Raportul de audit al Curții de Conturi privind jocurile de noroc, aprobat în mai 2026, descrie un tablou greu de imaginat pentru o industrie care mișcă sute de miliarde de lei: autoritatea de reglementare nu poate accesa serverele operatorilor, nu verifică declarațiile fiscale, nu are metodologie de control pentru online, iar jumătate din posturile de supraveghere sunt vacante. Între timp, românii au pariat în 2024 peste 96 de miliarde de lei – aproape cât bugetul de pensii al țării pe un an.
Datele colectate de Curtea de Conturi din declarațiile lunare ale operatorilor autorizați arată că în 2024 suma totală mizată de rezidenții din România a depășit 96,1 miliarde de lei. Cele mai mari volume provin din aparatele slot-machine, cu 60,1 miliarde lei – adică mai mult de jumătate din toți banii pariați în România trec prin păcănele. Jocurile online au generat 28,7 miliarde lei în mizel, iar restul au mers la cazinouri clasice, pariuri sportive tradiționale și bingo.
Din acești 96 de miliarde, casele de pariuri au returnat jucătorilor aproximativ 77 de miliarde de lei ca premii și câștiguri – adică în jur de 80% din tot ce s-a pariat.
Ce a rămas la casă este GGR-ul: 19,1 miliarde de lei, venitul brut al industriei după plata câștigurilor. Acesta este și baza de impozitare pe care se calculează taxele de autorizare.
Ce este GGR și de ce contează
GGR (Gross Gaming Revenue) este diferența dintre mizele totale ale jucătorilor și câștigurile plătite înapoi. Nu e cifra de afaceri în sensul clasic, ci venitul real al operatorului, echivalentul marjei brute dintr-un magazin. Statul taxează GGR-ul, nu sumele parioare totale.
Structura celor 19,1 miliarde lei GGR este clară: 9,8 miliarde lei provin din jocuri online (cel mai mare segment, care a depășit fizicul), iar 7,8 miliarde lei din slot-machine. Restul vine din pariuri tradiționale la ghișeu, cazinouri și alte categorii.
Taxa de autorizare anuală aplicată GGR-ului este de 21% (înainte de modificările din august 2025, care au ridicat-o la 25-30% în funcție de tipurile de joc).
La un GGR de 19,1 miliarde lei, statul ar fi trebuit să colecteze în jur de 4 miliarde lei doar din această taxă, la care se adaugă taxa pe viciu de 2% din depuneri, impozitul pe profit (16%), contribuțiile sociale și alte obligații. Veniturile totale colectate de ONJN în 2024 au fost de 4,3 miliarde lei – în creștere cu 4,58% față de 2023.
Însă, asta înseamnă că rămân 15 miliarde de lei caselor de pariuri.
Statul ar putea pierde taxe de peste 2 miliarde de lei
Cel mai important semnal de alarmă din raportul Curții de Conturi vizează un mecanismul tehnic al RTP-ul (Return to Player), procentul din mizele pariate returnat jucătorilor ca premii.
Operatorii online declară că RTP-ul mediu al jocurilor lor este de 96%, ceea ce înseamnă că GGR-ul lor este de 4% din totalul mizat.
Mai exact, din banii încasați de o casă de jocuri pentru meciurile de fotbal dintr-o zi, premiile totale calculate trebuie să se ridice la 96% din sumele încasate de jucători. Astfel spus, dacă toți jucătorii ar maria într-o zi un milion de lei, premiile promise de casa respectivă trebuie să fie de 996.000. Însă, rareori toate aceste premii sunt și câștigate.
Chiar și așa, Curtea de Conturi a identificat un risc major. Este vorba de casele de pariuri înregistrate în Malta, acolo unde jurisdicția în care sunt înregistrați cei mai mulți operatori de online din România. În Malta este impus din 2021 un RTP minim de doar 85% (față de 92% în perioadele anterioare). Operatorii pot seta RTP-ul la niveluri mai mici decât cele declarate.
Curtea a calculat că această diferență ar putea genera o taxă de autorizare nedeclarată de până la 2,1 miliarde lei numai pentru 2024. Nimeni nu știe exact, pentru că ONJN nu are acces la serverele operatorilor și nu poate verifica RTP-ul real în timp real.
ONJN nu poate accesa serverele operatorilor
Deși legea prevede expres că operatorii online sunt obligați să pună la dispoziția ONJN servere în oglindă și servere de siguranță pe teritoriul României, cu acces în timp real la sesiunile de joc, mizele și câștigurile fiecărui jucător – în practică, Curtea de Conturi a constatat că ONJN nu a avut, la data auditului, acces la serverele niciunui operator online. Datele există pe servere, dar nu pot fi accesate de autoritatea de reglementare. Minuta întocmită în urma verificărilor confirmă textual că „la data întocmirii prezentei, ONJN-ului îi este imposibil accesul” la datele respective.
Fără acces la servere, ONJN nu poate verifica dacă sumele declarate de operatori în declarațiile lunare – pe baza cărora se calculează taxele – corespund realității. Întreaga supraveghere a celui mai mare segment al industriei – online-ul cu 9,8 miliarde lei GGR – se bazează pe declarații pe proprie răspundere ale operatorilor, fără posibilitate reală de control.
Declarații nedepuse, diferențe nesemnalate
Pe lângă riscul RTP, auditorii au descoperit că ONJN nu a verificat nici măcar concordanța de bază dintre declarațiile depuse la ONJN și Declarațiile 100 depuse la ANAF.
Exemple concrete din raport, cu firmele anonimizate: un operator a declarat la ONJN sume de 9,8 milioane lei, dar la ANAF a raportat 18,2 milioane de lei – o diferență de aproape dublu. Un altul a declarat 90,6 milioane lei la ONJN față de 106,5 milioane lei la ANAF.
Mai mult, zeci de operatori au omis să depună declarațiile lunare obligatorii în 2024 – luni întregi de nedeclarare, fără că ONJN să reacționeze sau să aplice sancțiuni.
Curtea estimează că taxa de autorizare nedeclarată și neachitată pentru segmentul slot-machine depășește 116 milioane lei.
Jumătate din inspectori lipsesc
Cauzele structurale ale acestei disfuncționalități sunt clare: ONJN funcționează cu 77 de posturi vacante din 211 prevăzute – o rată de neocupare de 36,5%.
La Direcția Generală de Supraveghere și Control, brațul de inspecție al instituției, sunt vacante 36 din 103 posturi, inclusiv 7 posturi de conducere. La Direcția de Informatizare și Monitorizare, responsabilă de supravegherea online, lipsesc 18 din 29 de posturi – peste 60% din personal.
Consecința directă: controalele la operatorii online s-au desfășurat în 2024 fără metodologie aprobată, fără plan anual de control, fără verificarea corespondenței dintre declarațiile fiscale și datele din sistemele informatice.
Raportul subliniază că România are una dintre cele mai mari densități de aparate slot-machine din Europa și că un număr important de operatori online, cu volume uriașe de fluxuri financiare, sunt înregistrați preponderent în Malta – o jurisdicție cu cerințe fiscale semnificativ mai reduse decât România. Riscurile de neconformare și de fraudă în acest sector, conchide Curtea, „ar trebui să suscite un interes permanent” din partea statului. Datele din raport arată că, deocamdată, interesul lipsește.
Jocul responsabil: 8.064 lei cheltuiți într-un an
Un alt detaliu elocvent: Serviciul Promovare Joc Responsabil al ONJN, structura responsabilă cu prevenirea dependenței de gambling, a cheltuit în 2024 din venituri proprii suma de 8.064 lei – practic o singură acțiune, un eveniment dedicat asistenților sociali.
Nicio campanie de prevenire a dependenței, niciun program de protecție a minorilor, nicio procedură aprobată de președintele ONJN. Din cele 10 posturi alocate acestui serviciu, au fost ocupate doar 3.
