În discursul susținut pe stadionul Santiago Bernabéu din Madrid, în fața a zeci de mii de credincioși, Papa Leon al XIV-lea a lansat un apel la unitate, dialog și depășirea diviziunilor din societate, afirmând că Biserica trebuie să învețe „arta polifoniei”, adică a unității în diversitate. Suveranul Pontif a îndemnat comunitățile creștine să nu se izoleze în propriile cercuri, ci să participe activ la viața marilor orașe, transformând diferențele dintre oameni într-o resursă pentru construirea dreptății, fraternității și speranței.
Papa Leon al XIV-lea a efectuat una dintre cele mai importante vizite ale pontificatului său în Spania, culminând cu întâlnirea de pe stadionul Santiago Bernabéu din Madrid. În fața a zeci de mii de credincioși, Suveranul Pontif a transmis un mesaj despre unitate, dialog și speranță, într-un eveniment fără precedent organizat pe arena emblematică a clubului Real Madrid.
Întâlnirea Papei Leon al XIV-lea cu peste 70.000 de persoane pe stadionul Santiago Bernabéu a reprezentat punctul culminant al etapei madrilene a vizitei sale în Spania.
Evenimentul a fost construit într-un format neobișnuit pentru Vatican, apropiat de marile spectacole publice, cu muzică, mărturii și momente inspirate din cultura fotbalului spaniol.
Deschiderea către ceilalți
Mesajul central al Papei a fost cel al deschiderii către ceilalți și al depășirii izolării sociale. Leon al XIV-lea a insistat asupra faptului că oamenii nu trebuie să rămână închiși în propriile grupuri, comunități sau cercuri de confort, ci să valorifice diversitatea marilor orașe și întâlnirea cu persoane diferite.
Momentul care a electrizat stadionul a fost improvizația inspirată din fotbal. Papa a afirmat că „Biserica din Madrid a marcat un golazo pentru totdeauna”, iar publicul a reacționat ca la un gol al Realului, cu strigăte și aplauze care s-au auzit și în afara stadionului.
Din punct de vedere simbolic, alegerea Bernabéului a fost extrem de importantă. Nu a fost doar un eveniment religios, ci și o demonstrație că Biserica încearcă să comunice într-un limbaj accesibil generațiilor tinere. În locul unei predici clasice într-o catedrală, Papa a ales un spațiu asociat performanței, competiției și emoției colective. Mesajul a fost că credința trebuie să fie prezentă și în marile spații publice ale societății moderne.
Discursul Papei Leon al XIV-lea pe stadionul Santiago Bernabeu
Această seară este un mare imn al credinței și mă bucur să-mi unesc glasul cu al vostru pentru a-L lăuda pe Dumnezeu și pentru a întări legăturile unei familii ecleziale atât de frumoase, care învață arta polifoniei, adică a unității în diversitate. Îi mulțumesc Arhiepiscopului vostru, Cardinalul José Cobo, pentru că a introdus parabola cântecului, care arată cum cifrele, datele și faptele nu sunt suficiente pentru a crea comunitate: inima noastră are nevoie să cânte, adică să interpreteze evenimentele și situațiile celebrând împreună cu ceilalți sensul pe care acestea îl transmit. Pentru Biserică, acest lucru se întâmplă într-un mod unic în liturgie, marele Memorial al istoriei care ne-a mântuit.
A cânta este o nevoie care pătrunde viața în comun și interpela cultura, îndemnând-o să rămână deschisă și într-o continuă evoluție. Voi sunteți Biserica diecezană aflată în mijlocul unui popor care iubește muzica, dansul și bucuria de a fi împreună, dar care cunoaște și conflictele, resemnarea și, uneori, disperarea, situații în care Evanghelia poate deschide un drum către speranță. Voi mărturisiți Evanghelia în capitala unei mari țări europene, sediu al unor instituții și organizații unde se iau decizii importante pentru prezent și viitor, dar și destinație pentru milioane de vizitatori și pentru frați și surori aflați în căutarea unor noi oportunități. Bucuria voastră va fi molipsitoare dacă, dintr-o emoție trecătoare, va deveni un mod stabil de a fi, un sentiment profund care reînnoiește persoanele, grupurile și comunitatea diecezană.
Nu este întâmplător că apostolii, în scrierile lor, invită adesea comunitățile creștine la bucurie, recomandând-o aproape ca pe o poruncă. Este Evangelii gaudium, răspunsul coral la lucrarea lui Dumnezeu în Isus Cristos: viața, moartea și învierea Sa au schimbat pentru totdeauna percepția asupra istoriei pentru cei care L-au întâlnit și L-au urmat, chiar dacă pe căi și în moduri diferite. Și astăzi iubirea lui Cristos ne constrânge și ne atrage, ne ține uniți și ne cheamă la responsabilitatea acțiunii.
Da, dragi frați și surori, așa cum unii dintre voi ați mărturisit în această seară, Botezul schimbă cu adevărat viața. Sensibilitățile, originile și prioritățile noastre se întâlnesc în Cristos și primesc de la El seva vieții, asemenea mlădițelor viței de vie. Aceasta înseamnă că multe dintre lucrurile care existau deja în noi sunt transformate, deoarece sunt orientate spre slujire, încetează să mai fie un dar privat și devin un bun pentru binele comun.
Nu trebuie să ne temem că această transformare nu produce uniformitate. Noul Testament mărturisește, prin varietatea vocilor sale, comuniunea în diversitate, opusul situației de la Babel, unde oamenii, obligați să urmeze un proiect exclusiv uman și totalitar, au ajuns să nu se mai înțeleagă unii pe alții.
În enciclica Magnifica Humanitas am propus, ca alternativă la uniformizare și confuzie, figura lui Neemia, care implică întreaga comunitate în reconstruirea zidurilor Ierusalimului. Astăzi, a reconstrui înseamnă a recunoaște că, în pluralitatea vocilor și viziunilor care uneori amintesc de împrăștierea limbilor, există totuși o posibilitate luminoasă: aceea de a construi împreună, transformând diversitatea într-o resursă și făcând din ascultare și dialog terenul comun pe care pot crește dreptatea și fraternitatea.
În această lucrare comună, creștinii își găsesc propria cale de a construi: ridicându-și privirea către Dumnezeu, pentru ca, sub lumina Sa, pluralismul să nu se transforme în dezordine, ci, prin exercitarea carității, să devină spațiul în care umanitatea își regăsește temeliile solide și scopul ultim.
Există, așadar, o relație specială între Biserică și oraș, relație care capătă o importanță și mai mare în schimbarea de epocă pe care o trăim. Această relație se concretizează în oameni reali, în relații de muncă și de vecinătate, dar și în comunități, asociații și organizații locale.
Devine tot mai evidentă specificitatea misiunii creștine în marile realități urbane, acolo unde se naște și se dezvoltă o cultură nouă. Drumul sinodal ne-a ajutat să ne cunoaștem și să ne ascultăm mai profund în contextele în care comunitatea diecezană trăiește și se formează. Întrebarea esențială este dacă ceea ce suntem și facem ca creștini ajunge acolo unde se nasc noile paradigme și noile povești ale societății, în nucleele cele mai profunde ale sufletului orașelor.
De aceea este atât de important să nu ne izolăm și să nu rămânem în grupurile în care ne simțim deja confortabil. Pentru a ajunge la inima orașului trebuie să cultivăm conștiința că adevărul este simfonic și ne depășește întotdeauna. Trebuie să cultivăm dorința de a-L întâlni pe Cristos cel Înviat, care merge mereu înaintea noastră și poate fi deja prezent acolo unde încă nu L-am căutat.
A-L căuta și a-L urma este condiția pentru a-L putea arăta și altora. În marile orașe, mai mult decât în alte locuri, uneori simțim că nu mai avem hărțile necesare pentru a ne orienta. Atunci trebuie să reînvățăm arta spirituală a cordialității, fără de care chiar și vestirea Evangheliei riscă să devină o simplă repetare fără viață.
Dumnezeu cunoaște marele oraș în care conviețuiesc tradiții și suflete diferite. El cunoaște fiecare inimă în parte și o cunoaște în iubire și libertate. El este milostivire infinită și dorește ca toți să se mântuiască. Din acest motiv S-a făcut om și a luat asupra Sa tot păcatul, răul și negativitatea lumii. Iată-l pe Isus Cristos! Iată Vestea cea Bună și harul pe care l-am primit și pe care suntem chemați să-l împărtășim tuturor!
Toți, fără excepție, suntem chemați să participăm la aventura Împărăției lui Dumnezeu și la istoria mântuirii. Îmi vine în minte Cartea lui Iona, o adevărată bijuterie a Bibliei, pe care vă invit să o citiți sau să o recitiți. Nu este întâmplător că apostolii au întemeiat Biserica în marile orașe, locuri unde oamenii se confruntă cel mai firesc cu diversitatea și schimbarea.
Nu vă tulbure nimic și nu vă înspăimânte nimic! Împreună, ca Biserică diecezană, puteți oferi mărturia Evangheliei care trezește cele mai bune energii ale unei umanități însetate de dreptate și adevăr. Aveți încredere că se poate reveni la credință sau o puteți descoperi pentru prima dată și la vârsta adultă. Fiți pregătiți să primiți noile începuturi pe care Duhul Sfânt le inspiră.
Investiția în consiliile parohiale și diecezane are tocmai acest scop: să schimbe sensibilitatea fiecăruia printr-o ascultare mai profundă a ceea ce Duhul spune Bisericii. Ar fi păcat să reducem aceste structuri la simple proceduri birocratice. Ele trebuie să fie spații de ascultare reciprocă și de discernământ.
Îi invit pe preoți să recunoască discernământul comunitar ca una dintre cele mai mari oportunități pe care sinodalitatea le oferă slujirii lor. Oprindu-vă periodic împreună cu poporul vostru pentru a interpreta viața cartierelor, schimbările culturale și tensiunile sociale în lumina Evangheliei, slujirea voastră va fi îmbogățită și întărită.
Mărturiile pe care le-am ascultat în această seară ne arată câtă viață există în această Biserică. Cineva a spus: „Pot spune fără îndoială că iubesc profund Biserica, familia lui Dumnezeu, unde fiecare dintre noi are un loc”. Altul a spus: „Am simțit o mare bucurie și responsabilitate devenind un membru mai activ al comunității și împărtășindu-mi darurile cu ceilalți membri ai Bisericii”. Iar alții au mărturisit: „Pentru noi, a sluji în aceste programe nu este doar o formă de ajutor, ci și o modalitate de a întoarce toată afecțiunea și sprijinul pe care le-am primit”.
Iată Biserica, dragi frați și surori! Iată muzica Evangheliei cu ritmul ei contagios. Atunci când ajunge la inimă, te face să te simți primit cu brațele deschise. Bunătatea, chiar și a câtorva oameni, poate învinge frica multora.
Fiți pentru toți o Biblie deschisă, astfel încât în chipurile și în viața voastră să poată fi găsit Cuvântul lui Dumnezeu. Iubirea este limbajul care îi face pe toți să se simtă acasă.
Vă mulțumesc foarte mult.
