Procurorul Claudiu Sandu, membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), a publicat o nouă postare pe Facebook în care critică Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pe care o consideră responsabilă pentru valul de dosare penale închise prin prescripție în ultimii ani, inclusiv cauze de corupție și fraude financiare de amploare.
Potrivit postării, Decizia nr. 67/2022, pronunțată la 25 octombrie 2022, a stabilit că normele privind întreruperea cursului prescripției răspunderii penale sunt norme de drept penal material, supuse principiului legii penale mai favorabile (mitior lex). Pe baza acestei interpretări, condamnările definitive au putut fi atacate prin căi extraordinare, invocând efectele Deciziilor CCR nr. 297/2018 și 358/2022 ca lege penală mai favorabilă.
Sandu susține că această interpretare intră în conflict direct cu jurisprudența europeană — atât cu practica CEDO, cât și cu cea a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). El invocă paragrafele 123-125 din hotărârea CJUE cunoscută drept „Lin II”, potrivit cărora principiul mitior lex — garantat de articolul 49 alin. 1 din Carta drepturilor fundamentale a UE și de articolul 7 din CEDO — se aplică doar normelor care definesc infracțiunile și pedepsele, nu și normelor privind calculul termenelor de prescripție. În acest context, procurorul consideră eronată și invocarea cauzei Gouarre Patte împotriva Andorrei în sprijinul Deciziei 67/2022.
Dosare de corupție închise, bani nerecuperați
Conform postării, efectul acestei decizii a fost promovarea a numeroase căi extraordinare de atac în favoarea unor inculpați condamnați pentru corupție și fraude financiare, mulți dintre aceștia fiind eliberați după constatarea prescripției, fără ca prejudiciile să fi fost recuperate. Sandu afirmă că fenomenul continuă și în prezent, cu dosare aflate încă în curs de judecată închise pe același temei.
Sandu propune două direcții de acțiune:
a) Sesizarea Curții Constituționale pentru a analiza dacă Decizia nr. 67/2022 a ÎCCJ este constituțională. Argumentul său este că, fiind pronunțată de un complet pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, decizia are caracter obligatoriu pentru magistrați și, prin urmare, putere asimilabilă legii — ceea ce ar face-o supusă controlului CCR, mai ales în lumina hotărârii Lin II.
b) Exercitarea de căi extraordinare de atac (recurs în casație sau revizuire) împotriva tuturor hotărârilor deja modificate pe calea căilor extraordinare, în vederea restabilirii legalității acestora, în acord cu Lin II.
Context
Postarea se înscrie într-o serie de intervenții publice ale lui Claudiu Sandu pe tema prescripției, după ce CJUE a pronunțat decizia „Lin II”, prin care a criticat modul în care instanțele din România au aplicat regulile privind întreruperea prescripției, în contextul unui conflict de mai mulți ani între sistemul judiciar românesc și cel european pe această temă. În alte postări recente, procurorul a afirmat că rejudecarea unor cauze definitive prin căi extraordinare de atac, cu schimbarea radicală a soluțiilor, reflectă atât necunoaștere, cât și rea-credință, iar riscul general de impunitate semnalat de CJUE este unul dintre cele mai periculoase pentru statul de drept.
Pe fondul acestor dezbateri, instituții precum Parchetul General și DNA au ajuns la interpretări diferite privind sfera de aplicare a deciziei CJUE, Parchetul General susținând că aceasta se aplică doar fraudelor cu fonduri europene și evaziunii fiscale, nu și cazurilor de corupție, în timp ce DNA a contestat această poziție.
