Ministerul Mediului a actualizat încadrarea localităților în regimurile de gestionare a calității aerului, printr-un ordin publicat pe 26 octombrie în Monitorul Oficial.
Bucureștiul, marile centre urbane, dar și orașe mici și comune figurează pe lista zonelor cu aerul cel mai poluat din România, localități pentru care sunt necesare planuri de reducere a poluării. Clasificarea se face pentru fiecare poluant: aceeași localitate poate avea obligații de îmbunătățire pentru particulele în suspensie și de menținere a calității aerului pentru alte substanțe.
Ordinul nr. 2.167 din 19 octombrie 2026, publicat în Monitorul Oficial nr. 893, înlocuiește Ordinul nr. 2.761/2025. Documentul este semnat, pentru ministrul mediului, de secretarul de stat Flavia-Ramona Boghiu.
Noua încadrare ia în calcul atât clasificarea anterioară, cât și evaluarea națională realizată cu ajutorul măsurărilor din anul 2025, efectuate în stațiile Rețelei naționale de monitorizare a calității aerului. Ordinul precedent folosea măsurările din 2024.
Ce se schimbă pentru locuitori și ce trebuie să facă autoritățile
Efectul direct al ordinului este stabilirea cadrului pentru planificarea măsurilor de reducere sau de prevenire a poluării. Actul nu introduce, prin el însuși, taxe pentru șoferi, interdicții de circulație sau restricții generale pentru activitățile economice.
În funcție de sursele identificate, planurile pot fundamenta intervenții asupra traficului, transportului public, încălzirii, prafului de pe străzi și șantiere ori emisiilor industriale. Măsurile concrete, costurile și calendarul trebuie stabilite în documentele și deciziile autorităților competente.
Responsabilitatea elaborării planurilor revine, în majoritatea cazurilor, primarilor. Pentru București este indicat primarul general. Pentru Ploiești și Brazi, precum și pentru Holboca și Ungheni, ordinul prevede comisii tehnice coordonate de consiliile județene.
Ordinul păstrează explicit măsurile deja începute: acestea trebuie implementate pe întreaga perioadă pentru care au fost asumate. Înlocuirea listei din 2025 nu șterge angajamentele anterioare. Pentru administrații, miza este aplicarea unor măsuri verificabile, adaptate poluanților și localităților pentru care evaluarea impune intervenția.
Lista celor 26 de localități ci aerul cel mai poluat din România
Cele 26 de localități încadrate în regimul de gestionare I, pentru poluanții indicați în ordin, sunt:
- București
- Brașov
- Constanța
- Cluj-Napoca
- Craiova
- Iași
- Ploiești
- Timișoara
- Brazi – județul Prahova
- Deva – județul Hunedoara
- Sebeș – județul Alba
- Suceava
- Târgu Mureș
- Rovinari – județul Gorj
- Buftea – județul Ilfov
- Voluntari – județul Ilfov
- Glina – județul Ilfov
- Holboca – județul Iași
- Ungheni – județul Iași
- Sighetu Marmației – județul Maramureș
- Târgu Jiu – județul Gorj
- Dej – județul Cluj
- Miercurea-Ciuc – județul Harghita
- Bragadiru – județul Ilfov
- Codlea – județul Brașov
- Filiași – județul Dolj
Regimul I înseamnă obligația de a îmbunătăți calitatea aerului
Compararea listelor arată că localitățile nominalizate pentru regimul de gestionare I se regăseau și în ordinul din 2025.
Legea nr. 104/2011 stabilește două regimuri de gestionare. Regimul I privește ariile în care nivelurile poluanților ating sau depășesc criteriile legale relevante, în funcție de substanța analizată. Pentru acestea trebuie elaborate planuri de calitate a aerului sau, când sunt abordați împreună mai mulți poluanți, planuri integrate.
Regimul II privește ariile în care concentrațiile se situează sub valorile-limită sau valorile-țintă relevante. Aici obligația este de a menține calitatea aerului, prin planuri dedicate. Încadrarea în această categorie nu echivalează cu absența poluării și nici cu garanția că nu pot exista episoade cu concentrații ridicate.
În lista pentru regimul I sunt nominalizate București, Brașov, Constanța, Cluj-Napoca, Craiova, Iași, Ploiești și Timișoara.
Alături de acestea apar Deva, Sebeș, Suceava, Târgu Mureș, Rovinari, Buftea, Voluntari, Sighetu Marmației, Târgu Jiu, Dej, Miercurea-Ciuc, Bragadiru, Codlea și Filiași, precum și comunele Brazi, Glina, Holboca și Ungheni. În total sunt 25 de unități administrativ-teritoriale, Holboca și Ungheni fiind înscrise pe un rând comun.
Ce sunt „aglomerările”
Împărțirea teritorială folosită pentru calitatea aerului cuprinde 13 aglomerări și 41 de zone corespunzătoare județelor. Cele 13 aglomerări sunt Bacău, Baia Mare, Brașov, Brăila, București, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Galați, Iași, Pitești, Ploiești și Timișoara. Această organizare exista înaintea noului ordin.
În sensul legii, aglomerarea este o conurbație cu peste 250.000 de locuitori sau, pentru o populație mai mică ori egală cu acest prag, cu o densitate de peste 3.000 de locuitori pe kilometru pătrat. „Zona” reprezintă o parte a teritoriului delimitată pentru evaluarea și gestionarea aerului.
Aceste noțiuni stabilesc cadrul în care se urmărește poluarea și se organizează intervențiile. Ordinul nu modifică granițele administrative, nu creează noi zone metropolitane și nu schimbă statutul localităților.
Distincția contează deoarece situația unui municipiu nu poate fi extinsă automat asupra întregului județ. Nici încadrarea majorității unui județ în regimul II nu elimină problemele punctuale ale unor localități.
Ilfovul și Prahova arată de ce clasificarea trebuie citită pentru fiecare poluant
În anexa privind regimul II, județul Ilfov are o excepție pentru particulele PM10: Buftea, Voluntari, Bragadiru și Glina. Aceste localități sunt nominalizate separat în regimul I pentru acest indicator. Așadar, obligațiile pentru pulberi diferă în interiorul aceluiași județ.
În Prahova, excepțiile îi vizează pe Ploiești și Brazi pentru dioxidul de azot și oxizii de azot, respectiv pentru benzen, iar Ploieștiul este exceptat și la PM10. În județul Iași există diferențieri între municipiu și restul teritoriului, inclusiv pentru comunele Holboca și Ungheni.
O localitate poate apărea în ambele anexe deoarece regimul se stabilește distinct pentru fiecare poluant. Prezența Bucureștiului sau a altui municipiu și în lista regimului II nu anulează obligațiile sale din regimul I.
