Companiile care vor construi parcuri eoliene în sectorul românesc al Mării Negre vor plăti statului o redevență de 0,75% din veniturile obținute și taxe anuale calculate în funcție de suprafața utilizată. Regulile de concesionare și procedura de recepție a lucrărilor au fost aprobate prin Hotărârile Guvernului nr. 687 și 688 din 2026, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 31 august 2026. Procedurile și normele detaliate sunt cuprinse în ediția nr. 731 bis.
Guvernul a completat cadrul legislativ care permite concesionarea unor suprafețe din Marea Neagră pentru construirea primelor centrale electrice eoliene offshore din România. Cele două acte normative reglementează atât selectarea investitorilor, taxele pe care aceștia trebuie să le achite, cât și modul în care vor fi verificate și recepționate lucrările realizate pe mare și pe uscat.
Prin Hotărârea Guvernului nr. 688/2026 au fost aprobate normele specifice privind procedurile de concesionare a perimetrelor eoliene offshore, precum și cuantumul redevențelor și taxelor. Ministerul Energiei va organiza proceduri competitive, pe baza unor documentații care vor cuprinde condițiile de participare, criteriile de calificare, evaluarea ofertelor, garanțiile și obligațiile viitorilor concesionari.
Selecția nu va fi făcută exclusiv în funcție de suma oferită statului. Ofertele pot primi maximum 100 de puncte: 60 pentru componenta tehnică și 40 pentru cea financiară. În acest fel, experiența, capacitatea tehnică și financiară, planul de dezvoltare și posibilitatea reală de realizare a investiției vor cântări mai mult decât prețul oferit pentru concesiune.
Taxă de 800 de euro în etapa de dezvoltare
De la obținerea aprobării de dezvoltare și până la punerea în funcțiune comercială a centralei, concesionarul va plăti anual o taxă calculată numai pentru suprafața din perimetrul offshore pe care se execută efectiv lucrări de construcție.
Valoarea stabilită este de 800 de euro pentru fiecare kilometru pătrat pe an. Pentru un perimetru de 631 de kilometri pătrați, dacă lucrările ar ocupa întreaga suprafață, taxa ar ajunge la 504.800 de euro anual.
După intrarea centralei în exploatare, taxa crește la 1.500 de euro pentru fiecare kilometru pătrat pe an. Calculul va include suprafața construită a perimetrului concesionat și, după caz, suprafața ocupată de cablurile electrice subacvatice care fac legătura cu punctele de racordare aflate în exteriorul perimetrului.
Pe lângă taxa raportată la suprafață, operatorul va plăti statului o redevență anuală de 0,75% din veniturile obținute din exploatarea parcului și din valorificarea energiei electrice produse.
Documentația de atribuire poate introduce și un „premium de concesiune”, distinct de redevență. Acesta reprezintă o sumă suplimentară pe care ofertantul o poate propune în cadrul componentei financiare. Premiumul va fi însă plafonat, pentru ca atribuirea concesiunilor să nu fie transformată într-o simplă licitație câștigată de compania care oferă cel mai mult.
Nivelurile au fost stabilite, potrivit documentelor Guvernului, astfel încât presiunea financiară să rămână moderată înainte ca proiectul să înceapă să producă venituri. Sarcina fiscală crește după punerea în funcțiune, când investitorul începe exploatarea comercială a centralei.
Cum vor fi recepționate lucrările
A doua reglementare, Hotărârea Guvernului nr. 687/2026, aprobă procedura de recepție a lucrărilor executate pentru centralele eoliene offshore. Sunt vizate atât instalațiile amplasate în perimetrul maritim, cât și lucrările realizate pe uscat, până la punctul de racordare la rețeaua electrică de transport.
Recepția certifică îndeplinirea obligațiilor asumate prin proiect și contractul de concesiune. Procedura stabilește responsabilitățile dezvoltatorului, proiectantului, executanților și autorităților implicate, precum și documentele tehnice care trebuie puse la dispoziția comisiilor.
Verificările trebuie să urmărească respectarea proiectului autorizat, a cerințelor tehnice, de calitate și siguranță, dar și a condițiilor prevăzute în avize și autorizații. Pot fi recepționate distinct componente sau sectoare care pot funcționa independent, iar neregulile constatate trebuie remediate înainte de acceptarea definitivă.
Reglementarea acoperă lucrările maritime, cablurile electrice, instalațiile auxiliare și infrastructura realizată pe uscat. Recepția nu înlocuiește autorizațiile necesare pentru punerea în funcțiune și exploatarea comercială.
Prima etapă: proiecte de 3.100 MW
Noile reguli permit Ministerului Energiei să înceapă procedurile de concesionare pentru perimetrele aprobate în Marea Neagră. În prima fază sunt avute în vedere trei zone cu o capacitate instalată totală estimată la 3.100 MW, considerate potrivite pentru turbine cu fundații fixe.
Alte două perimetre, cu o capacitate cumulată de aproximativ 2.400 MW, ar putea fi dezvoltate într-o etapă ulterioară, însă se suprapun cu zone militare sensibile. O a treia fază ar putea adăuga încă 6.000 MW, probabil după 2035, în zone de mare adâncime care necesită tehnologii flotante sau fundații fixe avansate.
Potrivit estimărilor citate de Ministerul Energiei, sectorul românesc al Mării Negre are un potențial tehnic eolian de aproximativ 76 GW. Dintre aceștia, circa 22 GW ar putea fi realizați pe fundații fixe, iar 54 GW ar necesita instalații flotante.
