Construcțiile au crescut cu aproximativ 12% în primele cinci luni din 2026 și funcționează aproape de maximele istorice, însă avansul este susținut în principal de investițiile publice. Peste jumătate din activitatea sectorului provine din proiecte finanțate de stat, în timp ce dezvoltatorii privați își amână investițiile din cauza dobânzilor ridicate, a inflației și a scumpirii materialelor, arată o analiză Colliers.
Piața construcțiilor rămâne unul dintre puținele sectoare care mai susțin economia României, dar creșterea sa depinde tot mai mult de capacitatea statului de a continua investițiile și de a atrage fondurile europene. Volumul lucrărilor a avansat cu aproximativ 12% în primele cinci luni ale anului 2026, comparativ cu perioada similară din 2025.
Creșterea indică un volum efectiv mai mare de lucrări pe șantiere, nu doar majorarea valorii contractelor ca urmare a scumpirilor. Activitatea din construcții se află acum la un nivel aproape dublu față de perioada anterioară pandemiei.
Cele mai mari creșteri au fost raportate în sectorul rezidențial, unde volumul lucrărilor a urcat cu aproximativ 16%, și în infrastructură, cu un avans de circa 14%. Proiectele de drumuri, căi ferate și spitale produc în prezent peste jumătate din activitatea întregului sector.
În schimb, construcțiile nerezidențiale au crescut cu numai 6%. Diferența reflectă prudența investitorilor privați, confruntați cu finanțare scumpă, consum redus și perspective economice incerte. Proiectele speculative, pornite fără chiriași sau cumpărători asigurați, sunt amânate, iar dezvoltatorii își fac planurile pentru o eventuală revenire în următorii doi-trei ani.
Peste jumătate din piață depinde de stat
„Ritmul din acest an arată că piața construcțiilor rămâne foarte activă, dar dependența de investițiile publice este tot mai importantă. Peste jumătate din activitate vine din proiecte finanțate de stat, iar întrebarea pentru lunile următoare este dacă aceste investiții vor putea continua în același ritm”, explică Alexandru Atanasiu, Partner și Head of Construction Services în cadrul Colliers.
România a trecut de la aproximativ 900 de kilometri de drumuri de mare viteză înaintea pandemiei la peste 1.400 de kilometri la începutul anului 2026. Alți peste 1.000 de kilometri se află în diferite faze de construcție, iar aproximativ 300 de kilometri sunt în etapa de planificare.
Această expansiune explică de ce, în ultimul deceniu, volumul lucrărilor de construcții din România aproape s-a dublat, în timp ce media Uniunii Europene a înregistrat numai un avans marginal.
Dependența de stat reprezintă însă și principala vulnerabilitate. Unele proiecte rutiere, feroviare și de transport urban riscă să rămână fără finanțarea prevăzută inițial prin PNRR. Numai în infrastructura rutieră ar putea apărea un necesar suplimentar de 10–15 miliarde de euro, care ar trebui acoperit din bugetul național sau din alte programe europene.
Bugetul pentru 2026 prevede investiții publice record, de peste 160 de miliarde de lei, dar o parte importantă a banilor depinde tot de atragerea fondurilor europene.
Investițiile private, blocate de costuri și dobânzi
În sectorul privat, perspectivele sunt mult mai slabe. Inflația se menține aproape de 10%, iar reducerile de dobândă sunt așteptate abia din 2027. Finanțarea rămâne astfel costisitoare pentru dezvoltările imobiliare care depind de împrumuturi.
În același timp, prețurile materialelor au revenit pe creștere. Cuprul s-a scumpit cu peste 40% în 2025, iar în 2026 a depășit 14.000 de dolari pe tonă. Cererea este alimentată de tranziția energetică și de dezvoltarea centrelor de date pentru inteligență artificială, în timp ce problemele de aprovizionare continuă.
De la începutul anului 2026, mecanismul european de ajustare a carbonului la frontieră – CBAM – produce costuri suplimentare pentru anumite materiale importate din afara Uniunii Europene. Estimările prezentate de Colliers indică un impact de 10–15% asupra costurilor. România importă cantități importante de oțel, aluminiu și alte metale, astfel că scumpirile se vor transfera în prețurile construcțiilor și vor reduce marjele companiilor.
Constructorii au proiecte, dar riscă să rămână fără lichidități
Problemele nu se limitează la lipsa proiectelor private. Termenele lungi de plată, inclusiv la contractele publice, blochează lichidități importante. Constructorii trebuie să finanțeze materialele, salariile și activitatea curentă înainte de încasarea facturilor, iar dobânzile ridicate fac mai scump accesul la capitalul de lucru.
„Constructorii au proiecte și activitate, însă costurile cresc, finanțarea rămâne scumpă, iar unele investiții publice sunt mai greu de anticipat. În plus, atunci când plățile se fac cu întârziere, presiunea se transferă imediat în lichiditatea companiilor și în capacitatea lor de a susține simultan mai multe proiecte”, avertizează Alexandru Atanasiu.
Sectorul are aproximativ 460.000 de angajați, aproape de maximul istoric, dar cheltuielile salariale continuă să crească, inclusiv după eliminarea facilităților fiscale. Marjele obținute în ultimii ani le permit constructorilor să suporte temporar o parte dintre majorări, însă această protecție nu este nelimitată.
O eventuală frânare s-ar transmite în întreaga economie
Construcțiile au reprezentat în 2025 aproximativ 8,6% din PIB-ul României, cea mai mare pondere din Uniunea Europeană, unde media este de circa 5%. Expunerea băncilor a crescut la rândul său: creditele acordate companiilor din domeniu au depășit 54 de miliarde de lei la sfârșitul primului trimestru din 2026, cu 16% peste nivelul din anul anterior și aproape dublu față de 2019.
O reducere bruscă a investițiilor publice nu ar afecta, prin urmare, doar constructorii. Efectele s-ar transmite către producătorii de materiale, transportatori, companiile de logistică, furnizorii de servicii și sectorul bancar.
Colliers estimează acum că economia României ar putea scădea cu aproximativ 0,7% în 2026, după ce, la începutul anului, prognoza indica o creștere de aproape 1%. În acest context, construcțiile pot rămâne aproape de nivelurile record numai dacă proiectele publice continuă, fondurile europene sunt atrase, iar statul își achită la timp facturile. Sectorul privat, în schimb, va rămâne prudent până când dobânzile, inflația și incertitudinile politice vor începe să scadă.
