- La început de an școlar, Galați expune o problemă națională: 52 de unități de stat și 2 conexe funcționează fără autorizație sanitară, 11 au aviz parțial, iar 50 nu au autorizație ISU. Deficite grave apar mai ales la grădinițe și în rural. Sunt urgente măsuri rapide, standarde minime și transparență
La începutul anului școlar 2025–2026, județul Galați oferă o radiografie îngrijorătoare a stării infrastructurii educaționale: din 425 de unități de învățământ de stat, 52 (20 în urban și 32 în rural), plus două unități conexe, funcționează fără autorizație sanitară, iar alte 11 au aviz parțial, conform unui articol al publicației Viața Liberă.
În schimb, 362 de unități de stat (132 urban, 230 rural) dețin avizul necesar, la care se adaugă 21 de unități particulare cu personalitate juridică. Pe componenta de securitate la incendiu, 50 de școli și grădinițe trebuie încă să obțină autorizația ISU. Dincolo de cifre, tabloul descrie decalaje persistente între oraș și sat, dar și zone întregi unde grădinițele sunt veriga cea mai slabă.
Situația din Galați
Raportul comun ISJ–DSP Galați arată clar că neautorizarea nu are o singură cauză, ci un cumul de vulnerabilități:
- Grădinițe în spații improprii: funcționare în internate școlare cu săli subdimensionate și circuite neconforme, amplasare în clădiri cu risc seismic I sau la parterul unor blocuri, iluminat și cubaj necorespunzător, „notificări provizorii de conformitate” în locul unui aviz ferm.
- Deficite critice în rural: lipsa toaletelor pentru personal și copii, absența apei curente, grupuri sanitare în exterior, lipsa spațiilor de joacă.
Pe linia securității la incendiu, cele 50 de unități aflate în așteptarea autorizației ISU arată că, în paralel cu componenta sanitară, rămân de rezolvat probleme de conformare la cerințe esențiale: evacuare, semnalizare, instalații și echipamente funcționale, documentație tehnică actualizată, exerciții periodice.
Cifrele locale nu spun doar povestea unui județ, ci semnalează o logică a întârzierilor: proiecte de reparații începute târziu sau fazate pe mai mulți ani bugetari, licitații întârziate, suprapunerea lucrărilor cu calendarul școlar, lipsa unei prioritizări ferme pe sănătate publică și siguranță.
Urban vs. rural: aceeași problemă, alte cauze
În urban, grădinițele în spații neadaptate sunt, de regulă, rezultatul subdimensionării rețelei față de cerere și al improvizațiilor pentru a nu refuza înscrieri. În rural, problema e mai aspră: infrastructură deficitară sau absentă – apă curentă, spații sanitare conforme, locuri de joacă, dar și clădiri vechi, greu de adus la standardele sanitare și ISU fără intervenții majore.
Această asimetrie structurală are consecințe directe: în urban, părinții suportă disconfort și nesiguranță punctuală; în rural, accesul la educație în condiții decente este, pur și simplu, pus sub semnul întrebării. Când spui „școală fără apă curentă” sau „toaletă în curte”, vorbești despre un standard minim care nu ar trebui negociat în 2025.
Ce înseamnă, de fapt, „fără autorizație”
- Autorizația sanitară (DSP) certifică faptul că spațiile respectă normele de igienă, ventilație, iluminat, apă, canalizare, dotări sanitare, circuite funcționale. Lipsa ei înseamnă risc de îmbolnăviri, disconfort și ineficiență.
- Autorizația ISU privește protecția la incendiu: de la proiectarea și execuția instalațiilor (detecție, semnalizare, stingere), până la căile de evacuare, materialele folosite și organizarea intervențiilor. Lipsa ei înseamnă că, în cazul unui incident, riscăm vieți.
Atenție: „aviz parțial” sau „notificare provizorie de conformitate” nu sunt sinonime cu o autorizație deplină; sunt, cel mult, etape în drumul spre conformare.
Galați, un studiu de caz – dar nu o excepție
Cazul Galați surprinde, în miniatură, lecția națională: grădinițele sunt cele mai vulnerabile, ruralul rămâne în urmă, iar securitatea la incendiu este încă tratată ca un apendice birocratic, nu ca o condiție de bază a funcționării. Or, școala nu e un „șantier în timpul programului”, nici un „compromis de început de an”. Este un serviciu public care trebuie să asigure sănătate și siguranță înainte de orice altceva.
Cifrele din Galați – 52 de unități de stat fără autorizație sanitară (plus două conexe), 11 cu aviz parțial, 50 în așteptarea autorizației ISU – ar trebui citite ca un semnal de alarmă pentru întreg sistemul. Nu mai vorbim despre „excepții” și „situații punctuale”, ci despre standarde minime care trebuie asigurate peste tot, acum. Altfel, amânarea devine politică publică, iar sala de clasă rămâne locul unde copiii învață, paradoxal, că statul poate tolera nerespectarea propriilor reguli.
Dacă vrem școli sigure și sănătoase, nu e nevoie de încă o strategie stufoasă, ci de patru lucruri simple: standarde minime ne-negociabile, bani alocați pe rezultate, asistență tehnică pentru comunitățile cu capacitate redusă și transparență. Galațiul ne-a arătat harta problemelor. De aici înainte, timpul de răspuns face diferența.
