Întreprinderile Mici și Mijlocii (IMM-urile) scapă de monitorizarea partenerilor de afaceri în ceea ce privește respectarea legilor de protejare a mediului. Marile companii, cu peste 1.000 de angajați, încearcă și ele să reducă responsabilitatea. Autoritățile de mediu vor avea sarcina să monitorizeze mai atent firmele care au activități care por afecta mediul înconjurător.
Companiile mici și mijlocii sunt, cel puțin pentru moment, principalii beneficiari, fiind scoase explicit din zona raportărilor obligatorii privind mediul și sustenabilitatea lanțurilor lor de producție.
Pe scurt, companiile din Uniunea Europeană care au sub 1.000 de angajați nu vor mai trebui să fi obligate să impună și să monitorizeze furnizorii de produse și servicii privind protejarea mediului. Aceleași reguli se aplică și pentru legislația privind drepturilor omului.
Noile reguli ar urmă să fie aplicată companiilor medii și mici începând din 2029, conform deciziei Parlamentului European.
În același timp, însă, marile corporații – cele care rămân vizate de legislația privind sustenabilitatea –, dar caută soluții pentru a limita aceste obligații, invocând costuri ridicate, riscuri juridice și pierderea competitivității, inclusiv în România.
Cine mai trebuie să raporteze și cine nu
Potrivit comunicatului oficial al Parlamentului European, raportarea privind durabilitatea va deveni obligatorie doar pentru companiile cu peste 1.000 de angajați și o cifră de afaceri anuală netă de peste 450 de milioane de euro.
Pragul ridicat reduce drastic numărul firmelor obligate să întocmească rapoarte sociale și de mediu, scoțând din ecuație marea majoritate a întreprinderilor mici și mijlocii din Uniunea Europeană, inclusiv din România.
„Parlamentul a ascultat preocupările exprimate de cei care oferă locuri de muncă în întreaga Europă. Susținut de o largă majoritate, votul de astăzi oferă reduceri istorice ale costurilor, menținând în același timp obiectivele de sustenabilitate ale Europei pe drumul cel bun. Acesta este un prim pas important în eforturile continue de simplificare a normelor UE.”, a declarat Raportorul Comisiei pentru afaceri juridice, Jörgen Warborn (PPE, Suedia).
Mai mult, legislația revizuită prevede explicit că responsabilitatea raportării nu poate fi transferată către companii cu mai puțin de 1.000 de angajați.
Cu alte cuvinte, IMM-urile nu mai pot fi forțate de partenerii lor mari să furnizeze seturi complexe de date de mediu sau sociale, în afara unor standarde voluntare limitate. Pentru multe firme românești, aceasta este o gură de oxigen, după ani în care sustenabilitatea a fost percepută mai degrabă ca o povară administrativă decât ca o oportunitate reală.
Simplificare oficială, nu abandon al politicilor verzi
Instituțiile europene insistă că nu este vorba despre o renunțare la obiectivele de mediu, ci despre o simplificare. Cerințele de raportare vor fi „semnificativ simplificate”, iar raportarea sectorială devine voluntară. În plus, Comisia Europeană va crea un portal digital cu șabloane și ghiduri, pentru a reduce confuzia și costurile de conformare.
Această repoziționare face parte din pachetul „Omnibus I”, prezentat în februarie 2025, care urmărește explicit reducerea birocrației și stimularea competitivității economiei europene. Mesajul transmis mediului de afaceri este clar: pentru moment, presiunea reglementărilor de mediu nu va mai cădea pe umerii companiilor mici și mijlocii.
Obligațiile de diligență: doar pentru „giganți”
Dacă raportarea de mediu este restrânsă, obligațiile de diligență necesară sunt limitate și mai sever. Acestea vor reveni exclusiv companiilor foarte mari, cu peste 5.000 de angajați și o cifră de afaceri anuală netă de peste 1,5 miliarde de euro, precum și companiilor din afara UE care ating aceleași praguri pe piața europeană.
Aceste corporații vor fi obligate să analizeze impactul activităților lor asupra mediului și drepturilor omului și să identifice riscurile din lanțurile de aprovizionare. Totuși, și aici apare o relaxare importantă: firmele mari pot solicita informații de la parteneri mai mici doar dacă aceste date nu pot fi obținute în alt mod.
Aplicarea acestor norme este amânată până la 26 iulie 2029, oferind marilor companii un răgaz semnificativ pentru adaptare – sau pentru renegocierea cadrului legislativ.
Marile companii: între conformare și încercarea de a scăpa de răspundere
În timp ce IMM-urile sunt, pentru moment, protejate de noile reguli, marile companii nu ascund faptul că încearcă să limiteze impactul acestor obligații care ar trebui să fie și mai dure din 2027.
Directiva europeană privind diligența corporativă în materie de sustenabilitate (Corporate Sustainability Due Diligence Directive – CSDDD) a fost adoptată anul trecut.
Aceasta impune companiilor să remedieze încălcările drepturilor omului și problemele de mediu din lanțurile lor de aprovizionare, sub amenințarea unor amenzi de până la 5% din cifra de afaceri globală.
CSDDD obligă companiile mari să verifice riscurile de mediu pe întreg lanțul. Fără această presiune, poate reapărea tentația de a împinge activitățile poluante spre furnizori mici mai puțin supravegheați. Practic: emisii mai mari de pulberi și COV la prelucrări metalice/lemn, gestiune precară a nămolurilor și apelor uzate la fabrici mici, incinerări informale sau depozitări ilegale.
„Este o recalibrare pragmatică în actualul context economic global care permite firmelor să trateze sustenabilitatea strategic, nu doar ca povară de conformare. Pentru România, asta înseamnă: mai puțină birocrație imediată, timp de pregătire suplimentar, raportări mai focusate pe materialitate—lucruri ce pot îmbunătăți competitivitatea (costuri de conformare mai mici pe termen scurt, claritate mai mare)”, crede și Marius Paganu, specialist în legislație europeană.
„Aplicabilitatea directă, din 2027, este pentru companiile foarte mari, cu peste 5.000 de angajați și o cifră de afaceri netă la nivel mondial de peste 1,5 miliarde de euro. Dar, în realitate, amprenta acestora se extinde pe o scară extrem de largă și despre aceste obligații vor auzi toți partenerii lor de afaceri. Nu doar că vor auzi, dar vor fi nevoiți să se conformeze standardelor și să contribuie la planurile de neutralitate climatică”, ne-a explicat și Adelina Dabu, expert în afaceri europene.
