România a traversat cu bine vârful de consum din prima seară fără contribuția Centralei Nuclearoelectrice de la Cernavodă, ale cărei două reactoare erau oprite. Deficitul a fost compensat prin importuri masive din Bulgaria, descărcarea bateriilor de stocare și o producție eoliană care s-a menținut constantă în orele critice.
La prânz, lipsa celor aproximativ 1.400 MW produși în mod obișnuit de cele două reactoare fusese compensată de parcurile fotovoltaice. După apus, când producția solară a scăzut aproape la zero, sistemul s-a bazat pe vânt, baterii, centralele clasice și energia cumpărată din Bulgaria.
La ora 20.04, consumul României ajunsese la 6.517 MW, în timp ce producția internă era de numai 4.701 MW. Deficitul de 1.816 MW a fost acoperit prin importuri și reprezenta 27,9% din întregul consum național. Cu alte cuvinte, mai mult de un sfert din electricitatea folosită în acel moment provenea din afara țării.
Importul din Bulgaria a înlocuit o parte din energia nucleară
Cea mai importantă sursă externă a fost Bulgaria. La ora 20.04, fluxurile asociate interconexiunilor Kozlodui 1 și Kozlodui 2 indicau împreună un import de 1.349 MW, format din 673 MW și 676 MW. Cu numai două ore înainte, importul pe aceleași conexiuni era de 515 MW.
Practic, producția bulgară a acoperit o mare parte din golul lăsat de reactoarele românești. În anumite momente ale serii, importurile dinspre Bulgaria au depășit 2.400 MW.
Datele privind capacitatea transfrontalieră arată că, în intervalul de vârf, aproximativ între orele 18.15 și 23.00, capacitatea disponibilă pentru import din Bulgaria pe piața intrazilnică ajunsese la zero. Acest lucru indică faptul că întreaga capacitate disponibilă pe sensul Bulgaria–România fusese deja alocată înaintea respectivei sesiuni, cel mai probabil prin tranzacțiile realizate pe Piața pentru Ziua Următoare.
România nu mai avea, așadar, o rezervă de capacitate pe piața intrazilnică pentru a crește suplimentar importurile din Bulgaria exact în orele cele mai dificile. Energia necesară fusese contractată în avans.
Presiunea asupra sistemului a fost amplificată și de menținerea exporturilor către Republica Moldova. La ora 20.04, fluxul către Vulcănești era de aproximativ 546 MW.
Bateriile au fost mobilizate în orele critice, au produs cât un reactor de la Cernavodă
Cea mai spectaculoasă evoluție a zilei a fost înregistrată de sistemele de stocare. Acestea livrau numai 2 MW la prânz și un MW la ora 18.22. La ora 20.04, aportul bateriilor crescuse la 431 MW, iar la 21.41 ajunsese la 658 MW.
Puterea livrată din stocare a crescut astfel de peste 300 de ori între prânz și seară. Mobilizarea s-a produs exact în intervalul în care consumul a urcat, iar producția fotovoltaică s-a prăbușit.
Bateriile nu produc energie, ci livrează în rețea electricitatea acumulată anterior. Rolul lor a fost însă esențial pentru mutarea unei părți din energia disponibilă în timpul zilei către orele de seară, când sistemul avea cea mai mare nevoie de ea.
La ora 21.41, cei 658 MW furnizați din stocare reprezentau aproape jumătate din puterea pe care ar fi produs-o împreună cele două reactoare de la Cernavodă. Este una dintre cele mai clare demonstrații de până acum privind rolul pe care bateriile îl pot avea în echilibrarea sistemului energetic.
Vântul a oferit o producție surprinzător de stabilă, aproape cât un alt reactor de la Cernavodă
Energia eoliană a avut o contribuție mai redusă decât importurile și stocarea, dar remarcabil de constantă. Parcurile eoliene produceau 461 MW la ora 14.05, 473 MW la 18.22, 446 MW la 20.04 și 477 MW la 21.41.
Variația a fost mai mică de 7% pe parcursul a aproape opt ore. Stabilitatea a fost importantă deoarece, în zilele precedente, producția eoliană coborâse uneori aproape de zero.
În același interval, energia fotovoltaică s-a redus de la peste 2.500 MW la prânz la 1.095 MW la ora 18.22 și numai 71 MW la 20.04. Sistemul a pierdut astfel peste 1.000 MW de producție solară în mai puțin de două ore.
Centralele clasice și hidrocentralele au fost și ele mobilizate. La ora 20.04, cărbunele furniza 820 MW, hidrocarburile – categorie dominată de centralele pe gaze – 1.348 MW, iar hidrocentralele 1.525 MW. Creșterea acestora nu a fost însă suficientă pentru a acoperi simultan dispariția solarului și absența energiei nucleare.
Prețul serii a urcat la aproape 480 de euro/MWh
Tensiunea din sistem s-a reflectat în prețuri. Pe piața intrazilnică IDA1, energia a costat cel mai puțin între orele 11.15 și 11.30: 70,39 euro/MWh. Maximul zilei, de 479,91 euro/MWh, a fost atins între 19.45 și 20.00, exact în momentul în care producția solară dispărea, iar consumul se apropia de vârful serii.
Prețul maxim a fost de 6,82 ori mai mare decât minimul. Piața intrazilnică a confirmat astfel tiparul observat pe Piața pentru Ziua Următoare, unde același interval de seară ajunsese la 2.555,05 lei/MWh.
La ora 14.00, situația fusese complet diferită. România producea 4.957 MW și consuma 4.727 MW, înregistrând un excedent de 229 MW. Fotovoltaicele furnizau atunci 2.599 MW, mai mult decât ar fi produs cele două reactoare nucleare.
După apus, sistemul a trecut însă de la export la un deficit de 1.816 MW. România a menținut alimentarea fără energia nucleară, dar cu ajutorul unei combinații costisitoare și dificil de păstrat: importuri masive din Bulgaria, baterii descărcate în orele critice, producție eoliană neobișnuit de stabilă și mobilizarea centralelor pe gaze, cărbune și apă.
