Cadavre de păsări împrăștiate și un miros specific morții, asta am găsit pe un teren răvășit din comuna tulceană Smârdan. Acolo, la ieșirea din localitate aproape de podul peste Dunăre dintre județele Brăila și Tulcea, au fost îngropate până în anul 2021 sute de mii de tone de cadavre animale. Leșurile ar fi trebuit distruse controlat în inceneratorul situat în imediata vecinătate, deținut de consilierul local PSD, Gelu Cazacioc.
Cu timpul, pânza freatică a fost afectată de cadavrele animalelor. S-a ajuns ca atât solul, cât și apa freatică din el să fie contaminate.
„Din punct de vedere tehnic, valorile descriu o poluare organică severă a apei sau lichidului în punctele investigate. Indicatorul critic este amoniul: 90,2 mg/l reprezintă de 30,07 ori pragul de 3 mg/l indicat pentru corpul de apă subterană, dacă aceasta este încadrarea oficială a forajului”, explică cercetătorul Cristian Mihai Adamescu, specializat în ecologie a sistemelor și sustenabilitate.
Cazacioc, acuzat inițial că a îngropat cadavre de animale și a contaminat terenul, a scăpat de pedeapsă. Faptele s-au prescris la începutul acestui an, asta deși prima instanță îl condamnase la 4 ani de închisoare cu executare pentru infracțiuni de mediu și nerespectarea regimului deșeurilor.
Garda de Mediu Tulcea i-a cerut acestuia să vină, până la 1 octombrie 2026, cu un plan etapizat și termene pentru readucerea terenului la forma de dinaintea poluării. Acest lucru nu s-a întâmplat.
De unde a început totul
Cazacioc & Co SRL este compania înființată din 1992 care administrează incineratorul. Aceasta a intrat în atenția publică după o tragedie navală petrecută în urmă cu șapte ani, când nava Queen Hind s-a răsturnat în timp ce ieșea din Portul Midia. Peste 14.000 de oi au murit atunci prin înec.
În loc ca trupurile animalelor să fie incinerate, așa cum prevedeau procedurile, o parte dintre leșuri au ajuns să fie îngropate ilegal pe un teren de aproape șapte hectare din Smârdan.
O parte dintre angajații incineratorului au povestit că aceste lucruri se întâmplau de mai mulți ani, iar cazul oilor înecate a deschis de fapt cutia pandorei.
„Leșurile erau îngropate în curtea societății, iar la o perioadă de 10 zile le dezgropam și le introduceam în cuptoare”
G* a lucrat la incineratorul din Smârdan timp de șapte ani, în perioada 2014-2021 și se ocupa de alimentarea sa cu cadavre în mod constant prin intermediul celor două cuptoare.
„Când depozitul era plin, o parte din cadavrele care urmau a fi incinerate, erau îngropate pe un teren viran din curtea societății, iar la o perioadă de 10 zile le dezgropam și le introduceam în cuptoarele incineratorului. Tot timpul erau cadavre în acea groapă, dar în cantități diferite”, a declarat unul din foștii angajați ai incineratorului din Smârdan.
Un alt fost salariat a descris amploarea acțiunilor desfășurate pe acel teren.
„De obicei acea groapă era alimentată în cantități mari de deșeuri (de origine animală – n.red.), respectiv 5-6 TIR-uri, iar la perioade de 1-3 săptămâni, scoteam 17-25 remorci pe care le duceam la incineratoriu. În medie, această operațiune era realizată de 5-7-8 ori pe lună, în funcție de volum”, spune D*.
Incineratorul avea probleme tehnice. Două dintre echipamentele esențiale pentru gestionarea deșeurilor de origine animală erau nefuncționale. Este vorba despre sistemul de răcire al camerei frigorifice, unde acestea trebuiau depozitate, și despre tocătorul folosit pentru fragmentarea și reducerea volumului de deșeuri.
Patronul incineratorului, un consilier local PSD
Cel care conduce incineratorul este Gelu Cazacioc, un consilier local PSD din localitatea Smârdan.
Acesta a fost trimis în judecată în anul 2021 pentru infracțiuni privind legea apelor, regimul deșeurilor și protecția mediului.
Potrivit anchetatorilor, pe parcursul unui deceniu, pe teren au fost eliminate ilegal aproximativ 200.000 de tone de deșeuri, adică echivalentul a circa 10.000 de basculante încărcate.
Procurorii au consemnat în rechizitoriu mai mulți indicatori care depășeau limitele admise, afectând pânza freatică de sub teren.
„Valorile descriu o poluare organică severă”
Cristian Mihai Adamescu este cercetător specializat în ecologie a sistemelor și sustenabilitate. Acesta consideră că printre substanțele detectate în sol, valoarea amoniului reprezintă un indicator critic.
„Din punct de vedere tehnic, valorile descriu o poluare organică severă a apei sau lichidului în punctele investigate. Indicatorul critic este amoniul: 90,2 mg/l reprezintă de 30,07 ori pragul de 3 mg/l indicat pentru corpul de apă subterană RODL07, dacă aceasta este încadrarea oficială a forajului. Amoniul foarte ridicat este un semnal de poluare organică și de posibilă contaminare bacteriană, fecală sau cu deșeuri animale. Poate consuma dezinfectantul și favoriza formarea nitriților. Sugarii sunt grupul cel mai vulnerabil la nitrați și nitriți. În lipsa rezultatelor, apa suspectă nu ar trebui utilizată la băut sau la prepararea hranei copiilor”, explică Adamescu.
Mai mult, cercetătorul spune că distanța de 1,3 km de la incinerator până la Dunăre, nu constituie, singură o garanție de siguranță.
„Contează distanța pe direcția efectivă de curgere, viteza apei subterane, adâncimea fântânilor și debitele pompate. Canalul aflat la aproximativ 50 m reprezintă o cale potențial rapidă de transport către apele de suprafață. Trebuie analizate apa și sedimentul în amonte, în dreptul evacuării, în aval și la confluență, măsurându-se și debitul pentru calcularea încărcării transportate. Pentru populație nu se poate afirma, fără analize, că a existat deja o expunere. Precauția este însă justificată. Toate fântânile și forajele folosite pentru băut, gătit, animale sau irigații aflate hidraulic între sit și localitate/Dunăre ar trebui inventariate și testate”, spune Adamescu.
A venit prescripția
La sfârșitul anului 2023, Judecătoria Măcin din Tulcea l-a condamnat pe Gelu Cazacioc la 4 ani de închisoare cu executare, după ce l-a găsit vinovat de trei infracțiuni de mediu, potrivit informațiilor publicate pe portalul instanțelor.
Nemulțumit de decizia judecătorilor, Cazacioc a contestat hotărârea. Dosarul a ajuns astfel la Curtea de Apel Constanța, unde procesul a continuat în faza de apel. Cauza i-a fost atribuită procurorului Teodor Niță, care, la momentul documentării acestui material, este arestat într-un dosar pentru fapte de corupție.
Mai departe, au urmat zeci de termene până la intervenirea prescripției în martie 2026.
Scăpat de pedeapsa cu închisoarea, Gelu Cazacioc a fost obligat de instanță, împreună cu firma sa, să achite 95.000 de lei și să readucă la starea inițială terenul afectat din apropierea incineratorului din Smârdan.
La aproape șase luni de la decizia Curții de Apel Constanța, am mers pe teren pentru a vedea ce a mai rămas în urma poluării și dacă măsurile dispuse de instanță au fost puse în aplicare.
Cum se prezintă terenul
La finalul lunii august 2026, incineratorul era încă în funcțiune. Din instalație se ridica o perdea transparentă de fum, care se răspândea deasupra terenurilor din jur.
Terenul vizat în dosar, unde au fost îngropate tone de leșuri, s-a transformat într-o adevărată fortăreață. Gardul a fost înălțat la peste doi metri și înconjurat cu o plasă opacă, ascunzând terenul de privirile curioșilor și făcând aproape imposibil de văzut ce se află dincolo.
Urmele dezastrului ecologic încă au rămas, fiind regăsite mai multe cadavre de păsări aflate în descompunere chiar în fața gardului alături de un miros pestilențial.
Dincolo de gardul de protecție se întindea un teren cu deșeuri, răvășit de săpăturile utilajelor. Urmele intervențiilor erau încă vizibile, iar terenul părea departe de a fi fost readus la starea inițială.
Cristian Mihai Adamescu spune că spune ca fotografiile arată un teren puternic deranjat, suprafețe fără vegetație, zone cu material închis la culoare/deșeuri dispersate, băltiri și un canal/șanț în apropierea instalațiilor. „Aceste elemente sunt compatibile cu un sit nefinalizat și cu potențial de șiroire, dar imaginile singure nu identifică amoniu, patogeni, adâncimea gropilor, direcția curgerii sau contaminarea Dunării”, spune cercetătorul.
Firma lui Cazacioc a primit achiziții directe de-a lungul timpului de peste 150.000 lei din partea instituțiilor publice din județele Galați și Constanța pentru serviciile sale de incinerare. Contractele au continuat și anul acesta, numai din partea Serviciului Public Ecosal Galați a primit peste 20.000 lei. Cei mai mulți bani au venit însă de la Compania Națională Administrația Porturilor Maritime SA Constanța în 2019, când în conturile firmei au intrat 135.000 lei, potrivit SEAP.
Garda de Mediu Tulcea spune că instanța nu a desemnat nicio instituție pentru supravegherea terenului
Imaginile au fost transmise și comisarilor Gărzii de Mediu Tulcea, cărora le-am solicitat să precizeze dacă monitorizează situația de pe teren și dacă firma lui Cazacioc și-a asumat un plan concret pentru readucerea acestuia la starea inițială, așa cum a decis Curtea de Apel Constanța.
La începutul lunii septembrie 2026, o echipă a Gărzii de Mediu Tulcea a fost trimisă pentru a inspecta zona.
Comisarii au constatat „mai multe deșeuri de diferite tipuri și categorii depozitate recent (plastic, ambalaje), precum și unele zone prezența unor băltiri de lichide a cărora componență fizico-chimică nu poate fi identificată, cât și focuri mocnite provenite de la diverse vetre de incendiere a deșeuri. Administratorul societății a declarat că acele incendieri au fost provocate prin autoaprinderea vegetatiei uscate”, se arată în răspunsul transmis de instituție.
Mai mult, Garda de Mediu Tulcea spune că instanța nu a desemnat instituția care să supravegheze readucerea terenului la starea inițială.
În urma controlului, Garda de Mediu i-a cerut firmei lui Cazacioc un plan etapizat pentru punerea în aplicare a deciziei, cu termen-limită 1 octombrie 2026. Instituția spune că, după analizarea planului, va stabili „termene realiste” pentru lucrările de reabilitare.
Autoritatea competentă să avizeze din punct de vedere tehnic un plan de remediere este Direcția Județeană de Mediu (DJM) Tulcea. Contactați după expirarea termenului stabilit, reprezentanții DJM au negat însă că societatea condusă de Cazacioc a depus un astfel de document.
„Nu există un termen automat de «vindecare» a unui asemenea teren”
Întrebat cât timp ar putea dura până când terenul din Smârdan va reveni la normal, cercetătorul Cristian Adamescu nu a putut indica o dată precisă.
„Nu există un termen automat de «vindecare» a unui asemenea teren. Dacă deșeurile animale rămân îngropate, ele pot continua să elibereze amoniu, carbon organic și levigat timp de decenii, chiar după dispariția mirosului și reapariția vegetației. Într-un scenariu favorabil, lucrările de control și remediere ar putea dura 1-3 ani, urmate de minimum 2 ani hidrologici de monitorizare conformă”, concluzionează Adamescu.
Acesta mai spune că agricultura alimentară nu ar trebui luată în calcul mai devreme de aproximativ 3-5 ani și numai după demonstrarea, prin analize repetate, că solul, apa freatică și microbiologia sunt conforme.
„Dacă sursa nu este îndepărtată sau izolată, problema poate persista zeci de ani. Aș adăuga și această precizare importantă: nivelarea terenului, acoperirea cu pământ sau reapariția vegetației nu înseamnă remediere. Un teren poate arăta refăcut la suprafață, în timp ce în subsol continuă descompunerea și contaminarea apei.
Utilizări restricționate, precum o zonă tampon nealimentară sau eventual instalații fotovoltaice, ar putea fi evaluate mai devreme, dar numai dacă fundațiile nu perforează stratul de izolare, accesul și gazele sunt controlate, iar lucrările nu mobilizează solul contaminat”, mai spune Adamescu.
Contactat pentru un punct de vedere, patronul incineratorului, Gelu Cazacioc, nu a răspuns la întrebările reporterului până la publicarea acestui material.
