Asociația „21 Decembrie 1989” și Seniorii Ligii Studenților îi solicită președintelui Nicușor Dan să prezinte măsurile concrete prin care își îndeplinește angajamentele asumate în campania electorală privind aflarea adevărului și tragerea la răspundere a celor responsabili pentru crimele comunismului, Revoluție și Mineriada din iunie 1990. Într-o scrisoare deschisă datată 15 noiembrie 2026, semnatarii cer desecretizarea completă a arhivelor Partidului Comunist Român (PCR), alături de cele ale Securității, și un calendar public al demersurilor prezidențiale.
Apelul este formulat la împlinirea a 39 de ani de la revolta anticomunistă a muncitorilor brașoveni din 1987 și în apropierea comemorării victimelor Revoluției din decembrie 1989. Scrisoarea este semnată de Teodor Mărieș, președintele Asociației „21 Decembrie 1989”, și de avocații Alina Grigorescu și Antonie Popescu, din partea Seniorilor Ligii Studenților.
Mesajul central este că ceremoniile de comemorare trebuie însoțite de acțiuni care să permită identificarea responsabililor pentru represiune, inclusiv la nivelul conducerii politice. „Statul român nu poate continua să comemoreze victimele, în timp ce aflarea adevărului despre cei responsabili este amânată de la un mandat prezidențial la altul”, afirmă autorii.
Semnătura din campanie
Semnatarii îi amintesc lui Nicușor Dan că, la 24 aprilie 2025, în calitate de candidat la Președinția României, a semnat Declarația din Balconul Universității din București.
Potrivit scrisorii, declarația a fost inițiată de Universitatea din București, Asociația „21 Decembrie 1989”, Seniorii Ligii Studenților și fostul președinte Emil Constantinescu. Prin acel document, arată autorii apelului, Nicușor Dan și-a asumat să susțină soluționarea justă și neîntârziată, în conformitate cu hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului, a dosarelor privind crimele comunismului, Revoluția din decembrie 1989 și represiunea din 13 – 15 iunie 1990.
Totodată, semnatarii invocă angajamentul de a utiliza prerogativele prezidențiale pentru ca persoanele vinovate de crime și tratamente inumane, comise înainte și după 1989, să fie aduse în fața justiției. „Astăzi ocupați funcția ale cărei prerogative v-ați angajat să le folosiți. Vă cerem să vă respectați semnătura”, se arată în scrisoare.
Autorii insistă asupra continuității dintre promisiunile candidatului și activitatea președintelui: „Un angajament asumat în fața victimelor și a societății nu poate rămâne o semnătură de campanie”.
Arhivele și comanda politică
Una dintre principalele solicitări privește accesul la documentele care pot contribui la stabilirea responsabilităților pentru represiunea din perioada 1945 – 1989. Semnatarii cer, pe lângă desecretizarea arhivelor Securității, „desecretizarea completă a arhivelor Partidului Comunist Român” și asigurarea accesului efectiv la documentele relevante.
Scopul declarat este identificarea întregului lanț de comandă, dincolo de persoanele care au executat direct actele de represiune. „Adevărul despre executanți trebuie întregit cu adevărul despre cei care au hotărât, au ordonat și au controlat acțiunile acestora”, subliniază autorii.
În această logică, scrisoarea cere ca cercetarea responsabilităților să privească și conducerea politică a PCR, pe care semnatarii o indică drept organizatoare și susținătoare a aparatului represiv. Solicitarea este formulată ca un demers necesar pentru aflarea adevărului.
Precedentele invocate
Pentru a susține necesitatea continuării cercetărilor, autorii invocă dosarele Alexandru Vișinescu și Ioan Ficior. Potrivit scrisorii, condamnările definitive din aceste cauze au stabilit răspunderea penală pentru atrocitățile comise împotriva deținuților politici.
Semnatarii fac trimitere și la hotărârile CEDO privind investigarea represiunii din decembrie 1989, inclusiv cauza Asociația „21 Decembrie 1989” și alții împotriva României. Ei invocă aceste hotărâri în sprijinul obligației statului de a desfășura anchete efective și al dreptului victimelor și familiilor de a cunoaște adevărul.
Scrisoarea enumeră și alte cauze europene privind răspunderea pentru fapte comise sub regimuri anterioare, între care Streletz, Kessler și Krenz împotriva Germaniei, K.-H.W. împotriva Germaniei, Polednová împotriva Republicii Cehe și Kononov împotriva Letoniei.
Un loc distinct este acordat cauzei Drėlingas împotriva Lituaniei. Autorii o prezintă ca exemplu al posibilității stabilirii răspunderii, după decenii, pentru participarea la represiunea sovietică, în condițiile respectării cerințelor legale. „Acest exemplu arată că trecerea timpului nu justifică abandonarea cercetărilor. Cu probe și cu respectarea condițiilor legale, răspunderea poate fi stabilită și după decenii”, argumentează semnatarii.
Timpul victimelor
Dincolo de trimiterile juridice, scrisoarea insistă asupra consecințelor umane ale tergiversării aflării adevărului. Autorii evocă familiile destrămate, copiii rămași fără părinți, supraviețuitorii torturii și oamenii care au murit fără să afle cine a decis represiunea împotriva lor.
Fiecare amânare, susțin aceștia, reduce posibilitatea audierii martorilor și a confruntării mărturiilor, dar și șansa ca victimele să primească un răspuns în timpul vieții. „Pentru un copil care și-a pierdut părintele, pentru un supraviețuitor al torturii sau pentru o familie care încă nu cunoaște împrejurările morții celui drag, adevărul rămâne esențial până în ultima zi de viață”, se arată în document.
În acest context, semnatarii afirmă că datoria față de participanții la revolta de la Brașov și față de eroii Revoluției nu poate fi îndeplinită exclusiv prin ceremonii, coroane de flori și momente de reculegere.
Măsuri și calendar
Apelul îi cere președintelui să comunice public atât acțiunile deja întreprinse pentru îndeplinirea angajamentelor din 24 aprilie 2025, cât și demersurile pe care intenționează să le inițieze. Concret, autorii solicită precizarea instituțiilor cărora șeful statului li se va adresa și prezentarea unui calendar al acțiunilor aflate în competența sa.
Scrisoarea formulează aceste cereri în limitele atribuțiilor constituționale și precizează explicit că independența justiției trebuie respectată. În același timp, semnatarii cer exercitarea efectivă a prerogativelor prezidențiale pentru înlăturarea obstacolelor instituționale care împiedică aflarea adevărului. „După aproape patru decenii, o nouă declarație de principiu este insuficientă. Aveți în față hotărâri judecătorești, cererile victimelor și propriul angajament public”, transmit autorii.
Scrisoarea se încheie cu solicitarea ca actualul mandat să producă rezultate care pot fi verificate: „Nu acceptăm ca încă un mandat prezidențial să devină doar o nouă perioadă de așteptare pentru victime”.
