Combinațiile din factura la energie electrică. Cele 26 de miliarde de lei dintre producătorul primar și consumatorul final

Toate facturile plătite în 2025 de românii, firme și consumatori casnici deopotrivă, pentru energia electrică au însumat 46,1 miliarde de lei. Însă valoarea de vânzare a energiei la producătorii primari a fost de doar 20,7 miliarde de lei.

Seceta care a afectat Europa în acest an a scos în evidență problemele sistemului energetic. România a rămas fără energia nucleară produsă la Cernavodă, din cauza scăderii debitului Dunării, producția hidroenergetică s-a diminuat cu aproape 20%, iar vântul aproape că nu a bătut, ceea ce a redus drastic și producția de energie eoliană.

Însă această situație reprezintă doar partea vizibilă a problemei. Deficiențele sistemului energetic sunt vechi, ascunse și fără perspective de rezolvare în următorii doi-trei ani, după cum consideră specialiștii din domeniu.

Energia mai scumpă în România decât în Germania, așa cum va demonstra NewsCenter.ro mai jos, este echivalentul unei Arabii Saudite în care benzina ar costa mai mult decât în România. În realitate, acolo litrul costă circa 2,5 lei, iar în România peste 9 lei.

„România are una dintre cele mai scumpe energii din Europa, dacă nu cea mai scumpă în anumite zile”, spune și Otilia Nuțu, expert în domeniu din parte EFOR.

Iar viitorul nu sună bine, cel pentru următorii ani. „Cred că dacă se dorește cu adevărat și se lucrează la cauze, nu la efecte, în cel mai rapid moment de resimțire a unei scăderi importante a prețului energiei electrice ar fi în 2-3 ani de zile”, spune Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă.

Analiza pe scurt a pieței energiei din România

Pentru că urmează un material lung, poate chiar prea lung, dar necesar, am ales să prezint încă de la început cauzele pentru care România are una dintre cele mai scumpe energii din Europa, în condițiile în care ar putea să o aibă printre cele mai ieftine. Asta dacă ținem cont de resursele hidrografice, de existența unei centrale nucleare, de teritoriul relativ întins și de potențialul eolian al Dobrogei și al Mării Negre.

În plus, România dispune de gaze naturale și cărbune. În ciuda propagandei de pe rețelele sociale, adevărul este că nu am fi putut produce mult mai multă energie pe bază de cărbune. Cărbunele românesc are o putere calorică mai redusă decât cel din Polonia și Germania, iar rezervele din zona Gorjului nu mai sunt atât de mari.

În plus, România nu mai are nici industria de altădată, iar marii consumatori de energie pot fi numărați, probabil, pe degetele unei singure mâini, după oprirea activității combinatului siderurgic din Galați. În această categorie mai intră Alro, Azomureș – atunci când fabrica funcționează – și Petrom, care își asigură însă o mare parte din necesarul de energie din producția proprie.

În ciuda tuturor acestor avantaje, România a avut, în ultimii doi-trei ani, una dintre cele mai scumpe energii din Europa. În 2025, România a ajuns pe primul loc în Uniunea Europeană în privința prețului electricității raportat la puterea de cumpărare. Potrivit datelor Eurostat publicate în 2026, electricitatea pentru populație a costat 49,52 PPS/100 kWh, iar tarifele au crescut cu 58,6% față de 2024, cea mai mare majorare din Uniunea Europeană.

PPS reprezintă standardul puterii de cumpărare, o unitate artificială utilizată de Eurostat pentru compararea prețurilor dintre țări, prin eliminarea diferențelor dintre nivelurile veniturilor și costurile vieții.

În iulie 2026, media simplă a prețurilor de pe opt piețe europene importante a fost de aproximativ 108 euro/MWh, față de 121 euro/MWh în România, conform datelor Ember. La mijlocul lunii august, prețurile de pe marile piețe europene se situau, în general, între 130 și 155 euro/MWh, în timp ce România ajunsese la 164–168 euro/MWh.

Cauzele pentru care România a ajuns să aibă una dintre cele mai scumpe energii

Pentru că deja m-am lungit, prezint pe scurt cauzele care vor fi demonstrate și explicate în următoarele minute de lectură, dacă veți avea răbdare.

1. Piața a fost liberalizată, dar producția nu a crescut suficient

După liberalizarea pieței pentru consumatori, piața energiei nu s-a extins. Dimpotrivă, extinderea capacităților de producție a fost blocată. În România, producția de energie este apropiată de nivelul consumului. Producătorii nu trebuie să se teamă că nu își vor vinde energia, chiar dacă ajung să o ofere în ultima zi pe Piața pentru Ziua Următoare (PZU) sau pe Piața Intrazilnică, două dintre piețele angro de energie.

Urmarea logică: atunci când știi că întreaga producție va fi cumpărată, ai posibilitatea să crești prețul.

2. Rețeaua Transelectrica limitează dezvoltarea producției

S-a ajuns la situația în care producția abia acoperă consumul din două motive principale. Primul este starea rețelei administrate de Transelectrica, companie de stat aflată în subordinea Secretariatului General al Guvernului.

În configurația actuală și din cauza capacității reduse de transport și interconectare, rețeaua nu poate prelua cantități mult mai mari de energie. Nu este vorba numai despre proiectele existente doar pe hârtie, care blochează capacități de racordare, deși și acestea reprezintă o problemă. Chiar și un investitor care dorește să dezvolte un proiect serios riscă să nu poată introduce energia în rețea sau să nu o poată transporta către un potențial consumator.

De exemplu, energia produsă în Dobrogea nu poate ajunge cu ușurință în Maramureș, iar energia produsă în Banat nu poate fi transportată eficient către Capitală. Nici energia produsă la Porțile de Fier nu poate fi exportată la întreaga capacitate, deoarece lipsește infrastructura de înaltă tensiune necesară transportului acesteia.

3. Reglementările ANRE

Al doilea motiv pentru care producția a rămas apropiată de nivelul consumului este preferința companiilor pentru predictibilitatea propriilor afaceri, în detrimentul dezvoltării unei piețe cu adevărat concurențiale.

Producătorii de stat, care sunt cei mai importanți de pe piață, și furnizorii au profitat de limitele rețelei Transelectrica și au evitat să își asume riscuri prin contracte bilaterale multianuale.

Nuclearelectrica, spre exemplu, ar putea obține venituri mari și predictibile dacă ar vinde în avans energia pe care urmează să o producă în următorii 20 de ani, așa cum intenționează să procedeze pentru finanțarea construcției reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă.

De cealaltă parte, cumpărătorii – traderii sau consumatorii finali – nu se tem foarte mult că ar putea cumpăra în 2026, pentru livrare în 2027, energie la un preț mai mare decât cel care va exista efectiv anul viitor.

Piața este reglementată de ANRE, iar regulile autorității au dus la această stare de fapt.

Combinațiile din factura ta la energie

Factura ta la energie e dovada cea mai bună a faptului că România este un stat profund corupt sau nefuncțional din punct de vedere al instituțiilor și al oamenilor puși cu mâna să le conducă în interesul celor care i-au numit.

Energia vândută de producători, chiar și la prețuri mai mari ca în multe state mult mai dezvoltate din UE, costă – dacă e să ne referim la nivelul anului 2025 – costă 20,7 miliarde de lei. Calculul ține cont de raportul Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) pe anul trecut.

Între producătorul primar și consumatorul final (casnic sau firmă) este o sumă de 26,1 miliarde de lei.

Toate facturile noastre din 2025 la energie electrică, firme și consumatori casnici, au adunat suma de 46,1 miliarde de lei. Însă valoarea de vânzare a energiei la producătorii primari a fost de 20,7 miliarde de lei.

Pusă sau repusă pe OPCOM/Bursa de energie valoarea energiei a crescut la 26 de miliarde de lei.

Iar de la ultimul furnizor până să fie consumată de dispozitivul – laptop sau telefonul mobil – pe care te uiți acum, energia a ajuns să coste 46,1 miliarde de lei.

Factura lunară la energie

Energia consumată pe 7 iulie 2026, spre exemplu, a fost cu 40% mai scumpă în România decât în Germania. România a vândut energia atunci cu 543,72 lei/MWh (aproximativ 103,76 euro/MWh), față de 72,80 euro/MWh în Germania – cu 42,5% mai scump, un raport de 1,43 ori, adică o diferență de circa 31 de euro pe MWh. În funcție de zi, diferența dintre cele două piețe variază, de regulă, între 20% și 50%.

Nu a fost o zi specială: diferențe de preț în defavoarea României s-au înregistrat și cu o zi înainte, și cu un an înainte. Diferențele s-au înregistrat și în această lună când Germania trece și ea printr-o criză energetică. Situațiile speciale sunt zilele în care prețurile sunt la același nivel. O astfel de situație a fost pe 17 august. În această zi, prețul mediu ponderat zilnic (day-ahead) a fost:

România: 904,78 lei/MWh ≈ 172,58 €/MWh
Germania: 176,73 €/MWh

NewsCenter.ro a verificat prin ENTSO-E (via euenergy.live, care preia direct din platforma de transparență ENTSO-E). Iată ce arată datele pentru 17 august 2026 – și trebuie să-ți semnalez o problemă:

Energia mai scumpă în România decât în Germania este echivalentul unei Arabii Saudite în care benzina ar costa mai mult decât la noi – acolo litrul costă în jur de 2,5 lei, față de peste 9 lei în România.

„România are una dintre cele mai scumpe energii din Europa, dacă nu cumva chiar cea mai scumpă, în anumite zile”, spune Otilia Nițu, expert în energie. „Facturile mari la energie sperie investitorii, motiv pentru care nu mai sunt atât de multe locuri de muncă și investiții. Ba, culmea ironiei, nu există investiții majore nici măcar în domeniul energiei, pentru că statul nu te lasă să investești”, ne explică reprezentanții Asociației Marilor Consumatori de Energie.

Producția este menținută să fie cât consumul

În România, afacerile cu energie nu au niciun risc, asta dacă ai reușit să intre pe piață. Ceea ce nu mai reușește nimeni de câțiva ani.

„În România se produce energie fix exact cât se consumă”, ne spunea mândru unul dintre proprietarii unei firme de trading din eșalonul doi. „Așa că orice megawatt produs, achiziționat pe parcurs și revândut își va găsi în final un vânzător”, a mai punctat acesta.

Așa că, până la urmă, cineva va lua energia cumpărată de un trader cu o lună înainte sau cu an înainte. „Da, aici este o problemă”, recunoaște și Dumitru Chisăliță.

Și ca să fie un banc cu proști, în care noi suntem suntem cei luați de proști …

Instituția care a făcut jocurile prețurilor mari la energie

ANRE este Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei și este instituția care ar trebui să reglementeze piața și jucătorii pentru ca factura la energie să fie cât mai mică.

Din 2020 până în prezent, ANRE a avut doi președinți: Dumitru Chiriță (PSD), care a condus instituția până în aprilie 2023, și George-Sergiu Niculescu (susținut de PNL), ales de Parlament pentru un mandat de cinci ani începând din aprilie 2023.

Și pentru că o să ne lovim des în următoarele minute de terawați oră, de megawatt oră (MWh), trebuie să explicăm că un megawatt-oră (MWh) include 1.000 de de kilowați (kWh) pe pe care îi vedem și noi pe facturile noastre.

În medie, consumul anual al unui român care stă într-o garsonieră este de 1 MWh. O familie din măcar două persoane dintr-o locuință mai mare de o cameră consumă anual 2 MWh, conform datelor Autorității Naționale pentru Reglementare în domeniul Energiei, căreia îi vom spune ANRE.

Cât despre terawatt-oră, un terawatt-oră cuprinde:

1 milion de MHh
1 miliard de kWh

Energia consumată în România

România consumă în medie anual în jur de 50 de terawați-oră (TWh), plus minus 2 TWH în funcție de an.

Spre exemplu, în 2025, consumul a fost de 48,24 TWh atât au consumat toate firmele și locuințele din România anul trecut, așa cum reiese din datele culese de NewsCenter.ro din raportul ANRE pe 2025.

Consumul energetic din 2025 nu a fost o excepție, acest consum este o medie a ultimilor ani. În 2024 consumul a fost de 50,5 TW, iar în 2023 a fost de 49,6 TWh. Consumul de energie din România Conform datelor ANRE pentru 2025: Consum locuințelor din România a fost de 14,16 TWh. În schimb, firmele, consumatorii industriali, administrația publică au avut nevoie de 34,08 TWh.

Sper că sunteți pregătiți pentru că acum trecem la datele importante pentru buzunarul vostru.

Facturile

Prețul energiei consumate în 2025, de populația României, aducă de noi pentru consumul din locuințe, dar și companiile sau administrațiile publice a fost de… 41,2 miliarde de lei sau 8 miliarde de euro.

Ca o comparație, asta înseamnă cam cu 2,5 miliarde de euro mai mult decât bugetul sistemului public de sănătate pe 2026.

Această sumă de 41,2 de miliarde provine tot din calcule care pleacă de la datele ANRE.

Pentru un kwh consumat în 2025 costul mediu a fost de 1,03 lei (sau 1.030,91 de lei/MWh). Pentru cei 14,16 miliarde de kwh consumați de locuințe, românii au plătit 14,6 miliarde de lei.

Firmele au tarife mai mici, media ar fi de 0,779,73 lei pe kwh (sau 779,73 lei/MWh). Cei 34,08 miliarde de kwh consumați de companii și administrația publică au costat minimum 26,57 miliarde de lei.

Rețeaua Transelectrica

Și acum să trecem la lucrurile importante. Sper că v-ați așezat bine. Datele următoare pot fi și bancuri bune, doar că veți râde – din păcate – tot de voi, că voi plătiți facturile.

Înainte să ajungă la consumatorii finali, energie consumată anul trecut în România costa doar 26 de miliarde de lei.

Asta pentru prețul mediu ponderat vândut de achiziție pe piețele din România (orice fel de tip de contract) a fost de 536,46 lei/MWh, conform datelor ANRE. Momentan o luăm pe urmele sumei de 15,2 miliarde de lei. Diferența între valoarea energiei de 26 de miliarde de lei înainte de a fi livrată și costurile de pe facturile noastre  care în final au fost de 41,2 miliarde de lei.

Energia achiziționată de furnizori pe calculator, în urma unor tranzacții, trebuie însă să intre pe rețeaua electrică după ce a fost produsă înainte de a ajunge la consumatorii finali.

Intră mai întâi prin rețeaua de înaltă tensiune, apoi pe rețeaua de joasă tensiune de unde este preluată de furnizori (ca Electrica, PPC, Engie), pentru a o livra în locuințe și firme.

Energia produsă de Hidroelectrica, Nuclearelectrica sau de parcuri eoliene și solare trebuie introdusă în rețeaua de înaltă tensiune a companiei de stat Transelectrica pentru a ajunge la consumatori. Transelectrica este o companie cu acționar majoritar statul, Secretariatul General al Guvernului deține peste 58% din acțiuni, iar restul sunt cotate la bursă.

Transelectrica, vama care decide cine intră pe piața de energie

Teoretic, energia produsă oriunde în România ar trebui să poată alimenta orice consumator din orice colț al țării. În practică, limitele rețelei Transelectrica afectează circulația energiei și influențează direct prețul plătit de consumatori.

La Transelectrica rămâne o parte din diferența dintre costul de producție și prețul facturilor plătite de noi. Transelectrica administrează toată rețeaua de înaltă tensiune din România.

Rețeaua electrică de 110, 220 și 400 kV folosită pentru transportul energiei pe distanțe mari.  Transelectrica a moștenit fosta rețea comunistă de 200 kV. Însă, în urmă cu 40 și chiar cu 20 de ani, energia electrică era produsă local.

Termocentralele sau marile combinate produceau și energie electrică prin cogenerare atunci când produceau agent termic sau produse industriale. Spre exemplu, aburul produs de producția de oțel de la combinatul din Galați era folosit la producerea de energie. În perioada comunistă, doar Porțile de Fier erau conectate la o rețea care transporta energie până în zona Capitalei.

În ultimii 20 de ani, dar mai ales în ultimii 5, sistemul energetic al României s-a schimbat radical. Au fost construite noi linii electrice de 400 kV, însă producția și consumul de energie nu mai sunt distribuite echilibrat în țară.

Cele mai mari consumuri sunt în București și în marile orașe. În aceste zone, însă, multe termocentrale și platforme industriale care produceau energie au fost închise sau și-au redus activitatea. În schimb, în Dobrogea, Moldova și nord-vestul țării au apărut mari parcuri eoliene și fotovoltaice. În multe momente, acestea produc mai multă energie decât poate prelua rețeaua electrică, ceea ce duce la blocaje și pierderi.

„De câștigat, probabil câștigă statul, pentru că societățile de stat sunt marii producători care controlează piața și au concurență mică. Tot statul câștigă și din prețurile artificial de mari, din taxele pe aceste prețuri mari”, ne explică directorul unui mare furnizor final de energie

Și când întrebăm cine pierde, aceasta ne spune „consumatorii finali, noi, firmele. Dar, probabil cel mai mare pierzator este tot statul. Prețurile mari la energie din România alungă marii investitori, dar și activitatea micilor companii este afectată”.

Astfel, în loc ca la buget să între taxe din dezvoltarea unor afaceri, din locuri de muncă, strategia energetică se limitează să încasează taxe cât mai mari din producția propriu-zisă și din lipsa concurenței.

„Care este soluția? Dezvoltarea rețelei Transelectrica. Finalizarea celebrului inel de 400 kV. Acestea sunt soluțiile”, ne spune acesta.

Inelul puterii Transelectrica

Inelul național de 400 kV este un proiect de modernizare a rețelei Transelectrica, menit să permită transportul energiei din zonele cu surplus, precum Dobrogea, către marile centre de consum și către nordul țării, inclusiv Maramureș, dar și în sens invers, atunci când este necesar.

Deși unele proiecte au fost lansate și contractate încă din 2019, marile investiții finanțate prin Fondul pentru Modernizare au început în 2022 și sunt încă în execuție. Finalizarea unor tronsoane este programată între 2026 și 2030.

În 2018, valoarea totală a investițiilor era evaluată de Transelectrica la un miliard de lei. Acum compania estimează că valoarea s-a dublat.

În prezent, alte cinci tronsoane ale inelului sunt încă neterminate, fiecare aflându-se într-un stadiu diferit de execuție.

Din 2019, abia pe 26 martie 2026, Guvernul a aprobat exproprierile necesare pentru construirea liniei electrice de 400 kV Timișoara–Arad, cel mai întârziat tronson al inelului național de 400 kV.

Banii din facturi care rămân la Transelectrica

Transelectrica are 3 taxe pentru introducerea și transportul energiei în rețea.

Înainte să plece energia de la producători, aceștia achită 3,29 lei/MWh pentru că o introduc în rețea.

Încasările Transelectrica au fost de 170 de milioane lei, dar această taxă este deja inclusă în prețul de vânzare al energie produse de 26 de miliarde de lei.

Mai departe, este TL-ul (tariful de transport) de 33,03 lei/MWh. Din care se mai adună 1,59 miliarde de lei.

Apoi apare TSS-ul (tariful pentru achiziția serviciilor de sistem) care a avut o medie ponderată de 10,21 lei/MWh în 2025. Din această taxă s-au adunat 482 milioane de lei.

La final, rezultă că Transelectrica a adunat 2,25 miliarde de lei din taxele de rețea, taxe pe care le plătim tot noi pe factură.

Așa am ajuns la costuri la vedere de 28,25 miliarde de lei – prețul de energiei înainte de livrare plus taxele Transelectrica.

Și pentru că am ajuns la Transelectrica, haideți să vedem poate pe cei mai importanți vinovați de pe factura la energia electrică consumată acasă sau la firmă.

Miliardele pierdute din economie

Vă mai amintiți vă acum câteva minute vă spuneam că prețul cu care energia din România este mai mare cu 40% decât cea din Germania.

Asta deși, România are contextul de producție și economic să aibă energia mult mai ieftină ca în Germania.

Această sumă este suprafacturată din cauza Transelectrica.

„Desigur că o vină importantă este la Transelectrica. Asta pentru că au administrat prost veche rețea comunistă și nici nu au observat la timp obiceiurile noi din domeniul producției energetice. Faptul că Dobrogea a devenit un pol al parcurilor eoliene și fotovoltaice care nu era era legat bine la rețeaua națională”, punctează și Dumitru Chisăliță.

Lipsa dezvoltării rețelei Transelectrica face ca prețul la energie să crească mereu din lipsa concurenței. Producătorii știu că energia le va fi vândută indiferent de preț, pentru că furnizorii trebuie să livreze energie în case, iar firmele au nevoie de energie în producție.

Dar, să ne uităm mai bine în buzunare și să vedem cum rețeaua Transelectrica ne lasă fără bani.

Să luăm din nou comparația cu Germania.

Pe 7 iulie, în România energia era vândută de producători cu 543,72 lei/MWh, iar în Germania cu un preț în euro echivalent a 363 lei/MWh.

Dar să fim concreți.

La prețurile de anul trecut, o locuință a avut un consum minim anual de 1800 de kWh pe care s-a plătit 1.856 de lei (1,03 lei/kWh).

Dacă producătorii ar vinde energia cu prețuri ca în Germania, un kwh ar costa maximum 0,85 de lei. Factura anuală la un consum de 1.800 de kWh ar fi de 1.530 de lei.

Dacă vi se pare mică o diferență de 300 de lei pe an, să ne uităm pe consumul total al locuințelor.

La prețurile de anul trecut, consumul casnic a costat 14,6 miliarde. La prețurile din Germania, factura comună a caselor și apartamentelor din România ar fi de doar 12,04 miliarde de lei.

Acum începeți să înțelegeți cât de mult bagă Transelectrica mâna în buzunarele voastre, cu 500 de milioane de euro pe an, minimum.

Dar să trecem și la factura firmelor, să calculăm și cât de mult sunt păcăliți antreprenorii români.

Firmele și autoritățile publice au plătit anul trecut 26,57 miliarde de lei pe energia electrică. La un consum de 34,08 TWh.

La un preț de vânzare a energie produse ca în Germania, cu 0,18 lei mai puțin pe kWh, consumul non-casnic din România ar fi fost de 20,4 miliarde de lei.

Mai mic cu 6,1 miliarde de lei sau cu 1,22 miliarde de euro.

Ca să recapitulăm, Transelectrica – prin faptul că nu are o rețea performantă și modernă – a luat în plus, fără alte justificări, din buzunarul românilor 2,5 miliarde de lei și din conturile firmelor alte 6,1 miliarde de lei.

În total: 8,6 miliarde de lei plătiți fără rost pentru incompetența altora.

Omul lui Ciolacu în fruntea companiei strategice

Transelectrica a fost condusă, din 2024, de Ștefan Gheorghiță, susținut pentru această funcție de Marcel Ciolacu.

NewsCenter a încercat să poarte un dialog cu acesta pentru a afla dacă se simte vinovat că factura românilor este mai mare cu 8,6 miliarde de lei față de cât ar plăti germanii, în condițiile în care Germania nu este o putere energetică în acest moment.

Nu a răspuns la apeluri sau la mesaje.

Suma de 8,6 miliarde de lei este plătită în plus de români pe factură doar pentru că Transelectrica nu și-a făcut treaba.

Dar să vedem și vinovații care ne bagă anual mâna în buzunare și ne ia 8,6 miliarde de lei.

Directorii Transelectrica de după 2020 au fost:

• 2019 – aprilie 2021: Claudia Gina Anastase – fără afiliere politică publică; promovată din interiorul Transelectrica.
• aprilie 2021 – decembrie 2021: Bogdan Toncescu – fără afiliere politică publică; funcționar și manager în administrația publică.
• decembrie 2021 – mai 2024: Gabriel Andronache – fost consilier al lui Mihai Tudose (PSD).
• mai 2024 – prezent: Ștefăniță Munteanu – fost consilier județean PSD Buzău. El este un apropiat al lui Marcel Ciolacu.

Haideți să vedem dacă se simt vinovați că românii și firmele pierd 8,6 miliarde de lei anual din cauza deciziilor lor. Sau, în cazul PSD-iștilor Tudose și Ciolacu a numirii unor protejați în frunte Transelectrica.

Chiar și după ce au început investițiile în modernizarea rețelei, „investitorii” cu pile au blocat rețeaua Transelectrica cu proiecte pe care nu aveau intenția să le dezvolte.

Celebru caz al nepotului lui Marcel Ciolacu

Este deja celebru cazul familiei lui Marcel Ciolacu care a scos 15 milioane de euro din niște hârtii cu care a blocat rețeaua de la Stâlpu, unde energia din Dobrogea este legată de restul țării.

Cele două proiecte (86 MW + 18 MW stocare) au fost vândute de Mihai Cristian Ciolacu, nepotul lui Marcel Ciolacu, către cehii de la Premier Energy Group prin preluarea firmelor Solar Energy Production SRL și Development Power Solar Energy SRL.

Specialiști citați de HotNews, publicația care a prezentat prima dată tranzacția, au estimat valoarea de piață a tranzacției la aproximativ 15 milioane de euro. Prețul nu a fost publicat de cei de la Premier Energy Group.

Dar legăturile nepotului lui Ciolacu duc și spre un secretar de stat de la Energie. Fostul europarlamentar Cristian Bușoi.

Cristian Mihai Ciolacu a fost partener de afaceri în societatea Evo Nuclear SRL, radiata în aprilie 2023, cu Vlad Francisc Iman. Acesta este finul lui Cristian Bușoi.

Bușoi este la rândul său prietenul bun al lui Virgil Popescu, fostul ministru al Energiei.

De altfel, întreaga companie Transelectrica este politizată.

Curtea de Apel București tocmai a anulat definitiv selecția conducerii.

În Directoratul Transelectrica au fost numiți, în 2024, pentru mandate de patru ani:

• Ștefăniță Munteanu – președinte al Directoratului;
• Victor Moraru – între timp revocat din funcție;
• Florin Cristian Tătaru;
• Cătălin Constantin Nadolu;
• Vasile Cosmin Nicula.

Drumul energiei de la Transelectrica

Dar să ne întoarcem la facturile noastre și să continuăm să aflăm unde ajung cele 41,2 miliarde de lei pe care le-am plătit (fără TVA) în 2025 pentru energie.

Reamintim că 26 de miliarde de lei este prețul total al energiei înainte de furnizare, iar 2,25 miliarde ajung la Transelectrica pentru taxa de transport și cea de livrare.

În total, am identificat traseul a 28,25 miliarde de lei din factura de energie. Aproximativ 8,5 miliarde de lei din această sumă sunt consecința deciziilor și a investițiilor întârziate ale Transelectrica

Mai lipsesc 13 miliarde de lei din facturile plătite în 2025.

Mergem mai departe pe urma celor 13 miliarde de lei lipsă din facturi. Și ajungem la o taxă încasată de administratorii regionali ai rețelelor de joasă tensiune.

Este vorba de tariful de distribuție la joasă tensiune (JT) – plata pentru folosirea rețelei fizice de distribuție (linii, transformatoare, contoare) care aduce energia electrică până la tine acasă sau la firmă.

Tariful JT a fost în 2025 ca medie ponderată, conform ANRE, de 340,44 lei/MWh pentru consumatorii casnici și de 180,99 lei/MWh pentru non-casnici.

Banii ajung la operatorul de distribuție din zona ta – unul dintre cei 4 mari operatori regionali:

Rețele Electrice România (grupul PPC) – București, Ilfov, Muntenia Sud, Banat, Dobrogea
DEER (grupul Electrica) – Transilvania Nord/Sud, Muntenia Nord
Delgaz Grid (grupul E.ON) – Moldova
Distribuție Oltenia (grupul Evryo/fost Macquarie) – Oltenia

Consumatorii casnici plătesc în contul acestui tarif de joasă tensiune suma de 4,82 miliarde lei.

Consumatorii non-casnici au trei tipuri de tarife (de joasă tensiune, de tensiune medie și de înaltă tensiune). 17% plătesc tariful de joasă tensiune, 47% tariful de tensiune medie, iar testul de 36% plătesc un tarif și mai mic, de înaltă tensiune.

În total, firmele și instituțiile publice au plătit aceste tarife la o valoare de 2,4 miliarde de lei în 2025.

În total, 7,2 miliarde de lei din facturile totale de 41,2 miliarde de lei la energie plătite în România în 2025 au mers pe aceste tarife.

Așa am descoperit și unde ajung 7,2 miliarde de lei din cele puțin peste 13 miliarde de lei  care lipseau de pe facturile plătite în 2025.

Dar, chiar și așa, mai rămân aproape 5,9 miliarde de lei care lipsesc.

Pentru a le descoperi, ne îndreptăm atenția spre ultimele taxe din factura noastră la energie.

Taxa de cogenerare

Mai întâi ne lovim de taxa de cogenerare. Este o taxă care ajunge la producătorii de energie termică care folosesc aburul la producerea de energie electrică, cum este este la Elcen București.

Media ponderată în 2025 a taxei a fost de 6,82 lei/MWh. Din noiembrie, taxa a crescut la 13,81 lei/MWh.

Din facturile de 41,2 miliarde de lei plătite în 2025, doar 328 de milioane de lei au fost taxele de cogenerare.

Accizele

Mergem mai departe și ajungem la accizele pe energia consumată în 2025.

Conform datelor ANRE în 2025, acciza a fost de 3,62 lei/MWh pentru comercial, pentru firme și instituții, și 7,24 lei/MWh necomercial, consumatorii casnici.

În total, 254 milioane de lei din facturile din 2025 de 41,2 miliarde de lei au fost accize. Banii au ajuns la Ministerul Finanțelor.

Certificatele verzi

Mergem mai departe, la ultima taxă din factură.

Este vorba de plata certificatelor verzi. În 2025, pentru puțin peste 80% din energia consumată s-a plătit această taxă de 72,54 lei/MWh sau de 0,07253 de lei/kWh.

Din facturile din 2025 de 41,2 miliarde de lei, 2,8 miliarde de lei au plecat spre plata certificatelor verzi.

Sumă care ajunge apoi la producătorii de energie regenerabilă, ca subvenție pentru fiecare MWh verde produs.

Știu că ați obosit, dar e nevoie de o ultimă recapitulare a taxelor.

Din facturile din 2025:

taxa de cogenerare de: 328 milioane de lei
accize de: 254 milioane de lei
certificate verzi de: 2,8 miliarde de lei
rezultă un total de: 3,4 miliarde de lei

Recapitulare

Așa că am aflat și unde ajung și 3,4 miliarde de lei din cele 5,9 miliarde de lei care lipseau de pe factură.

Așadar, până acum: din 41,2 miliarde de lei pe care le-am plătit pentru factura la energie:

26 de miliarde de lei este prețul energiei produse

2,1 miliarde de lei sunt taxele Transelectrica

7,2 miliarde de lei taxele de rețea de joasă tensiune

3,2 miliarde de lei pentru certificate verzi, accize și cogenerare

Rezultă o sumă de 38,5 miliarde de lei.

Restul până la 41,2 miliarde de lei, o sumă de 7 miliarde de lei corespunde adaosurilor furnizorilor finali și traderilor care au și statut de furnizor.

Cele mai mari și cunoscute sunt companii de acest tip sunt, cel al furnizorilor finali: Premier Energy Furnizare, Electrica Furnizare, E.ON Energie România, ENGIE România, Enel Energie (acum parte din grupul PPC), Enel Energie Muntenia, Premier Energy  (fosta CEZ Vânzare).

Comerțul cu energie

Dar, înainte de final, să vedem unde ajung cele 5,3 miliarde de lei care reprezintă diferența dintre prețul cu care producătorii vând energia și cel cu care aceeași energie este cumpărată de furnizorii finali.

Suma de 20,7 de miliarde de este valoarea de vânzare a energie producătorilor pentru anul trecut.

Nu este trecută în niciun document sau raport oficial, dar reporterii NewsCenter.ro au reușit să o calculeze apelând tot la documente oficiale.

Suma reiese din raportările producătorilor, ale ANRE și ale OPCOM pentru 2025, documente consultate de NewsCenter.ro.

Asta pentru că pe OPCOM/Bursa de energie s-au vândut 30 de TWh cei 48 TWh consumați în România în 2025.

Restul de 18 TWh reprezintă energie produsă de companii care sunt și furnizori (cum este Hidroelectrica) sau de companii care consumă parțial energia produsă și pentru necesarul propriu, cum este Complexul Energetic Oltenia, Electrocentrale București și OMV Petrom.

Cum vinde Hidroelectrica

Cel mai mare producător de energie în 2025 a fost Hidroelectrica, cu 25% din consumul total al României. Aproape 12 TWh a produs compania deținută de Ministerul Energiei.

Însă, doar 3,5 miliarde de lei (pentru 6,3 TWh) a obținut Hidroelectrica din vânzarea energie pe piețe.

Restul producției proprii de 5,5 TWh s-a dus la consumatori finali ai companiei. Hidroelectrica a trecut de un milion de clienți în 2025 și a devenit cel mai mare furnizor final.

Valoarea acestei energii, dacă ar fi fost vândută, ar fi fost de 3 miliarde de lei, ținând cont de prețurile la care vindea compania pe bursa de energie.

În total, valoarea de vânzare a energiei produse de Hidroelectrica a fost de 6,5 miliarde de lei în 2025.

Cum vinde Nuclearelectrica

Să trecem la Nuclearelectrica.

Nuclearelectrica a contribuit cu 21% din energia consumată în 2025 pe care a încasat 5,6 miliarde lei, conform datelor companiei trimise tot la BVB.

sau CE Oltenia

Complexul Energetic Oltenia (CEO) produce energie prin arderea cărbunelui. În 2025, CEO a realizat 15% din consumul național, dar a vândut în jur de 7,1 TWh.

Compania de stat a încasat pe energia vândută 2,8 miliarde de lei din cifra de afaceri de 3,4 miliarde de lei. CEO mai vinde energie termică și cărbune.

Toate aceste companii de până acum au ca acționar majoritar Ministerul Energiei.

Alți producători

Alți producători mai importanți de energie mai sunt:

Electrocentrale București produce alți 5% din consumul anual. Pe cei 2,5 TWh introduși în piață, compania controlată tot de Ministerul Energiei a încasat 700 de milioane de lei.

Centrala pe gaz Brazi a OMV Petrom, unde statul este acționar minoritar, a acoperit aproximativ 9% din necesarul României. Din prețurile la energie vândute de companie pe OPCOM/Bursa de energie, rezultă că încasările din energie au fost undeva sub la 1,3 miliarde de lei, conform unor estimări din piață.

Centralele pe gaz ale Romgaz au contribuit cu aproximativ 2% din consumul național, producție pentru care compania a încasat circa 300 de milioane de lei.

Până acum, s-a adunat 18,3 miliarde valoarea energiei vândute de producători.

Energia regenerabilă

Mai rămâne energia regenerabilă.

În 2025, parcurile eoliene au produs aproximativ 6 TWh, adică circa 12% din consumul de energie electrică al României, iar parcurile fotovoltaice aproximativ 4,5 TWh, echivalentul a circa 9% din consum.

Acest tip de energie este, de regulă, cel mai ieftin, deoarece nu poate produce energie în bandă, adică în mod continuu. Turbinele eoliene produc doar când viteza vântului este suficientă (de regulă peste 3-4 m/s), iar panourile fotovoltaice produc doar în timpul zilei și ating puterea maximă când radiația solară este ridicată.

În baza contractelor monitorizate pe OPCOM în 2025, pentru producătorii de fotovoltaic și eolian, registrul arată prețuri și de două ori mai mici. Reamintim că prețul pentru energia produsă în bandă se vinde cu minimum 93 de euro/MWh și ajunge chiar și la 130 de euro/MWh.

• Eolian: 54,4898-79,50 €/MWh
• Fotovoltaic: 36,69-54,1818 €/MWh.
• Exemple de contracte semnate de producători regenerabili:
• First Look Solutions SRL (eolian): 54,4898 €/MWh.
• Radramo Power SRL (eolian): 64,8974 €/MWh.
• EE Berești Wind SRL (eolian): 65,70 €/MWh.
• South Wind SRL (eolian): 69,8677 €/MWh.
• Falcon Wind SRL (eolian): 72,70 €/MWh.
• CEF Pelicanu SRL (eolian): 76,90 €/MWh.

Rezultă, pa baza cotațiilor OPCOM, că energia solară și eoliană este valorează undeva la 2,4 miliarde de lei.

Legat de energie regenerabilă, trebuie menționat că majoritatea parcurilor fotovoltaice și eoliene sunt administrate de companii care sunt administrate de companii care furnizează și energie electrică.

Astfel, după toate aceste cifre obositoare, dar necesare, rezultă că energia produsă în România a fost vândută cu 20,7 miliarde de lei.

Dacă vă amintiți, spuneam că toată energia produsă în România a costat consumatorul final, populația sau firmele, 41,2 miliarde de lei. Suma este fără TVA, reamintesc încă o dată.

Rezultă că 20,5 miliarde de lei se pierd între producător și consumatorul final, aducă tu care te uiți acum la această investigație.

Furnizorii traderi

O bună parte din energia vândută de producătorii primari este achiziționată de alte companii care apoi o vând pe piața de energie sau o livrează clienților proprii. Uneori, chiar producătorii primari, cum sunt Nuclearelectrica sau Hidroelectrica, cumpăra energie de pe piață pentru că au vândut în avans mai multă energie decât au au produs.

Reprezentanții Tinmar Energy susțin că activitatea de trading a energiei nici nu mai există în sensul pur al termenului. Companiile care achiziționează energie de pe piață trebuie să aibă și consumatori proprii, casnici sau non-casnici.

Hidroelectrica mărește prețurile energiei

Cert este că între prima vânzare a energiei de producătorii primari și prețul final, consemnat de ANRE, înainte de livrare este o diferență de 5,3 miliarde de lei. Însă, deseori chiar Hidroelectrica este cea care contribuie la aceste diferențe și la creșterea prețurilor.

Asta pentru că societatea de stat a vândut, spre exemplu, în avans 2 TWh energie pe care nu a produs-o și pe care apoi a cumpărat-o pe pe OPCOM. 10% din energia tranzacționată pe bursa de energie a fost de Hidroelectrica, ceea ce a dus la o creștere a prețurilor.

Reamintim că valoarea energiei produsă în România ar fi de 26 miliarde de lei, conform cotațiilor OPCOM.

Cele 5,3 miliarde de lei din facturile românilor ajung la traderi/furnizori de energie, companii care cumpără energie în principal de la Hidroelectrica, Nuclearelectrica și Complexul Energetic Oltenia, apoi o revând altor companii de stat sau marilor consumatori, precum Alro Slatina.

Companiile din domeniu, traderii-furnizori, susțin că 1,9 miliarde de lei ajung să fie adaosul lor comercial.

După ce achizitionează energie ieftină și sigură produsă de companiile de stat, traderii preferă să țină energia și să o vândă pe piața zilei următoare, unde prețurile pentru energia cumpărată sub 550 de lei MWh ajung să o vândă și cu prețuri duble. Pentru că piața producătorilor este la fel de mare cu cea a vânzătorilor.

Ținând cont de structura pieței, traderii intuiesc că energia pe care o cumpără, indiferent de preț, va fi vândută cu prețul cerut mai devreme și mai târziu.

Așa că dacă în Germania traderii au ca miză să ajute producătorii mici și medii să-și crească producția prin asigurarea unor contracte bune cu mari consumatori, în România situația este opusă. Traderii sunt motivați, pe baza reglementărilor ANRE, doar să mențină actuala piață și să cumpere energia producătorilor de stat.

Rolul traderilor în piață

„Traderii au un rol important în piață. Este nevoie de traderi, asta trebuie înțeles și stabilit foarte clar. Fără traderi costurile noastre cu energia ar crește foarte mult. Concurența lor, riscurile pe care și le asumă. Dar și faptul că sunt multe companii mici și medii care au nevoie de energia asigurată de traderi, sunt aspecte pozitive”, explică Dumitru Chisăliță.

Cei mai cunoscuți și activi traderi din România sunt firmele: Tinmar Group, Energy Distribution Services (EDS) SRL, Getica 95 SRL din Buzău, Nova Power & Gas, Electric Planners, Alive Capital ȘI EFT Furnizare, Axpo Energy România ȘI EGL/Axpo Group – istoric activă în trading regional.

Poate cel mai cunoscut trader, Tinmar Energy, susține că activitatea de intermediere este una complicată, cu multe riscuri de afaceri.

„Deși, din exterior, activitatea unui furnizor de energie poate părea una simplă – respectiv achiziția energiei dintr-o parte și revânzarea acesteia către consumatori – în realitate, procesul este considerabil mai complex”, ne-au explicat reprezentanții companiei.

„Activitatea presupune, printre altele, asigurarea capacității financiare necesare susținerii plăților pentru energia achiziționată pe piața angro, administrarea riscurilor comerciale și operaționale, gestionarea dezechilibrelor generate de variațiile de consum, constituirea garanțiilor solicitate în piețele angro, precum și respectarea obligațiilor de raportare, conformitate și echilibrare prevăzute de cadrul de reglementare aplicabil”, ne-au mai transmis aceștia.

„De asemenea, există o diferență semnificativă între termenele de plată aplicabile în relațiile angro și cele aferente contractelor cu consumatorii finali. În contractele de achiziție angro, plata energiei se realizează, de regulă, cel târziu în luna următoare lunii de livrare, în timp ce în relațiile comerciale cu consumatorii finali termenele de încasare pot ajunge și la 90 de zile de la încheierea lunii de consum. În acest context, furnizorul trebuie să asigure permanent resursele financiare necesare pentru susținerea decalajelor de cash-flow”, au mai punctat aceștia.