După aproape patru ani de investigații, zeci de mii de pagini de documente și luni întregi de proceduri, 30 iunie 2026 a reprezentat ultima etapă înainte ca Plenul Consiliului Concurenței să decidă dacă va aplica amenzi în dosarul privind presupusa fixare a prețurilor la semințele destinate fermierilor.
În sala de ședințe s-au succedat reprezentanții companiilor investigate. Fiecare a avut la dispoziție aproximativ 15 minute pentru a-și susține punctul de vedere în fața Plenului, înainte de deliberarea finală. Audierile au fost organizate separat pentru fiecare dosar, în funcție de furnizorul de semințe vizat de investigație, astfel încât au fost analizate pe rând relațiile comerciale dintre distribuitori și cei trei mari furnizori incluși în anchetă Corteva (fosta DuPont plus Pioneer Hi-Bred), Monsanto și Maïsadour Semences.
Deși toate companiile au încercat să explice de ce apreciază că nu au încălcat legislația concurenței, una dintre intervenții a ieșit în evidență prin încărcătura emoțională. Administratorul societății Merpano, Andrea Claudia Toșca, a ales să vorbească mai întâi despre oameni, familie și două decenii de muncă, iar abia apoi despre dosarul aflat pe masa Consiliului Concurenței.
Relatarea pledoariei Andreei Claudia Toșca este preluată după textul publicat de avocatul Valentin Mircea, care a reprezentat o altă companie în dosarul instrumentat de Consiliul Concurenței. Materialul integral poate fi consultat pe State of Competition.
„Înainte de dosar, vreau să știți cine sunt”
Andrea Claudia Toșca și-a început pledoaria într-un mod neobișnuit pentru o audiere administrativă.
„Înainte de a vorbi despre dosar, aș vrea să știți cine sunt. Pentru că un caz nu e doar hârtii — în spatele lui sunt un om și o muncă de o viață”, le-a spus membrilor Plenului.
Administratorul Merpano a povestit că este inginer agronom și că, după desființarea fostului IAS unde lucra, a pornit de la zero. A arendat 60 de hectare, a dezvoltat împreună cu soțul său o fermă și, ulterior, o afacere de distribuție de inputuri agricole destinată în special fermierilor mici.
Mesajul a fost unul simplu: compania nu s-a construit cu sprijinul unui fond de investiții sau al unei multinaționale, ci „din muncă”, iar cea mai importantă valoare acumulată în peste două decenii este reputația.
„Vă spun toate acestea pentru un singur motiv: ca să știți că noi nu am crescut din specule. Nici din înșelătorii. Nici dintr-un fond de investiții sau o multinațională în spate. Am crescut din muncă, dând valoare. Suntem, de multe ori, principalii creditori ai celor pe care banca îi refuză – fermierii mici, agricultura. Talpa țării.”, a afirmat Andrea Claudia Toșca.
„M-am simțit lipsită de dreptul de a mă apăra”
„Am avut multe eșecuri și multe satisfacții. Și am construit, în peste douăzeci de ani, prin seriozitate și răbdare, un singur lucru de preț: un nume. Respectul oamenilor. Și acum, despre aceste ultime luni. Trebuie să vă spun cinstit cum le-am trăit”, a povestit administratorul Merpano.
Referindu-se la modul în care s-a desfășurat procedura, aceasta a declarat:
„M-am simțit lipsită de dreptul de a mă apăra cu adevărat – dreptul pe care mi-l garantează Constituția. Am cerut, în repetate rânduri, timp – timp ca să citesc un dosar de zeci de mii de pagini și să mă pregătesc așa cum se cuvine în fața unei instituții atât de serioase ca a dumneavoastră. De fiecare dată, am fost refuzată. Iar formatul în care trebuia să-mi prezint vânzările mi-a fost cerut abia cu câteva zile înainte de această ședință – deși altor firme li se dăduse cu peste o lună mai devreme”, a relatat aceasta.
A acceptat procedura de recunoaștere, dar…
Andrea Claudia Toșca a deschis, de bunăvoie, procedura de recunoaștere. Este procedura prin care, în eventualitatea unor amenzi, firma sa beneficiază de o reducere la jumătate a sancțiunilor.
Referindu-se la modul în care s-a desfășurat această procedură, administratorul Merpano a afirmat:
„Dar trebuie să vă spun, la fel de cinstit, cum s-a purtat instituția cu mine pe acest drum: foarte oscilant. O dată mi s-a deschis o ușă, altă dată mi s-a închis. Iar răspunsul la întrebarea dacă pot, cu adevărat, să continui procedura de recunoaștere mi-a venit vineri seara, pe 26 iunie 2026, la ora 22:47 – cu o singură zi lucrătoare înainte de a sta astăzi în fața dumneavoastră”.
Andrea Claudia Toșca a continuat spunând:
„Vă rog să cântăriți ce înseamnă asta. În tot acest timp, cât eu purtam discuții despre recunoaștere, mi s-a trimis raportul de investigație și s-a forțat finalizarea anchetei – deși legea nu pune niciun termen maxim care să fi cerut o asemenea grabă. Nu există niciun ceas legal care să fi sunat. Singura grabă pe care o pot înțelege este graba cuiva de a încheia acest caz cât încă se mai poate”.
În continuare, aceasta a adăugat:
„Și aici nu este doar o nemulțumire, ci o nedreptate foarte concretă. O recunoaștere dreaptă trebuie făcută în cunoștință de cauză: cu acordul de principiu, cu reducerea și cu baza de calcul, în scris. Le-am cerut, în repetate rânduri. Pentru a recunoaște o faptă de o asemenea gravitate, ar trebui ca oricine să știe exact ce s-a întâmplat și să își asume, că recunoașterea este asumare, nu o negociere în condiții de forță. Mi-am asumat mereu, fără ezitare, orice, asta mă caracterizează, acum sunt blocată într-o procedură demnă de Kafka”.
O decizie dreaptă are nevoie și de un drum drept
Andrea Claudia Toșca a revenit apoi asupra modului în care apreciază că s-a desfășurat procedura și a declarat:
„Mai mult: când răspunsul vine vineri, la 22:47, cu o zi lucrătoare înainte, nu mai există, pur și simplu, timpul fizic în care situația mea să fie evaluată complet și să se poată face calculele pe care legea însăși le cere pentru reducerea din procedura de recunoaștere – calculele de la punctele 63¹, 63² și 63³ din Instrucțiunile privind individualizarea sancțiunilor. În acest ritm, nu pot beneficia, în mod real, nici măcar de reducerea de cincisprezece la sută, care este, de altfel, ea însăși discutabilă – de vreme ce aplicația de clemență invocată, cea a Agricover, nu mă privește în niciun fel pe mine”.
Administratorul Merpano a continuat:
„Până nu le am, nu pot da o poziție finală — nu pentru că refuz, ci pentru că legea însăși mă apără să nu fiu pusă să recunosc fără să mi se spună clar la ce mă obligă, fără să pot spune ce am de spus, măcar să le pot spune. Țin să fie limpede: tot ce spun astăzi spun sub rezerva tuturor drepturilor mele, acestea le voi susține și în scris și, dacă va fi nevoie, în fața instanței”.
În încheierea acestui subiect, Andrea Claudia Toșca a conchis:
„Spun toate acestea fără mânie. Le spun doar pentru că o decizie dreaptă are nevoie și de un drum drept până la ea.
„Am avut prețuri mai mici pentru fermieri”
Trecând la fondul acuzațiilor formulate de Consiliul Concurenței, Andrea Claudia Toșca a declarat că, în opinia sa, raportul de investigație nu demonstrează existența unei practici de fixare a prețurilor și nici producerea unui prejudiciu real în piață.
„Acuzația spune că aș fi impus prețuri. Și aș vrea să observați un lucru de la început: eu nu sunt acuzată pentru că cineva a măsurat un rău pe care l-aș fi făcut. Nu s-a măsurat niciun rău. Nu s-a studiat nicio piață, nici cei care o controlează. Sunt acuzată în absența unor dovezi certe, pe baza unei etichete puse fără analiză – o etichetă care spune că acest fel de purtare ar fi rău de la sine, fără să mai fie nevoie să te uiți mai departe. Dar dacă te uiți mai departe – la prețurile mele adevărate – vezi exact opusul unui rău: prețuri mai mici pentru fermieri”, a afirmat administratorul Merpano.
Andrea Claudia Toșca a susținut apoi că, în cazul companiei sale, nu au existat elementele care, în opinia sa, ar putea demonstra impunerea unui preț de revânzare.
„Pentru ca o recomandare să devină un preț impus, legea caută lucruri concrete: mi-a fixat cineva marja? mi-a plafonat reducerile? m-a amenințat? m-a pedepsit dacă vindeam mai ieftin? m-a răsplătit ca să țin prețul sus? La toate cinci – nimic. Niciunul”, a declarat aceasta.
În continuare, administratorul Merpano a explicat cum apreciază că funcționau prețurile recomandate de furnizori.
„Prețurile recomandate nici măcar nu veneau de la mine. Veneau de la furnizori — companiile mari internaționale. Eu le primeam, ca toți ceilalți. Un preț recomandat îl are orice producător din lume; e ca prețul de pe un raft sau dintr-un pliant – un punct de pornire, un indicator. Devine o problemă doar dacă cineva te obligă să-l respecți. Pe mine nu m-a obligat nimeni. Și dovada e simplă: nu l-am respectat — aproape niciodată”, a susținut Andrea Claudia Toșca.
Administratorul societății a afirmat apoi că, în opinia sa, raportul conține o contradicție.
„Și aici vă rog să priviți în față o contradicție care stă chiar în inima acuzației. Aceeași faptă mi se reproșează, în același timp, în două feluri care se exclud unul pe altul. Pe de o parte, mi se spune că prețurile au fost impuse – de furnizori, de companiile mondiale care domină această piață. Pe de altă parte, mi se spune că ar fi existat un acord liber consimțit, de fixare a prețurilor. Dar nu pot fi, în aceeași clipă, și victima unei impuneri venite de la cel mai puternic, și autoarea unui acord la care am consimțit liber. Dacă mi s-a impus, nu este înțelegerea mea, ci voința altcuiva. Dacă am consimțit liber, atunci nu mai e o impunere”, a declarat aceasta.
Andrea Claudia Toșca și-a încheiat această parte a argumentației spunând că, în opinia sa, concluziile investigației nu sunt susținute de documentele din dosar.
„Iar adevărul este că niciuna dintre cele două nu se sprijină pe nimic: nici pe vreun document care să-mi fie opozabil mie, nici pe prețurile mele reale – care arată, dimpotrivă, tocmai contrariul unei fixări.”
„Eu nu am avut niciun mesaj de fixare de prețuri”
Continuându-și pledoaria, Andrea Claudia Toșca a susținut că, spre deosebire de alte situații analizate în anchetă, în cazul companiei sale nu ar exista documente care să indice existența unor instrucțiuni privind menținerea prețurilor.
„Mai e o diferență pe care vă rog să o cântăriți. Împotriva altor firme, ancheta a găsit e-mailuri, grupuri de discuții, instrucțiuni interne de a ține prețul. S-au făcut inspecții, s-au ridicat documente. La ușa mea nu a venit nimeni. Tot ce este în dosar despre mine l-am adus chiar eu. Nu există niciun mesaj, niciun e-mail, nicio instrucțiune de la mine prin care să fi spus cuiva să țină un preț – pentru că așa ceva nu a existat”, a declarat administratorul Merpano.
Referindu-se la raportul de investigație, aceasta a afirmat că descrierea companiei sale ar reproduce textul utilizat în cazul unei alte societăți.
„Și mai e ceva. Paragraful care mă descrie pe mine în raport este copiat, cuvânt cu cuvânt, de la altă firmă. Mi-au pus cămașa altuia, doar cu numele meu pe ea. Nu am fost privită ca mine însămi”, a susținut Andrea Claudia Toșca.
În continuare, administratorul societății a vorbit despre dimensiunea companiei pe piață.
„Iar cât despre mărimea mea: am puțin peste un procent dintr-o piață stăpânită de companii uriașe. Legea spune că, sub un anumit prag, o înțelegere ar fi prea mică pentru a conta cu adevărat pentru concurență. Acel prag este de cincisprezece la sută și trebuie aplicat dacă prețul este impus, cum se scrie. Eu sunt la unu. Sunt de paisprezece ori sub linia de la care legea măcar începe să se îngrijoreze”, a declarat aceasta.
Andrea Claudia Toșca și-a încheiat această parte a intervenției printr-o comparație și printr-o critică privind modul în care, în opinia sa, a fost desfășurată investigația.
„A mă acuza pe mine că am impus prețuri în piață este ca și cum ai lua bunicuța care vinde pătrunjel în piață și ai eticheta-o că a fixat prețul legumelor în toată România. Chiar dacă limita nu a conta formal, eu sper că aici lucrurile nu sunt făcute formal, ci pentru piață și clienți sau consumatori. Dar nu pot să nu mă mir cum nu ați deranjat deloc și pe coloșii distribuției – Netagro, Agrinvest, iar pe Agricover nu îl veți sancționa, ei vor profita de pe urma nenorocirii care se va întâmpla. Cum se poate întâmpla așa ceva în România, în 2026? Ce țară suntem?”, a declarat administratorul Merpano.
„Legea concurenței trebuie să protejeze concurența, nu să o reducă”
În ultima parte a pledoariei, Andrea Claudia Toșca a părăsit argumentele strict juridice și a vorbit despre efectele pe care o eventuală sancțiune le-ar putea avea asupra pieței distribuției de semințe și asupra companiilor românești de dimensiuni mici și medii.
„De aceea vă rog să ne ridicăm o clipă deasupra cazului meu. La ce este, de fapt, legea concurenței? Eu cred că nu este făcută ca să pedepsească orice diferență de opinie sau orice preț recomandat, ci ca să apere concurența adevărată. Adică exact acel lucru pe care îl fac firmele mici când încearcă să țină piept celor foarte mari.”, a declarat administratorul Merpano.
Andrea Claudia Toșca a continuat spunând că, în opinia sa, rolul Consiliului Concurenței este de a proteja funcționarea pieței și nu doar de a aplica sancțiuni.
„Mă gândesc la lege ca la un arbitru. Un arbitru nu intră pe teren ca să dea cartonașe cu orice preț. Intră ca jocul să rămână corect. Iar dacă, după fluierul final, rămân doar cei foarte mari, atunci ceva nu mai este în regulă.”, a afirmat aceasta.
Administratorul societății a adresat apoi o întrebare membrilor Plenului.
„Vă las o întrebare. Nu despre vină – despre rost. Este acesta cazul pentru care a fost gândită legea concurenței? Să sancționeze o firmă care are puțin peste un procent din piață, care a vândut aproape întotdeauna sub prețurile recomandate și care nu a avut niciun mecanism prin care să poată influența piața?”, a spus Andrea Claudia Toșca.
În continuare, aceasta a avertizat că efectele unor sancțiuni ar putea fi resimțite inclusiv de fermieri.
„Pentru că dacă firmele mici sunt scoase din joc, una câte una, prin amenzi prea mari pentru umerii lor — cine mai rămâne să le facă concurență celor mari? Cine mai negociază pentru fermierul mic? Cine mai merge în sate, acolo unde marile companii nici nu ajung?”, a declarat administratorul Merpano.
„Nu mă tem de amendă. Mi-e teamă că îmi pierd numele”
Ultima parte a intervenției a fost și cea mai emoționantă. Andrea Claudia Toșca a vorbit despre consecințele pe care le poate avea ancheta asupra reputației sale, construită în peste două decenii de activitate.
„Și aici ajung la durerea mea cea mai mare.”, a spus aceasta, înainte de a continua.
„Eu nu mă tem doar de banii de amendă. Banii se pot recâștiga prin muncă – am mai luat-o de la capăt o dată.”, a declarat administratorul societății.
Andrea Claudia Toșca a explicat apoi că, din punctul său de vedere, cea mai mare pierdere nu ar fi una financiară.
„Dar o investigație ca aceasta, încă înainte de orice decizie, ridică deja semne de întrebare în piață. Iar singurele lucruri pe care nu le pot reface sunt integritatea, seriozitatea, respectul pentru numele meu.”, a afirmat aceasta.
Ea a continuat vorbind despre reputația construită în cei peste 20 de ani de activitate.
„Acesta este un capital strâns în douăzeci de ani, bob cu bob. Nu se cumpără. Nu se reface cu un credit și nici cu o hotărâre judecătorească.”, a declarat Andrea Claudia Toșca.
În finalul pledoariei, administratorul Merpano le-a adresat membrilor Plenului un ultim apel.
„Vă cer un singur lucru: ca decizia să fie luată în spiritul legii – și cântărită și după urma pe care o lasă pe piață. Pentru că, uneori, o sancțiune poate închide o firmă. Dar poate închide și concurența.”, a spus aceasta.
Ultimele cuvinte rostite în fața Plenului au fost:
„După acest caz piața nu devine mai concurențială. Devine mai săracă în concurență. Iar acesta nu este scopul pentru care a fost creată legea concurenței.”, și-a încheiat Andrea Claudia Toșca pledoaria în fața Consiliului Concurenței.
Ultima etapă înaintea deciziei
Audierea din 30 iunie a reprezentat ultima etapă procedurală înainte ca Plenul Consiliului Concurenței să delibereze asupra unuia dintre cele mai importante dosare din sectorul agricol din ultimii ani.
Potrivit informațiilor obținute de AgroInvestigații.ro în ultimele luni, investigația vizează mecanismele de stabilire a prețurilor la semințele destinate fermierilor și relațiile comerciale dintre distribuitori și marii furnizori de pe piață. În cadrul audierilor finale, fiecare companie a avut aproximativ 15 minute pentru a-și prezenta argumentele, iar dosarele au fost analizate separat, pentru fiecare dintre cei trei furnizori investigați.
Toate indiciile arată că Plenul urmează să adopte o decizie în perioada următoare, 2-3 săptămâni.
Companiile care riscă amenzi
Ancheta Consiliului Concurenței privind piața semințelor este una dintre cele mai ample investigații din agricultura românească din ultimii ani, vizând 22 de companii: 19 distribuitori și trei dintre cei mai mari furnizori de semințe – Corteva Agriscience România, Monsanto România (Bayer) și Maïsadour Semences România.
Investigația analizează posibile înțelegeri verticale privind fixarea prețurilor de revânzare și limitarea concurenței dintre distribuitori. Printre distribuitorii nominalizați public se află Agrii România, Agro-Est Muntenia, Alcedo, Ameropa Grains, Biochem, Chemark ROM, Kwizda Agro România, Moldova Farming, Plantagro-Com și Agricover România, alături de alte societăți ale căror nume nu au fost făcute publice de autoritate.
În paralel, Consiliul Concurenței desfășoară o investigație separată privind relațiile comerciale ale Syngenta România, care nu face parte din dosarul principal. Ancheta a generat controverse după ce distribuitorii au susținut că riscă sancțiuni mai mari decât furnizorii, deși aceștia din urmă ar fi impus sistemele comerciale analizate de autoritatea de concurență.
