Gabriel Biriș critică dur propunerea legislativă B616/2026, care ar permite firmelor să scadă din impozitul pe profit cheltuielile cu voucherele de vacanță acordate salariaților, folosind același plafon disponibil pentru sponsorizări și mecenat. Avocatul avertizează că măsura poate afecta finanțarea organizațiilor care îngrijesc bolnavi, copii sau vârstnici. Textul proiectului confirmă existența plafonului comun, dar nu impune reducerea sponsorizărilor: efectul ar depinde de alegerile angajatorilor.
„Mizerabilă inițiativa asta, proiectul de lege B616!”, scrie Gabriel Biriș în comentariul publicat pe Facebook. Critica sa vizează mecanismul prin care sprijinirea turismului ar ajunge să concureze fiscal cu finanțarea unor activități sociale.
Biriș amintește Hospice, SOS Satele Copiilor și Hope and Homes for Children, precum și căminele de bătrâni sau proiectele sprijinite prin sponsorizări către Biserică. Le invocă drept exemple ale utilității mecanismului de sponsorizare, fără să prezinte în postarea analizată o estimare a sumelor pe care fiecare organizație le-ar putea pierde.
„De unde luăm banii de credit fiscal? Din facilitatea ce funcționează de peste 20 de ani”, susține avocatul. El cere asociațiilor patronale din HoReCa să se delimiteze public de inițiativă.
Ce propune concret B616
Propunerea completează articolul 25 din Codul fiscal cu două prevederi. Prima permite scăderea din impozitul pe profit datorat a cheltuielilor pentru voucherele de vacanță acordate salariaților, utilizabile exclusiv pentru servicii turistice în România.
Elementul esențial pentru critica lui Biriș este următoarea formulare: „Sumele utilizate în acest scop se cumulează cu cele aferente sponsorizărilor și actelor de mecenat, fără depășirea plafonului fiscal comun”.
Prin urmare, proiectul nu creează un plafon separat pentru vouchere, suplimentar celui pentru sponsorizări. Introduce o nouă utilizare în interiorul aceluiași plafon. Este vorba despre o scădere directă din impozitul pe profit, nu doar despre o cheltuială care reduce profitul impozabil.
A doua prevedere stabilește că valoarea nominală a unui voucher nu poate depăși 1.600 de lei. Documentul analizat este o propunere legislativă, nu o facilitate deja aplicabilă.
De ce ar concura voucherele cu finanțarea ONG-urilor
Regula generală din Codul fiscal permite contribuabililor să scadă sponsorizările și mecenatul din impozitul pe profit datorat în limita celei mai mici dintre două valori: 0,75% din cifra de afaceri și 20% din impozitul pe profit datorat. Pentru sponsorizările către organizații fără scop lucrativ, inclusiv unități de cult, beneficiarul trebuie să îndeplinească și condiția înscrierii în registrul fiscal relevant. legislatie.just.ro
În acest plafon ar intra și voucherele, dacă proiectul este adoptat în forma analizată. O firmă care folosește o parte pentru beneficiile turistice ale salariaților ar mai avea disponibilă pentru sponsorizări doar diferența.
De exemplu, să presupunem că o companie are o cifră de afaceri de 10 milioane de lei și un impozit pe profit datorat de 100.000 de lei. Prima limită este de 75.000 de lei, iar a doua de 20.000 de lei. Plafonul fiscal utilizabil este, așadar, de 20.000 de lei.
Dacă firma consumă 8.000 de lei din acest plafon pentru vouchere, mai rămân 12.000 de lei pentru sponsorizări care pot fi scăzute din impozit. Dacă îl utilizează integral pentru vouchere, nu mai rămâne spațiu în plafon pentru sponsorizări în același calcul.
Firma ar putea sponsoriza în continuare din resurse proprii, dar fără aceeași facilitate pentru sumele care depășesc plafonul. Exemplul ilustrează mecanismul propus, fără a calcula toate implicațiile fiscale ale acordării voucherelor.
Plafonul comun
Avertismentul privind competiția dintre sponsorizări și vouchere are un temei explicit: plafonul comun. Pentru angajator, noua posibilitate ar putea fi atractivă deoarece transformă o parte din impozitul datorat într-un beneficiu pentru propriul personal.
Totuși, proiectul nu retrage bani deja virați ONG-urilor și nu obligă firmele să reducă sponsorizările. Riscul este ca unele companii care ar fi sponsorizat să aleagă voucherele. Pentru organizațiile dependente de contribuțiile companiilor, o asemenea schimbare ar putea însemna venituri mai mici.
Există și situația firmelor care nu utilizau până acum plafonul. Dacă acestea ar acorda vouchere, efectul imediat ar fi reducerea impozitului încasat de buget, fără să existe obligatoriu o sponsorizare anterioară înlocuită.
Sprijin pentru turism prin impozitul firmelor
Biriș descrie măsura ca pe o susținere din bani publici a consumului turistic. În mecanismul propus, firma ar plăti voucherele și ar putea scădea cheltuiala din impozitul pe profit, în limita disponibilă. Bugetul ar renunța astfel la o parte din impozitul pe care l-ar încasa în absența facilității.
Beneficiarul direct al voucherului este salariatul. Furnizorii de servicii turistice din România ar beneficia comercial de cheltuirea acestuia. Proiectul nu prevede un transfer bugetar direct către hoteluri ori restaurante.
Avocatul formulează și acuzații privind legături între parlamentari și unii patroni HoReCa, în special din Constanța. Textul proiectului și expunerea de motive nu demonstrează aceste legături sau existența unor beneficiari individuali prestabiliți. Aceste afirmații rămân acuzațiile autorului comentariului.
Fișa Senatului enumeră printre inițiatori parlamentari PSD, PNL și AUR. Printre semnatari se află Daniel-Cătălin Zamfir, Adrian Câciu, Ștefan-Radu Oprea, Maria-Gabriela Horga, Bogdan Huțucă și Marian Crușoveanu.
Scopul declarat: mai multe vacanțe în România pentru angajații din privat
Inițiatorii susțin în expunerea de motive că voucherele de vacanță sunt utilizate mult mai puțin în sectorul privat decât în cel public, în principal din cauza costului pentru angajatori. Facilitatea fiscală ar trebui să încurajeze firmele să le acorde.
Obiectivele declarate sunt stimularea turismului intern, creșterea consumului în sectorul ospitalității și facilitarea accesului salariaților la servicii turistice. Inițiatorii invocă și posibile venituri fiscale indirecte suplimentare generate de activitatea turistică, fără să le estimeze în document.
