Rețeaua electrică a României nu dispune de suficiente linii de înaltă tensiune care să permită transportul eficient al energiei produse în Dobrogea către marile zone de consum din interiorul țării. În aceste condiții, electricitatea generată de parcurile eoliene și fotovoltaice din sud-est rămâne adesea blocată la nivel regional, neputând fi distribuită acolo unde este nevoie în restul sistemului energetic național.
Această problemă structurală este cunoscută de peste un deceniu. Încă din 2010, Transelectrica încearcă să finalizeze o magistrală energetică națională – așa-numitul „Inel de 400 kV”, o rețea circulară de linii electrice de mare capacitate menită să lege toate regiunile țării. Proiectul este însă fragmentat, întârziat și, în unele zone, încă blocat administrativ.
Segmentul din rețea lipsă
Un pas important a fost făcut abia recent. Guvernul a adoptat, pe 26 martie 2026, Hotărârea nr. 170, prin care proiectul „LEA 400 kV Timișoara–Arad, etapa III” este declarat de importanță națională. Actul, publicat în Monitorul Oficial în 7 aprilie, permite declanșarea procedurilor de expropriere pentru terenurile necesare construcției.
Decizia vizează mai multe localități din județele Timiș și Arad, iar despăgubirile estimate depășesc 1 milion de lei. Este vorba despre ultima verigă lipsă din așa-numitul Ax Banat, dar și singurul segment din inelul național care nu avea contract de execuție semnat.
„Odată finalizat, segmentul Timișoara–Arad va închide complet inelul de 400 kV în zona de vest a țării, permițând integrarea a peste 1.000 MW de capacitate regenerabilă”, reiese din documentele Transelectrica citate de Fanatik.ro. Practic, acest tronson ar putea debloca fluxuri majore de energie și ar consolida legătura cu Serbia.
O magistrală strategică, dar fragmentată
Inelul de 400 kV este coloana vertebrală a sistemului energetic național. Funcționează la 400.000 de volți – de aproximativ 2.000 de ori mai mult decât tensiunea dintr-o priză obișnuită – și poate transporta de patru ori mai multă energie decât liniile vechi de 220 kV, cu pierderi mult mai mici.
Cu toate acestea, proiectul este împărțit în cinci segmente majore, fiecare aflat într-un stadiu diferit. Unele sunt în execuție, altele abia contractate, iar unul – Timișoara–Arad – a fost până recent complet blocat.
Gutinaș–Smârdan, esențial pentru evacuarea energiei din Dobrogea, este în lucru din 2021 și ar putea fi finalizat în 2026–2027. Reșița–Timișoara–Săcălaz a intrat în execuție în 2025, cu termen 2028. Gădălin–Suceava, cea mai lungă linie, va traversa Carpații și are termen estimat 2031. Alte segmente presupun modernizări ale liniilor existente.
Per total, investițiile depășesc 9 miliarde de lei, iar termenul realist de finalizare a întregului inel este 2031.
De exemplu, în 2026, Dobrogea dispune de o capacitate de evacuare de 1.455 MW, deși producția eoliană instalată depășește frecvent această valoare în perioadele cu vânt puternic. În același timp, Moldova a ajuns la o capacitate de 2.778 MW, față de doar 897 MW în 2022, ceea ce indică o creștere accelerată, dar încă insuficientă pentru a acoperi necesarul viitor.
În sud-vestul țării, capacitatea a crescut de la 2.000 MW la 3.760 MW, iar în vest de la 2.200 MW la 3.000 MW, semn că investițiile au început să producă efecte, însă fără o conectare completă între regiuni, aceste creșteri rămân parțial nevalorificate. La nivel extern, România a ajuns la o capacitate de interconectare de 4.634 MW, în creștere cu peste 60% față de 2022, dar dependența de infrastructura internă rămâne critică.
Diferențele de preț generate de aceste blocaje sunt reale: energia din Dobrogea ajunge să fie mai ieftină decât media națională, în timp ce în Transilvania sau Moldova consumatorii plătesc mai mult din cauza limitărilor de transport. Tocmai aceste dezechilibre sunt cele pe care Inelul de 400 kV ar trebui să le elimine complet.
Importanța rețelei de 400kV
Datele Transelectrica arată progrese semnificative între 2022 și 2026. Capacitatea de interconectare transfrontalieră a crescut de la 2.875 MW la 4.634 MW. Dobrogea, care anterior nu avea capacitate de evacuare suplimentară, ajunge la peste 1.400 MW.
Și alte regiuni înregistrează creșteri importante: Moldova, sud-vestul și vestul țării devin mai bine conectate. Totuși, dezechilibrele persistă. Energia produsă în exces în Dobrogea nu poate fi transportată eficient, iar în alte zone prețurile rămân ridicate din cauza deficitului local. În prezent, doar aproximativ jumătate din costul energiei reprezintă efectiv electricitatea consumată. Restul sunt tarife de transport, distribuție și alte costuri auxiliare.
Primul avantaj este reducerea pierderilor tehnice. Transportul la 400 kV permite reducerea drastică a energiei pierdute pe traseu. Doar în Axul Banat, economiile pot ajunge la zeci de mii de MWh anual.
Al doilea avantaj este eliminarea blocajelor. În prezent, turbinele eoliene din Dobrogea sunt uneori oprite, deși produc energie, pentru că aceasta nu poate fi transportată. Această pierdere – numită curtailment – este suportată indirect de consumatori.
Al treilea beneficiu este redundanța. Cu un inel complet, fiecare zonă poate fi alimentată din două direcții, reducând riscul de întreruperi majore.
În plus, rețeaua modernizată permite integrarea noilor capacități regenerabile. România a înregistrat în 2025 una dintre cele mai mari creșteri de capacitate solară din Europa, iar până în 2030 ar putea ajunge la 24.000 MW instalați.
Nu în ultimul rând, inelul va consolida legătura cu rețeaua europeană. Problemele din 2024, când România a fost temporar decuplată de piața vest-europeană, au arătat cât de vulnerabil este sistemul actual.
Mai multe amănunte în articolul publicat de Fanatik.ro.
