Regizorul Radu Nica, manager interimar al Teatrului Metropolis, a fost înlocuit zilele acestea cu George Ivașcu, fost manager general al Teatrului Metropolis, apropiat de Gabriela Firea, care a demisionat în 2022 în urma unui scandal public.
Radu Nica a postat marți seară, pe rețelele de socializare, opinia sa despre motivele demiterii și modul în care s-a ajuns aici.
„Primăria Capitalei tocmai a stabilit un precedent periculos: indiferent de rezultatele obținute, un manager cultural poate fi înlăturat pe baza unor campanii de discreditare orchestrate pe rețele sociale. Mesajul transmis celorlalți manageri este clar: nu încercați să schimbați prea mult, nu deranjați status quo-ul, nu vizați performanțe excepționale”, arată fostul manager.
Întreaga postare a lui Radu Nica, la finalul articolului.
George Ivașcu, apropiat de Gabriela Firea
Numirea lui George Ivașcu a luat prin surprindere lumea teatrului românesc, fără a fi anunțată oficial de către ordonatorul de credite, în acest caz Primăria Municipiului București, condusă de primarul interimar Stelian Bujduveanu (PNL).
George Ivașcu revine în funcția de manager al instituției pe care a fondat-o și a condus-o timp de 15 ani, începând de miercuri, 24 septembrie. Trebuie amintit că, în 2018, George Ivașcu a fost numit, pe „filiera Gabriela Firea”, ministru al Culturii și Identității Naționale, funcție pe care a ocupat-o până în 2019. De altfel, acesta a susținut-o în campaniile electorale pentru Primăria Generală.
În 2022, Primăria Capitalei condusă de Nicușor Dan a susținut că Teatrul Metropolis a raportat aproape 60.000 de spectatori, dar a vândut doar 2.000 de bilete, în timp ce George Ivașcu a reproșat primăriei diminuarea drastică a bugetului și imposibilitatea de a continua proiectele teatrului.
Și-a dat demisia după ce a acuzat subfinanțarea instituției
În aprilie 2022, într-o scrisoare deschisă adresată primarului general Nicușor Dan, actorul a criticat „subfinanțarea cronică” a instituției din ultimii doi ani, scria Libertatea la acea vreme.
„Deși rezultatul evaluării pe anul 2021 îmi permite să îmi continui activitatea încă doi ani, îl consider umilitor și, împreună cu lipsa dumneavoastră de comunicare reală, lipsa corectitudinii informațiilor despre situația Teatrului Metropolis pe care le-ați oferit în mod repetat în ultima perioadă, precum și lipsa de încredere în calitățile mele manageriale, pe care ați declarat-o public, fac, practic, imposibilă colaborarea noastră în continuare”, se arăta în această scrisoare, publicată pe contul de Facebook al Teatrului Metropolis.
În replică, fostul primar al Capitalei, Nicușor Dan, declara că „dacă managerul George Ivaşcu şi-ar fi respectat ţintele de venituri proprii asumate la începutul anului, realizate la 31.12.2021 doar în proporţie de 54%, astăzi toţi colaboratorii ar fi fost cu plăţile la zi.”
„Am parcurs cea mai urâtă săptămână din viața mea”
Radu Nica a scris aseară o postare, viralizată pe internet, în care povestește despre activitatea sa la Teatrul Metropolis și despre modul în care a fost revocat din funcție.
„Mi-am luat o zi să înțeleg mai bine ce mi s-a întâmplat. Să înțeleg cum poți să pierzi munca unei vieți într-o singură săptămână, nu prin eșecuri profesionale, ci prin câteva postări pe Facebook care devin realitate instantanee.
Cred că am parcurs cea mai urâtă săptămână din viața mea și aș vrea să vă spun cum s-a ajuns aici. O iau cu începutul, sper să nu mă lungesc prea mult.
În primăvara lui 2023 am fost contactat de Primăria Capitalei pentru a discuta despre preluarea conducerii unui teatru din București. Nici nu știam care teatru. După un interviu de două ore despre viziunea mea asupra teatrului secolului XXI, despre cariera mea de regizor și cadru universitar, despre abilități manageriale, mi-au propus Teatrul Metropolis. Am acceptat cu gândul că, în loc să mă plâng de problemele teatrului românesc, era timpul să pun eu mâna și să încerc să schimb ceva concret.
Realitatea pe care am găsit-o m-a izbit. Un teatru în agonie: doar 36% grad de ocupare al sălilor, repertoriu învechit și fără relevanță contemporană, multiple situații administrative ilegale, angajați care veneau sporadic la serviciu și, atunci când veneau, manifestau un dezinteres total față de obiectivele artistice.
Am muncit doi ani și jumătate să pun totul în ordine: să intrăm în legalitate cu aspectele administrative, să concepem o direcție estetică pentru ideea de teatru al tineretului, să lucrez cu echipa existentă și să angajez tineri profesioniști pasionați, să reapropiem publicul de Metropolis. Toate acestea, cu mult mai puține resurse decât beneficiase teatrul înainte de venirea mea.
Ceea ce am reușit împreună cu echipa – și insist că acest lucru a fost un efort colectiv – a fost remarcabil:
-
am crescut ocuparea sălilor de la 36% la 96%, o creștere spectaculoasă, care demonstrează relevanța noului repertoriu;
-
am stabilizat un repertoriu de peste 35 de spectacole, relevante estetic și de succes la public;
-
am fost invitați în trei turnee naționale și internaționale de prestigiu, cu altele deja planificate pentru următorii ani;
-
am obținut cele mai mari încasări din întreaga istorie a teatrului – în anul 2025 acestea se vor apropia de 2.000.000 lei, un record absolut;
-
am sprijinit cu adevărat tinerii artiști, nu doar elitele consacrate, conform titulaturii de teatru al tineretului;
-
am creat prima trupă de juniori a unui teatru din România – o premieră pe scena teatrală națională;
-
am organizat ateliere și întâlniri publice pentru educarea spectatorilor, transformând teatrul într-un forum de dezbatere;
-
am găzduit întâlniri cu personalități artistice de renume mondial, precum Édouard Louis și Thomas Ostermeier, la începutul anului 2024.
Toate aceste succese au fost anulate de o situație pe care am încercat să o rezolv prin metode profesioniste.
Am identificat o problemă sistemică: o actriță, alături de doi colegi, nu mai desfășurase activitate teatrală concretă de mulți ani, beneficiind totuși de salarii integrale pe baza unei simple declarații conform căreia efectua „exerciții fizice și de vorbire” în regim privat. Cu alte cuvinte, o utilizare inadecvată a fondurilor publice.
Am propus soluții pentru integrarea lor: un spectacol dedicat (abandonat după doar cinci reprezentații), un proiect de dramatizare după Ionescu (blocat de refuzul de colaborare), și proiectul Apolodor, care se joacă în cadrul „Străzi deschise”. De asemenea, am propus recitaluri de poezie în licee – unul a fost acceptat, altul respins pe motiv de „tematică nepotrivită”.
În cele din urmă, una dintre angajate a intentat șapte procese teatrului, consumând resurse administrative și blocând activitatea.
Decizia Primăriei Capitalei de a mă înlocui nu s-a bazat pe o evaluare profesionistă a performanțelor manageriale. Nimeni nu a analizat cifrele record de încasări, creșterea spectaculoasă a gradului de ocupare, succesele artistice internaționale sau impactul asupra comunității teatrale. Autoritatea locală a ales să răspundă presiunii din rețelele sociale, demonstrând că, în cultura românească, popularitatea digitală primează în fața performanței.
Această experiență nu este doar despre mine. Este despre viitorul managementului cultural românesc. Este despre alegerea între profesionalism și populism, între rezultate măsurabile și percepții manipulate, între progres autentic și stagnare.
Rămân mândru de transformarea realizată la Teatrul Metropolis. Echipa extraordinară cu care am lucrat a dovedit că performanța este posibilă și că publicul răspunde la propuneri artistice de calitate. Rezultatele concrete – cifre, statistici, producții, invitații internaționale – vor rămâne în istoria teatrului, indiferent de circumstanțele politice.
Cred că această experiență va cataliza o reformă necesară. Cultura română are artiști talentați, un public avid și resurse creative extraordinare. Ceea ce lipsește este curajul de a susține performanța și de a proteja profesioniștii de atacurile orchestrate.
Sunt optimist că această lecție dureroasă va contribui la construirea unui sistem cultural mai puternic, mai transparent și orientat spre rezultate. Teatrul românesc va progresa – cu sau fără mine. Și asta este ceea ce contează.”
