Judecătoarea Ana Maria Puiu, de la Tribunalul București, a publicat pe pagina sa de Facebook o analiză amplă și critică la adresa conducerii Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ), pornind de la Raportul pe 2026 al Comisiei Europene privind statul de drept, publicat pe 17 iulie 2026. Postarea, redactată pe tonul unui rechizitoriu, pune în discuție patru episoade pe care le consideră emblematice pentru „eșecul sistemului judiciar” românesc și propune un plan de reacție instituțională.
Documentul Comisiei se construiește anual pe patru piloni: independența și eficiența sistemelor judiciare, cadrul anticorupție, libertatea presei și mecanismele de control și echilibru democratic. Judecătoarea subliniază, în deschiderea postării, un aspect adesea trecut cu vederea de comentatorii autohtoni: stilul Comisiei nu este unul acuzator, ci unul tehnic, echilibrat și orientat spre soluții — motiv pentru care constatările negative, chiar formulate temperat, ar trebui citite cu toată seriozitatea, nu minimalizate pentru că „nu sună dur”.
Potrivit judecătoarei, un raport nefavorabil nu este doar un exercițiu birocratic, ci poate declanșa consecințe concrete, de la înghețarea unor tranșe din PNRR legate de jaloanele de justiție și anticorupție, până la proceduri de infringement la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) sau, în cazuri extreme, presiuni pentru declanșarea articolului 7 din Tratatul UE. La acestea se adaugă efecte indirecte, dar la fel de dureroase pentru un stat, cum ar fi deteriorarea ratingului de țară, costuri de împrumut mai mari și pierderea de influență a României în negocierile de la Bruxelles.
Postarea nu ignoră progresele. Judecătoarea notează că gradul de ocupare a posturilor de judecători a urcat la 85%, ceea ce a permis reducerea duratei de soluționare a dosarelor civile, comerciale și administrative și o rată mai bună de finalizare a cauzelor — un merit pe care îl atribuie explicit corpului de judecători cu funcții de execuție, nu conducerii instituționale.
Cele patru „buline negre” ale Înaltei Curți
Contrastul, spune magistrata, vine din capitolul dedicat conducerii ICCJ, unde raportul înregistrează patru probleme distincte:
- O decizie din 25 martie 2026 prin care a fost suspendat procesul intern de reflecție asupra unor chestiuni legate de funcționarea sistemului judiciar.
- Blocarea posibilității magistraților de a-și exprima public opinia în apărarea independenței justiției — episod care a condus, în decembrie 2025, la o hotărâre a Marii Camere a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Danileț împotriva României.
- Recuzarea, în trei dosare, a unor judecători de la ICCJ chiar pe motivul intenției lor de a trimite întrebări preliminare către CJUE (cauzele cunoscute drept Lin II și Lin III) sau de a solicita un aviz consultativ CEDO — practică pe care judecătoarea o consideră greu de conciliat cu jurisprudența CJUE privind libertatea instanțelor naționale de a apela la articolul 267 din Tratatul privind funcționarea UE.
- Jurisprudența ICCJ referitoare la prescripția răspunderii penale, care a determinat instanțe inferioare să înceteze procese și să anuleze condamnări, inclusiv în dosare de corupție la nivel înalt — o linie jurisprudențială aflată în tensiune directă cu hotărârile CJUE din cauzele C-107/23 și C-280/25.
La acest tablou se adaugă, potrivit postării, o hotărâre a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii din 9 iunie 2026, prin care criticile venite din partea unor asociații de magistrați, presă și societate civilă au fost calificate drept atacuri la adresa independenței justiției — hotărâre menționată de Comisie tocmai în contextul în care semnalează că strategia națională pentru o guvernare deschisă (2025-2030) nu a fost încă pusă în practică, iar organizațiile societății civile reclamă restricții tot mai mari.
Diagnosticul: mecanismul de promovare
Judecătoarea Ana Maria Puiu susține că rădăcina problemei stă în modul în care se face promovarea magistraților, în special la Înalta Curte. Atât timp cât un judecător știe că avansarea sa depinde de bunăvoința celor care conduc procesul de promovare — președintele ICCJ și membrii Secției pentru judecători din CSM — este iluzoriu să te aștepți ca acel judecător să rămână complet independent față de cei cărora le datorează poziția. Ea distinge explicit între a valida formal rezultatul unui concurs și a plasa cariera unui magistrat sub o evaluare discreționară, greu de cenzurat obiectiv.
Printre nemulțumirile concrete ale corpului magistraților, reținute și de Comisie, postarea le enumeră pe cele legate de delegările frecvente ale judecătorilor — inclusiv în funcții de conducere —, retragerea dosarelor de la judecători uneori fără acordul lor, detașările fără consimțământ, procedurile de numire și promovare pe funcții înalte, precum și componența colegiilor de conducere ale instanțelor și a CSM.
Avertismentul „scenariului polonez”
Un alt fir al postării face trimitere la precedentul Poloniei. Comisia Europeană a acționat statul polonez la CJUE în temeiul articolului 258 din Tratatul privind funcționarea UE, iar în cauza C-448/23 Curtea a constatat că deciziile Curții Constituționale poloneze au încălcat articolul 19 din Tratatul UE, precum și principiile autonomiei, supremației și efectivității dreptului european. Judecătoarea avertizează că, pentru a evita un scenariu similar, ÎCCJ ar trebui să renunțe la practica înlăturării din completuri a judecătorilor care intenționează să sesizeze CJUE și să deschidă efectiv dialogul cu instanța europeană prevăzut de articolul 267 TFUE.
Postarea anticipează chiar un posibil pas următor al Comisiei, respectiv solicitarea unei statistici oficiale privind numărul cererilor de sesizare a CJUE înregistrate la Înalta Curte în ultimii cinci ani și câte dintre acestea au fost efectiv admise — un indicator, spune ea, al gradului real de deschidere al instanței supreme față de dialogul juridic european.
Un apel la reformă, nu doar o critică
Postarea se încheie cu un plan de reacție în cinci pași: conștientizare, recunoaștere, reconciliere, reconfigurare și, în final, un plan de acțiune concret. Concret, ea cere ca discuția despre punerea în aplicare a legilor justiției — recomandată explicit de Comisie — să se poarte cu adevărat în consultare cu magistrații, asociațiile profesionale și societatea civilă, așa cum prevede Strategia pentru o guvernare deschisă, și nu doar formal.
