Desemnat premier de președintele Nicușor Dan, Eugen Tomac încheie un cerc aproape perfect al unei cariere construite mereu în preajma puterii de la Cotroceni. A început ca expert la Administrația Prezidențială la 26 de ani, în serviciul lui Traian Băsescu. A urcat prin partide și poziții în umbra fostului președinte. A supraviețuit politic și după căderea lui Băsescu, ancorat în PMP. Și a aterizat, în 2025, tot la Cotroceni, de această dată ca sfetnic al lui Nicușor Dan pe probleme de Diasporă, spațiul în care Călin Georgescu și AUR și-au construit ascensiunea. În politica românească, Eugen Tomac este, înainte de orice, omul președinților. A lucrat pentru doi din ultimii trei șefi de stat.
Pe lângă apropierea de doi dintre ultimii trei președinți ai României, cariera lui Eugen Tomac mai dezvăluie un detaliu. De fiecare dată când a intrat într-o funcție sensibilă a statului român, a trecut prin filtrele serviciilor de informații.
Ascensiunea lui Tomac a fost mereu sub lupa SRI și SIE
Altfel spus, ascensiunea sa în cariera politică și administrativă a fost mereu verificată de Serviciul Român de Informații (SRI), dar și de Serviciul de Informații Externe (SIE).
Asta pentru că este o regulă instituțională.
Oricine lucrează în Administrația Prezidențială sau în Cancelaria Președintelui este verificat pentru acces la informații clasificate. În mod similar, persoanele care ocupă funcții cu componentă externă sau care gestionează relația cu românii din afara granițelor trec prin procedurile de avizare specifice.
Tomac a bifat toate aceste etape: expert la Cotroceni din 2006, secretar de stat la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni din 2009, consilier de stat în Cancelaria Prezidențială din 2012.
Trei intrări în structuri ale statului cu acces la informații clasificate, trei runde de verificări. Faptul că a trecut toate aceste filtre – sub Băsescu, sub guverne diferite și acum sub Nicușor Dan – înseamnă că instituțiile abilitate nu au identificat motive care să împiedice ocuparea acestor funcții.
Pe lista neagră a lui Putin încă din 2015
Includerea sa pe lista neagră a Rusiei din 2015, alături de directori ai MI5 și MI6, șefi de servicii secrete din Polonia și Estonia și comandanți militari din întreaga Europă, adaugă un strat suplimentar de ambiguitate. Moscova l-a considerat suficient de incomod pentru a-i interzice intrarea pe teritoriul Federației Ruse.
Pentru Kremlin, activitatea sa în Republica Moldova, susținerea proiectelor dedicate românilor din afara granițelor și promovarea identității românești în spațiul ex-sovietic echivalau cu o activitate ostilă intereselor rusești. Dacă acest lucru îl transformă într-un colaborator al serviciilor române sau doar într-un politician incomod pentru Moscova rămâne o întrebare fără răspuns public.
În 2015, Rusia l-a inclus pe Eugen Tomac pe lista celor 89 de oficiali europeni cu interdicție de intrare pe teritoriul rus, alături de foști șefi ai serviciilor secrete britanice, miniștri ai apărării și alți oficiali considerați de Moscova că desfășoară „activități anti-rusești”.
Kremlinul a justificat listarea prin „activități anti-rusești”, formulare care putea include aproape orice proiect desfășurat în Republica Moldova sau Ucraina și susținut de instituțiile românești. Acest lucru nu înseamnă că Tomac era ofițer al serviciilor de informații, însă arată că activitatea sa a fost percepută de Moscova ca fiind suficient de sensibilă pentru a-l include pe aceeași listă cu directori ai serviciilor secrete occidentale. De altfel, pe această listă s-au aflat mai mulți români, iar componența sa poate fi consultată la sfârșitul acestui articol.
Din România au mai fost pe această listă. Iulian Chifu – fost consultant al Președinției României pe probleme de securitate strategică și națională Tiberiu-Liviu Chondon – comandant al Flotei Forțelor Navale ale României 68. Adrian Cioroianu – fost vicepreședinte al Grupului ALDE în PE, istoric și profesor la Universitatea din București, Gheorghe Hațegan — director general adjunct al Transgaz și Eugen Tomac – președinte al Partidului Mișcarea Populară
Basarabeanul care a crescut la Cotroceni
Eugen Tomac s-a născut pe 27 iunie 1981 în localitatea Babele (Ozerne), din sudul Basarabiei, în regiunea Ismail a Ucrainei de astăzi. A venit în România la 17 ani printr-un program de burse al statului român, un detaliu biografic care i-a marcat întreaga traiectorie politică: problema românilor de pretutindeni i-a fost nu doar temă de carieră, ci și parte din propria poveste de viață.
A studiat Istoria la Universitatea din București, obținând licența în 2003 și masteratul în 2005, ambele cu teme legate de Basarabia și mecanismele de deznaționalizare din perioada sovietică.
A început doctoratul la Școala Doctorală de Istorie a aceleiași universități în 2006, o pregătire academică solidă care a trecut însă în plan secund pe măsură ce cariera politică a prins viteză.
Încă din anul 2000, la nici 20 de ani, cofondase Liga Tinerilor Români de Pretutindeni, pe care a condus-o până în 2004. A urmat activitatea în cadrul Centrului pentru Educație Democratică, pe care l-a cofondat în 2005.
Aceste două organizații ale societății civile au reprezentat trambulina sa către structurile de putere ale statului.
În 2006, la doar 26 de ani, Eugen Tomac a intrat în Administrația Prezidențială ca expert responsabil pentru relațiile cu românii de pretutindeni. Era începutul relației sale cu Palatul Cotroceni și, mai ales, cu Traian Băsescu, președintele aflat atunci la primul mandat.
Aceasta era, de fapt, mai mult decât o simplă angajare: era intrarea în cercul interior al celui mai influent om politic al momentului.
„Omul lui Băsescu”: de la Cotroceni la PDL și înapoi
Traian Băsescu a fost creatorul politic al lui Eugen Tomac. Această observație, reluată constant în presa românească. Tomac a urcat pas cu pas în ierarhia administrativă și politică a erei Băsescu, fiecare tranziție de etapă coincizând cu o promovare sau o nouă poziție.
În perioada 2007–2008, a lucrat ca asistent la Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni. În 2008 a intrat în Partidul Democrat Liberal (PDL), partidul susținut de Traian Băsescu, și a început ascensiunea politică propriu-zisă.
În 2009 a fost numit secretar de stat la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, funcție pe care a ocupat-o până în 2010. Între 2010 și 2012 a avansat la funcția de secretar de stat în Departamentul pentru Românii de Pretutindeni din cadrul Guvernului României.
Poziția cea mai înaltă din era Băsescu a venit în 2012, când a fost numit consilier de stat în cadrul Administrației Prezidențiale. Tomac se afla astfel din nou la Cotroceni, de această dată nu ca expert junior, ci ca om de încredere în structura de vârf a președinției.
În decembrie 2012 a candidat din partea alianței PDL-ARD și a obținut un mandat de deputat pentru Circumscripția 43 Diaspora, care includea și Republica Moldova. A condus și Comisia parlamentară pentru comunitățile de români din afara granițelor țării în perioada 2012–2013.
Viața politică a lui Tomac și tema românilor din afara granițelor au reprezentat, practic, două fețe ale aceleiași monede.
În 2013 însă, tensiunile interne din PDL au precipitat o ruptură. Tomac a demisionat din partid și s-a alăturat Partidului Mișcarea Populară (PMP), noua formațiune construită în jurul lui Traian Băsescu. Tomac rămânea și în PMP unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai lui Băsescu.
A fost și omul Elenei Udrea, cea care a lăudat desemnarea lui Tomac ca premier
Construcția PMP, partidul creat de Traian Băsescu după ieșirea sa din fruntea statului, a implicat trei personaje centrale: Traian Băsescu, Elena Udrea și Eugen Tomac.
Elena Udrea, fost ministru și una dintre cele mai influente persoane din anturajul lui Băsescu în perioada mandatelor prezidențiale, a preluat conducerea PMP în iunie 2014, la congresul partidului. Până la acel moment, Tomac asigurase conducerea interimară și a rămas vicepreședinte responsabil de relația cu românii de pretutindeni.
Tomac a susținut-o și în campania prezidențială din 2014, când Elena Udrea a candidat la alegerile pentru Cotroceni. Era o alegere politică asumată, într-un moment în care Udrea devenise deja una dintre cele mai controversate figuri din politica românească.
În 2015, după retragerea Elenei Udrea din fruntea partidului, Eugen Tomac a preluat pentru prima dată funcția de președinte al PMP. Elena Udrea avea să fie ulterior condamnată definitiv în dosare de corupție și să execute o parte din pedeapsă, însă relația politică dintre cei doi rămâne parte a biografiei publice a lui Tomac.
De altfel, Elena Udrea a reacționat favorabil la desemnarea lui Eugen Tomac pentru funcția de premier, descriindu-l drept „unul dintre cei mai apropiați colaboratori” pe care i-a avut în perioada PMP. Fostul ministru a afirmat că Tomac este „un om pe care te poți baza, constructiv, relativ discret, serios, cu mult bun-simț comparativ cu marea majoritate a politicienilor”. Deși consideră că România ar fi avut nevoie de un premier cu un profil economic mai pronunțat, Udrea susține că nominalizarea lui Tomac reprezintă o soluție de compromis care „rezolvă problemele tuturor” în actualul blocaj politic.
Europarlamentarul din al doilea mandat al lui Iohannis
În iulie 2019, Eugen Tomac a devenit europarlamentar, fiind ales pe listele PMP. În același an, Klaus Iohannis câștiga al doilea mandat la Cotroceni, iar liniștea impusă de PNL și PSD domina și controla numirile în aparatul de stat. Cele două partide își făceau planuri să guverneze împreună până în 2030.
Primul mandat l-a exercitat în grupul Partidului Popular European (PPE), principala familie politică de centru-dreapta din Uniunea Europeană. În 2024 a obținut un nou mandat de europarlamentar, de această dată în cadrul Alianței Dreapta Unită, formată din USR, PMP și Forța Dreptei. Această nouă formulă politică a adus și o schimbare importantă de grup parlamentar european. Tomac a trecut din PPE în grupul Renew Europe, alături de europarlamentarii USR.
În Parlamentul European și-a concentrat activitatea pe teme legate de diaspora, Republica Moldova, extinderea Uniunii Europene și relațiile cu statele din Parteneriatul Estic.
Schimbarea grupului politic a fost interpretată de mulți observatori drept o repoziționare ideologică, de la conservatorismul PPE către zona liberală și reformistă reprezentată de Renew Europe.
În același timp, mandatul de europarlamentar îi creează o problemă juridică dacă va fi confirmat în funcția de premier. Conform legislației române și regulamentelor europene, funcția de deputat european este incompatibilă cu cea de prim-ministru.
În cazul în care va obține votul de învestitură al Parlamentului, Tomac va trebui să renunțe la mandatul european.
La Cotroceni, a doua oară: sfetnicul lui Nicușor Dan în probleme de electorat al lui Călin Georgescu
În octombrie 2025, președintele Nicușor Dan l-a numit pe Eugen Tomac consilier onorific pentru relația cu românii de pretutindeni, în cadrul Departamentului de Politică Externă, Parteneriate Strategice și Românii de Pretutindeni al Administrației Prezidențiale.
Era, simbolic, o reîntoarcere. Tomac pășise pentru prima dată în Palatul Cotroceni în 2006, ca expert în echipa lui Traian Băsescu. Acum revenea, la aproape două decenii distanță, în aceeași instituție, dar alături de un președinte cu o biografie și un stil politic complet diferite.
Nicușor Dan, fost activist civic, matematician și fondator al Uniunii Salvați Bucureștiul, este aproape opusul lui Traian Băsescu din punct de vedere al stilului politic. Și totuși, ambii l-au adus aproape pe Eugen Tomac.
Explicația pare să țină de specializarea acestuia pe dosarele privind diaspora și comunitățile românești din afara țării. În aproape două decenii de activitate, Tomac a acumulat relații, experiență și expertiză într-un domeniu în care puțini politicieni români au activat constant.
În plus, Diaspora a fost spațiul în care s-a născut și a crescut mitul lui Călin Georgescu, politicianul care a câștigat primul tur al alegerilor din 2024, scrutin anulat de Curtea Constituțională.
De la consilier prezidențial la premier desemnat. Misiunea aproape imposibilă: 233 de voturi
Anunțul a fost făcut la Palatul Cotroceni, după săptămâni de negocieri dificile între partidele parlamentare și după căderea Cabinetului condus de Ilie Bolojan.
Președintele și-a justificat alegerea prin necesitatea desemnării unei persoane care să nu fie percepută ca reprezentantul unui partid politic și care să poată construi o majoritate parlamentară într-un legislativ extrem de fragmentat.
Tomac și-a prezentat imediat demisia din funcțiile de conducere deținute în PMP, încercând să transmită mesajul unei delimitări față de orice structură politică. La rândul său, premierul desemnat a declarat că intenționează să propună un guvern tehnic și să construiască o formulă executivă capabilă să obțină sprijin parlamentar dincolo de granițele partidelor.
Desemnarea lui Tomac nu rezolvă însă problema principală. Pentru a deveni efectiv prim-ministru, acesta trebuie să obțină votul de învestitură al Parlamentului. În actuala configurație politică, sunt necesare 233 de voturi pentru validarea noului guvern.
În aceste condiții, Tomac trebuie să construiască o majoritate parlamentară aproape de la zero.
Portretul unui om al sistemului
Privită în ansamblu, cariera lui Eugen Tomac dezvăluie un politician care a știut să rămână aproape de centrele de putere fără a deveni el însuși o sursă majoră de conflict.
În peste două decenii de activitate publică, nu a provocat rupturi spectaculoase, nu a construit tabere rivale și nu a fost asociat cu scandaluri politice de proporțiile celor care au marcat carierele altor lideri.
A preferat să își construiască profilul în jurul unei teme precise: românii din afara granițelor și relația României cu Republica Moldova.
Această specializare i-a permis să traverseze mai multe epoci politice fără să își piardă relevanța.
A fost omul lui Traian Băsescu, a lucrat alături de Elena Udrea în PMP, a supraviețuit declinului formațiunii și a ajuns ulterior în echipa lui Nicușor Dan.
Puțini politicieni români pot spune că au trecut prin atâtea transformări politice fără să dispară din prim-plan.
De aceea, portretul lui Eugen Tomac este mai degrabă cel al unui om al sistemului decât al unui revoluționar politic. Un politician care a înțeles că influența nu se obține întotdeauna prin confruntare, ci uneori prin continuitate, loialitate și capacitatea de a rămâne util indiferent de cine ocupă biroul prezidențial de la Cotroceni.
Dacă va reuși să obțină votul Parlamentului și să conducă Guvernul României, Eugen Tomac va depăși pentru prima dată statutul de consilier, colaborator sau protejat al unor lideri politici.
Va deveni principalul responsabil pentru actul de guvernare.
Iar atunci, pentru prima dată în cariera sa, succesul sau eșecul nu vor mai putea fi atribuite nici lui Traian Băsescu, nici Elenei Udrea și nici lui Nicușor Dan.
Vor fi exclusiv ale lui Eugen Tomac.
Lista completă a celor 89 de oficiali europeni cu interdicție de intrare în Rusia (2015)
Lista a fost compilată de Ministerul rus de Externe și transmisă delegațiilor UE din Moscova în mai 2015, ca represalie la sancțiunile europene impuse după anexarea Crimeei.
BELGIA (2) 1. Mark Demesmaeker — europarlamentar, grupul ECR, și 2. Guy Verhofstadt — europarlamentar, fost premier belgian, lider grup ALDE în PE
BULGARIA (1) 3. Ilian Vasilev — fost ambasador al Bulgariei la Moscova, co-proprietar firmă de consultanță
CEHIA (4) 4. Stefan Füle — fost comisar european pentru Extindere și Politica de Vecinătate 5. Marek Zenisek — deputat, vicepreședinte TOP-09 6. Karel Schwarzenberg — președinte al Comitetului pentru Afaceri Externe al Parlamentului Ceh, lider TOP-09 7. Jaromir Stetina — europarlamentar EPP, președinte Subcomitetului pentru Apărare și Securitate
DANEMARCA (4) 8. Thomas Ahrenkiel — șeful Serviciului Danez de Informații pentru Apărare 9. Daniel Carlsen — lider Partidul Danezilor 10. Lene Despersen — fost purtător de cuvânt pentru politică externă și apărare, Partidul Conservator 11. Per Stig Moller — președinte Comitetului Parlamentar pentru Politică Externă, fost ministru de Externe
ESTONIA (8) 12. Tunne Kelam — europarlamentar, membru Comitetului AFET 13. Meelis Kiili — general de brigadă, comandant al Forțelor Naționale de Apărare 14. Kristina Ojuland — fost membru al Comitetului AFET al PE 15. Andres Parve — vicepreședinte Uniunea pentru Industria de Armament 16. Urmas Reinsalu — fost ministru al Apărării, lider Pro Patria și Res Publica Union 17. Arnold Sinisalu — director general al Poliției de Securitate 18. Riho Terras — general maior, comandant suprem al Forțelor Armate 19. Arthur Tiganik — vicecomandant suprem al Forțelor Armate
FINLANDA (1) 20. Heidi Anneli Hautala — europarlamentară, grupul Greens/EFA
FRANȚA (4) 21. Daniel Cohn-Bendit — fost europarlamentar, grupul Greens 22. Bruno Le Roux — deputat, președinte al Grupului Socialist în Adunarea Națională 23. Bernard-Henri Lévy — intelectual public 24. Henri Malosse — președinte al Comitetului Economic și Social European
GRECIA (1) 25. Theodore Margellos — co-proprietar firmă de consultanță Informed Judgment Partners
GERMANIA (7) 26. Karl-Georg Wellmann — președinte grupul parlamentar german-ucrainean, CDU 27. Uwe Corsepius — secretar general al Consiliului Uniunii Europene 28. Michael Fuchs — vicepreședinte CDU/CSU în Bundestag 29. Rebecca Harms — membră Conferinței Liderilor Grupurilor Politice ale PE 30. Karl Müllner — general-locotenent, șef de Stat Major al Forțelor Aeriene Germane 31. Bernd Posselt — președinte federal al Asociației Sudetilor, fost europarlamentar EPP 32. Katrin Suder — secretar de stat la Ministerul Federal al Apărării
LETONIA (9) 33. Solvita Aboltina — președintă a Parlamentului Letoniei, președintă Unity 34. Gediminas Grina — fost director al Departamentului pentru Securitate Națională 35. Sandra Kalniete — europarlamentară EPP 36. Andrius Kubilus — parlamentar, președinte Homeland Union – Creștin Democrats Lituanieni 37. Vytautas Landsbergis — fost europarlamentar, președinte de onoare Homeland Union 38. Jovita Neliupsiene — șefa Grupului de Politică Externă la Președinția Letoniei 39. Artis Pabrikis — deputat 40. Inese Vaidere — europarlamentară, membră Comitetului AFET 41. Roberts Zile — europarlamentar ECR
LITUANIA (3) 42. Petras Austrevicius — europarlamentar ALDE 43. Arturas Palauskas — președinte al Comitetului pentru Securitate Națională și Apărare, fost președinte al Parlamentului 44. Edmundas Vaitekunas — președinte al Comisiei pentru Radio și Televiziune Lituaniană
OLANDA (3) 45. Louis Bontes — deputat, fost lider al Partidului Pentru Olanda 46. Johannes Cornelis Van Baalen — europarlamentar, membrul Comitetului AFET 47. Michiel Servaes — deputat, Partidul Laburist
POLONIA (18) 48. Ryszard Antoni Legutko — europarlamentar ECR 49. Bogdan Borusewicz — președinte al Senatului Poloniei, membrul Consiliului pentru Securitate Națională 50. Jerzy Buzek — europarlamentar, membrul Comitetului AFET, fost președinte al PE 51. Ryszard Czarnecki — vicepreședinte al PE, ECR 52. Andrzej Falkowski — reprezentant militar polonez la NATO și UE, fost viceșef Stat Major 53. Anna Elzbieta Fotyga — europarlamentară ECR, președintă SEDE (Subcomitetul pentru Securitate și Apărare) 54. Maciej Hunia — șeful Agenției de Informații Externe a Poloniei 55. Pawel Kowal — fost președinte al Delegației PE în Comitetul de Cooperare Parlamentară UE-Ucraina 56. Stanislav Koziej — secretar al Consiliului Național de Securitate, șeful Biroului pentru Securitate Națională 57. Radoslav Kujawa — general de brigadă, șeful Serviciului de Informații Militare 58. Robert Kupiecki — viceminstru al Apărării 59. Adam Lipinski — deputat în Camera Inferioară a Parlamentului Polonez 60. Marek Henryk Migalski — fost membrul Delegației PE în Comitetul de Cooperare PE-Rusia 61. Agnieszka Pomaska — deputată în Camera Inferioară 62. Jacek Saryusz-Wolski — membrul Comitetului AFET al PE 63. Marek Siwiec — membrul Comitetului AFET al PE 64. Marek Tomaszycki — comandant al Comandourilor Principale ale Forțelor Armate Poloneze 65. Zbigniew Wlosowicz — viceconductor al Biroului pentru Securitate Națională
ROMÂNIA (5) 66. Iulian Chifu — fost consultant al Președinției României pe probleme de securitate strategică și națională 67. Tiberiu-Liviu Chondon — comandant al Flotei Forțelor Navale ale României 68. Adrian Cioroianu — fost vicepreședinte al Grupului ALDE în PE, istoric și profesor la Universitatea din București 69. Gheorghe Hațegan — director general adjunct al Transgaz 70. Eugen Tomac — președinte al Partidului Mișcarea Populară
SPANIA (2) 71. José Ignacio Salafranca Sanchez-Neyra — fost membrul Comitetului AFET în PE 72. Ramon Luis Valcarcel Siso — vicepreședinte al PE, fost president al Regiunii Murcia
SUEDIA (8) 73. Lena Adelsohn-Liljeroth — fost ministru al Sportului și Culturii 74. Anna Maria Corazza Bildt — vicepreședintă a Comitetului PE pentru Piața Internă 75. Gunnar Hökmark — membrul Comitetului PE pentru Afaceri Economice și Monetare 76. Gunnar Karlson — șeful Serviciului Militar de Informații și Securitate al Suediei 77. Eva Lidström Adler — șefa Autorității Fiscale Suedeze 78. Marietta de Pourbaix-Lundin — fost deputată, șefa Delegației Suedeze la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei 79. Magnus Söderman — activist al Mișcării Suedeze de Rezistență 80. Odd Sven-Eric Werin — contraamiral, reprezentant militar al Suediei la UE și NATO
MAREA BRITANIE (9) 81. Nick Clegg — fost viceprim-ministru 82. Philip Dunne — secretar de stat pentru Apărare (viceministru) 83. Nicolas Houghton — șeful Statului Major al Apărării 84. Edward McMillan-Scott — fost vicepreședinte al PE 85. Andrew Parker — director general al MI5 86. Andrew Robathan — fost ministru de stat pentru Irlanda de Nord 87. Malcolm Rifkind — fost președinte al Comitetului Parlamentar pentru Informații și Securitate 88. John Sawers — fost șef al MI6 89. Robert Walter — fost deputat în Camera Comunelor
