Directorul Serviciului de Protecție și Pază (SPP), Lucian Pahonțu, a deschis un proces la Curtea de Apel București împotriva Ministerului Educației, prin care cere recunoașterea legalității titlului de doctor obținut în 2003, la peste două decenii de la susținerea tezei. Prin acțiune, el cere instanței să confirme legalitatea procedurii prin care a obținut titlul științific de doctor în științe militare.
Potrivit documentelor de la dosar, Pahonțu arată că a elaborat teza „Tactici folosite pentru paza și apărarea obiectivelor de importanță deosebită” sub coordonarea științifică a generalului locotenent prof. univ. cons. dr. Valentin Arsenie. Teza a fost susținută public pe 20 mai 2003, iar titlul de doctor în științe militare i-a fost conferit prin ordin al Ministerului Educației și Cercetării, urmat de emiterea diplomei de doctor nr. 399 din 9 octombrie 2003.
Ce a declanșat procesul
Potrivit acțiunii, pe 2 septembrie a fost publicat online „un material prezentat drept investigație jurnalistică”, în care au fost formulate acuzații de plagiat privind teza sa de doctorat, „punând sub semnul întrebării legalitatea și temeinicia titlului”. Pahonțu susține că aceste afirmații apar la peste 20 de ani de la finalizarea procedurii administrative și „în lipsa unei constatări sau a unei măsuri dispuse de autoritatea publică competentă”, ceea ce ar crea, în opinia sa, „o incertitudine juridică asupra situației titlului”.
Pe acest temei, el cere instanței să clarifice legalitatea actului administrativ prin care i-a fost conferit titlul, precum și efectele juridice pe care acesta continuă să le producă.
Argumentul central: legea de atunci, nu standardele de azi
Linia de apărare construită în acțiune se sprijină pe principiul tempus regit actum – ideea că legalitatea unei proceduri administrative trebuie evaluată prin raportare la legislația în vigoare la momentul desfășurării ei, nu la standardele ulterioare.
Apărătorii lui Pahonțu arată că legile învățământului aplicabile în 2003 stabileau un mecanism precis pentru evaluarea unei teze de doctorat: o comisie pentru susținerea publică, formată din președinte, conducătorul de doctorat și trei referenți oficiali (dintre care cel puțin doi din afara instituției organizatoare), fiecare obligat să întocmească un referat de analiză. Potrivit acțiunii, evaluarea conținutului științific revenea acestei comisii, iar dacă un referent considera teza nesatisfăcătoare, aceasta trebuia refăcută. După aprobare, dosarul era trimis Ministerului Educației pentru confirmarea titlului de către CNATDCU.
Apărarea susține că, spre deosebire de reglementările ulterioare, cadrul legal din 2003 nu prevedea standarde naționale minimale de evaluare și nici un mecanism separat de reevaluare a conținutului științific de către CNATDCU – evaluarea originalității revenind exclusiv comisiei de specialitate din cadrul instituției organizatoare.
Potrivit avocaților săi, documentația aferentă procedurii din cadrul Academiei de Înalte Studii Militare ar arăta „respectarea etapelor și exigențelor aplicabile”, precum și „recunoașterea în mod explicit și repetat a valorii științifice deosebite a tezei”, atestate prin referatele comisiei și avizul catedrei.
Invocarea deciziei CCR
Un element central al acțiunii este Decizia nr. 364/2022 a Curții Constituționale, pe care apărarea o citează pentru a susține că nicio instanță sau comisie ulterioară nu ar putea reevalua pe fond calitatea științifică a unei teze deja validate. Potrivit citatelor din acțiune, CCR ar fi stabilit că instanțele pot verifica „numai legalitatea parcurgerii procedurii de conferire/atribuire a titlului de doctor și de emitere a diplomei”, fără a putea evalua ele însele nivelul științific al lucrării.
Aceeași decizie ar mai arăta, potrivit acțiunii, că standardele de calitate și etică profesională variază în timp, în funcție de reglementarea în vigoare la data conferirii titlului, iar o reapreciere ulterioară a valorii științifice a unei teze — cu eventuala infirmare a titlului – ar genera „un veritabil risc pentru securitatea juridică”.
Pe acest temei, apărarea lui Pahonțu susține că „un for administrativ nu poate substitui instanța de judecată” în verificarea de fond a unei teze deja evaluate, iar eventuala desființare a titlului, după intrarea lui în circuitul civil, ar reveni exclusiv instanței de contencios administrativ — fără ca aceasta să se poată transforma într-o reevaluare științifică a lucrării.
Rapoartele anti-plagiat depuse la dosar
Avocații lui Pahonțu afirmă că au verificat teza prin sistemele sistemantiplagiat.ro, StrikePlagiarism și iThenticate, iar rezultatele — consemnate în rapoarte generate automat – ar confirma „caracterul original al lucrării și lipsa unor elemente care să susțină concluzia existenței unui plagiat”. Pe baza acestor rapoarte, apărarea susține că, „chiar și prin absurd”, o analiză a tezei prin prisma unor standarde ulterioare nu ar putea conduce la o concluzie de plagiat.
Potrivit textului acțiunii, demersul nu urmărește o simplă constatare abstractă a legalității ordinului nr. 4741 din 25 august 2003, ci „protejarea și recunoașterea efectivă a situației juridice” născute prin acel act și a drepturilor care decurg din titlul de doctor. Acțiunea nu urmărește ca instanța să se pronunțe, în abstract, asupra legalității unui act administrativ emis cu mai mult de două decenii în urmă, ci „urmărește înlăturarea unei stări de incertitudine juridică și recunoașterea efectelor juridice ale unui act administrativ individual care, în lipsa unei anulări dispuse în conditiile legii, beneficiază în continuare de prezumția de legalitate și produce efecte juridice”, insistă Pahonțu în acțiunea sa.
În prezent, titlul de doctor presupune un spor de 500 de lei brut la salariu, fiind plafonat în ianuarie 2026, de la 900 de lei brut/lună.
Procesul lui Pahonțu
Pe 10 septembrie, Lucian Pahonțu a deschis un proces la Curtea de Apel București și a chemat în judecată Ministerul Educației și Cercetării. Acțiunea vine fix în ziua în care publicația Pressone a dezvăluit că teza sa de doctorat, asupra căreia există suspiciuni de plagiat, va fi analizată de Comisia de Etică a Universității Naționale de Apărare „Carol I”.
Universitatea de Apărare este instituția de învățământ care este urmașa, din punct de vedere administrativ, a Academiei de Înalte Studii Militare unde Pahonțu și-a susținut lucrarea, în anul 2003.
Procesul nu a primit încă un termen. „Cel mai probabil, faptul că pârât este Ministerul Educației, cel care a eliberat titlul său de doctor în 2003, poate însemna că reclamantul urmărește să obțină o decizie care să ateste că titlul i-a fost acordat cu respectarea legislației de la acel moment. În acest sens, este și un comunicat de ieri al SPP în care se menționa că Pahonțu a obținut în mod legal titlul de doctor. Prin acest dosar, el urmărește să blocheze un prezumtiv verdict de plagiat din partea Universității Naționale de Apărare”, declara jurnalista Emilia Șercan pentru G4media.
Pahonțu conduce SPP, funcție în care a fost numit prin decretul prezidențial nr. 1264 din 7 decembrie 2005.
