Guvernul a introdus, aproape discret, una dintre cele mai importante modificări legislative din ultimii ani privind relația dintre stat și economia strategică.
Prin Ordonanța de urgență nr. 38/2026, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 8 mai 2026, Executivul creează un mecanism prin care statul poate prelua participații sau active ale unor companii considerate esențiale pentru securitatea națională.
De la apărare la infrastructură strategică
La prima vedere, modificările par să vizeze strict industria de apărare și proiectele militare dezvoltate în contextul noilor programe europene de securitate. Însă formularea ordonanței este mult mai largă și deschide posibilitatea ca măsura să se aplice inclusiv unor companii din energie, infrastructură critică, tehnologii strategice sau alte domenii considerate vitale pentru funcționarea statului.
În cazul firmelor aflate în faliment, activele considerate esențiale pot trece în proprietatea statului, cu avizul CSAT și după analize economice și juridice.
Totul pleacă de la modificările aduse OUG nr. 73/2025 privind investițiile în domeniul securității naționale. Guvernul introduce noțiunea de „operator economic de interes strategic” și oferă statului posibilitatea să intervină direct în astfel de companii, inclusiv prin preluarea unor participații sau active funcționale.
Contextul invocat de Guvern este cel al deteriorării situației geopolitice din regiune și al obligațiilor asumate de România în NATO și Uniunea Europeană. Executivul vorbește despre necesitatea consolidării autonomiei strategice, a securității economice și a capacităților industriale esențiale.
În mod explicit, ordonanța face referire la: producția de armament și muniție; dezvoltarea industriei de apărare; investițiile realizate în cadrul instrumentului european SAFE; protejarea intereselor esențiale de securitate.
Intervenția statutului poate fi și în afaceri care nu privesc industria militară
Însă textele introduse în legislație nu se opresc doar la industria militară.
Noua formulare vorbește despre „investiții în domeniul securității naționale” și despre „operatori economici stabiliți ca fiind de interes strategic prin hotărâre a Guvernului”. Asta înseamnă că Executivul va avea libertatea să decidă ce companii intră în această categorie.
Iar aici apare miza reală a ordonanței.
În practică, pe lângă fabricile de armament și companiile din industria militară, în zona strategică ar putea intra:
- companii energetice;
- operatori de gaze naturale;
- infrastructură critică energetică;
- producători de combustibili;
- companii din securitate cibernetică;
- infrastructură logistică strategică;
- producători de tehnologii dual-use, cu utilizare civilă și militară;
- platforme industriale considerate esențiale pentru autonomia strategică a statului.
Statul poate cumpăra participații în firme strategice
Una dintre cele mai importante prevederi noi stabilește că statul român, prin ministerul de resort, poate dobândi participații în firme declarate strategice.
Participațiile pot însemna:
- acțiuni;
- părți sociale;
- active funcționale;
- infrastructuri industriale complete.
Textul ordonanței este formulat suficient de flexibil încât să permită mai multe tipuri de intervenții: achiziții directe; majorări de capital; preluări de active; alte mecanisme juridice permise de lege.
Practic, Guvernul își creează un instrument prin care poate interveni rapid într-un sector considerat sensibil pentru securitatea națională.
Ce este „activul funcțional”
Unul dintre conceptele-cheie introduse de ordonanță este cel de „activ funcțional”.
Acesta este definit ca un ansamblu de bunuri mobile și imobile care pot funcționa unitar și care servesc realizării unei investiții strategice.
Definiția este extrem de importantă pentru că permite statului să preia nu doar terenuri sau clădiri separate, ci infrastructuri industriale complete.
De exemplu, un „activ funcțional” poate include: hale industriale; linii tehnologice; instalații de producție; infrastructură energetică; echipamente industriale; laboratoare; centre logistice și infrastructură de cercetare și testare.
Cu alte cuvinte, statul nu urmărește doar proprietăți individuale, ci posibilitatea de a păstra în funcțiune capacități industriale considerate strategice.
Ce se întâmplă cu firmele aflate în faliment
Cea mai sensibilă prevedere apare însă în cazul companiilor strategice aflate în insolvență sau faliment. Potrivit ordonanței, activele funcționale ale unor astfel de firme pot trece în proprietatea privată a statului și în administrarea ministerului de resort.
Guvernul justifică măsura prin nevoia de a proteja interesele esențiale de securitate și de a evita pierderea unor capacități industriale importante.
Textul face referire explicită la companii implicate în: producția de armament; comerțul cu armament; muniție; materiale de război.
Însă, din nou, formularea mai largă privind „operatorii economici de interes strategic” lasă loc pentru extinderea mecanismului și către alte sectoare considerate critice.
Transferul activelor se va face în cadrul procedurilor legale de insolvență, iar titlul de proprietate va fi procesul-verbal de adjudecare.
Preluarea nu poate fi făcută arbitrar
Guvernul încearcă totuși să introducă mai multe filtre înaintea unei astfel de intervenții.
Preluarea nu se poate face automat și nici exclusiv printr-o decizie politică.
Ministerul de resort trebuie să realizeze:
- testul operatorului privat prudent în economie;
- analiza impactului asupra concurenței;
- analiza impactului social;
- evaluarea costurilor și beneficiilor;
- analiza economico-financiară;
- analiza tehnică;
- analiza juridică;
- analiza de oportunitate;
- identificarea interesului esențial de securitate protejat.
Impactul concurențial trebuie analizat împreună cu autoritatea de concurență, tocmai pentru a evita încălcarea regulilor europene privind ajutorul de stat.
În fundamentarea ordonanței, Guvernul invocă articolul 346 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.
Acest articol permite statelor membre să adopte măsuri speciale pentru protejarea intereselor esențiale de securitate în domenii precum: producția de armament; muniția; materialele de război și infrastructura strategică asociată.
Un alt element important este implicarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării.
Memorandumul prin care Guvernul aprobă oportunitatea unei preluări trebuie avizat de CSAT și trebuie să conțină:
- rezultatele analizelor economice și juridice;
- justificarea interesului strategic;
- descrierea activului funcțional;
- oportunitatea intervenției;
- mandatul acordat ministerului de resort;
- limitele valorice ale operațiunii.
Asta transformă mecanismul într-unul care depășește simpla logică economică și îl mută direct în zona securității naționale.
Ordonanța mai prevede că activele preluate pot fi ulterior folosite ca aport la capitalul social al unor companii sau operatori economici.
Practic, statul își creează cadrul legal pentru reorganizarea și integrarea unor capacități industriale strategice în companii controlate de stat sau în structuri din industria națională de apărare.
