Primăria Sectorului 2 susține că Supercom a facturat servicii de salubrizare la un tarif mai mare decât cel aprobat, generând o diferență de peste un milion de lei. Tribunalul București nu a analizat fondul disputei, ci a concluzionat că administrația a folosit procedura juridică greșită.
Tribunalul București a respins cererea formulată de Primăria Sectorului 2 prin care administrația locală încerca să obțină anularea parțială a unei facturi emise de operatorul de salubrizare Supercom, în valoare de peste un milion de lei. Instanța nu a analizat dacă suma facturată era corectă sau nu, ci a concluzionat că primăria a ales procedura juridică greșită pentru a contesta documentul.
Litigiul privește factura fiscală nr. SPCM 000079 din 3 martie 2021, emisă în baza contractului de salubrizare încheiat între Sectorul 2 și operatorul de salubritate. Potrivit documentelor din dosar, Primăria Sectorului 2 a solicitat instanței să constate nulitatea parțială a facturii pentru sumele care depășesc 3,14 milioane de lei.
Factura contestată de Primăria Sectorului 2 avea o valoare de peste 3,1 milioane de lei, însă litigiul a avut și o componentă executorie distinctă. Supercom a declanșat executarea silită pentru recuperarea sumei de 1.036.071,70 lei, iar administrația locală a încercat să obțină anularea parțială a documentului fiscal, susținând că acesta a fost calculat folosind un tarif mai mare decât cel aprobat de Consiliul Local. Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul București sub nr. 13375/3/2026. După ce instanța a respins cererea ca inadmisibilă, Primăria Sectorului 2 a formulat apel, astfel că disputa dintre administrația locală și operatorul de salubrizare nu este încă definitiv închisă.
Care era problema facturii
Potrivit argumentelor prezentate de administrația locală, factura a fost calculată folosind un tarif de 9,45 lei plus TVA pentru fiecare persoană deservită, în timp ce singurul tarif aprobat de Consiliul Local ar fi fost de 7,11 lei plus TVA. Primăria a susținut că diferența de tarif nu avea o bază legală și că factura ar fi fost emisă cu încălcarea normelor imperative aplicabile serviciului de salubrizare.
În esență, administrația locală a susținut că Supercom nu putea solicita plata unor servicii la un tarif care nu fusese aprobat de autoritățile competente și a încercat să obțină anularea parțială a documentului fiscal.
Factura a avut și consecințe financiare directe. În baza acesteia, operatorul de salubritate a declanșat executarea silită pentru recuperarea unei sume de peste un milion de lei.
Explicațiile Supercom în acest dosar
Poziția Supercom în acest litigiu a fost că Primăria Sectorului 2 a ales procedura juridică greșită pentru a contesta factura de peste 3,1 milioane de lei.
Operatorul de salubrizare a susținut în instanță că factura fiscală nu este un act juridic unilateral care poate fi anulat printr-o acțiune în nulitate, ci un document emis în baza contractului de salubrizare aflat în derulare între părți.
Supercom a arătat că administrația locală avea la dispoziție alte căi procesuale pentru a contesta creanța, inclusiv contestația la executare, procedură pe care Sectorul 2 o folosise deja în trecut.
„Factura fiscală contestată de Primăria Sectorului 2 nu poate fi anulată printr-o acțiune în nulitate, deoarece nu reprezintă un act juridic unilateral, ci un document fiscal și contabil emis în baza contractului de salubrizare aflat în derulare între părți. Eventualele nemulțumiri privind valoarea creanței sau legalitatea sumei facturate trebuiau analizate în cadrul unei contestații la executare, procedură pe care administrația locală a utilizat-o deja, însă a lăsat-o să se perimeze”, a fost poziția susținută de Supercom și reținută ulterior de instanță.
De ce a pierdut Primăria Sectorului 2
Instanța nu a stabilit dacă tariful de 9,45 lei era legal sau nu. Tribunalul a analizat însă natura juridică a facturii și a concluzionat că aceasta nu poate fi anulată printr-o acțiune de nulitate absolută, așa cum a solicitat primăria.
Judecătorii au explicat că o factură fiscală nu este un act juridic unilateral, ci un document justificativ emis în baza unui contract existent între părți. Din acest motiv, sancțiunea nulității, aplicabilă actelor juridice, nu poate fi folosită pentru desființarea unei facturi fiscale.
În motivare, instanța arată că factura reprezintă un document contabil și fiscal care atestă o operațiune economică și care poate avea caracter executoriu în anumite condiții, însă acest lucru nu îi schimbă natura juridică.
Instanța: exista o altă cale de atac
Un alt argument important reținut de judecători este că Primăria Sectorului 2 avea la dispoziție o procedură specială pentru contestarea creanței înscrise în factură. Mai exact, administrația putea invoca argumentele privind legalitatea și valoarea datoriei în cadrul unei contestații la executare.
De altfel, această procedură fusese deja utilizată în trecut. Instanța a constatat că factura și executarea silită au făcut anterior obiectul unui dosar de contestație la executare, însă acel dosar a rămas în nelucrare și a fost perimat.
În aceste condiții, Tribunalul București a apreciat că administrația locală nu poate reveni ulterior cu o acțiune separată pentru anularea facturii și a admis excepția inadmisibilității invocată de Supercom.
Cererea de suspendare a executării silite, respinsă
Odată cu solicitarea de anulare a facturii, Primăria Sectorului 2 a cerut și suspendarea executării silite începute de operatorul de salubritate. Și această solicitare a fost respinsă de instanță.
Judecătorii au arătat că legalitatea executării silite fusese deja analizată în procedurile anterioare și că nu există motive suficiente pentru reluarea aceleiași dezbateri într-un nou dosar.
Prin sentința pronunțată la 6 mai 2026, Tribunalul București a respins ca inadmisibilă cererea de anulare parțială a facturii și a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării silite. Hotărârea poate fi atacată cu apel.
