Un împrumut de 544 de milioane de euro acordat României de Banca Mondială va finanța deficitul bugetar și datoria publică. AUR și SOS România au contestat procedura de adoptare a legii, însă judecătorii constituționali au respins în unanimitate sesizarea.
Curtea Constituțională a respins, în unanimitate, contestația formulată de deputați AUR și SOS România împotriva legii prin care statul ratifică un împrumut de 544 de milioane de euro de la Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, instituție care face parte din Grupul Băncii Mondiale.
Decizia nr. 884 a fost pronunțată pe 17 august 2026 și publicată pe 2 septembrie 2026 în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 740. CCR a constatat că legea este constituțională în raport cu criticile formulate, astfel că procedura de promulgare poate continua.
Pentru ce va fi folosit împrumutul
Acordul nr. 9953-RO, denumit „Primul împrumut pentru politici de dezvoltare în domeniul fiscal și creștere economică”, a fost semnat la Washington, pe 16 aprilie 2026, de ministrul Finanțelor, în numele României, și de reprezentantul BIRD.
Negocierea și semnarea acordului fuseseră aprobate anterior de Guvern și de președintele României printr-un memorandum.
Cei 544 de milioane de euro vor fi acordați într-o singură tranșă. Banii nu sunt legați de construirea unui obiectiv precis, ci vor intra în contul în valută al Ministerului Finanțelor deschis la Banca Națională și vor fi utilizați pentru finanțarea deficitului bugetului de stat și refinanțarea datoriei publice guvernamentale.
Împrumutul are o maturitate de până la 18 ani, iar principalul urmează să fie rambursat într-o singură tranșă, la 15 februarie 2044. BIRD percepe un comision inițial de 0,25%, echivalent cu 1,36 milioane de euro, precum și un comision anual de angajament de 0,25% aplicat sumelor care nu au fost trase.
Plata capitalului, a dobânzilor, a comisioanelor și a celorlalte costuri va fi făcută din bugetul de stat, potrivit legislației privind datoria publică.
Legea de ratificare nu a fost inițiată formal de Guvern, ci printr-o propunere legislativă semnată de patru deputați și înregistrată la Camera Deputaților pe 4 august 2026. Camera a adoptat-o pe 5 august, iar Senatul, for decizional, pe 6 august, cu 83 de voturi pentru, 35 împotrivă și trei abțineri.
De ce au contestat AUR și SOS România împrumutul
Contestația a fost depusă pe 7 august de cel puțin 50 de deputați aparținând grupurilor parlamentare AUR și SOS România. Parlamentarii nu au cerut CCR să analizeze oportunitatea împrumutului sau sustenabilitatea datoriei, ci au reclamat modul în care legea a fost adoptată.
Principala lor critică a fost că ratificarea acordului a fost introdusă în Parlament printr-o inițiativă a patru deputați, deși Guvernul negociase acordul, iar ministrul Finanțelor îl semnase. Contestatarii au considerat că această soluție a ocolit responsabilitatea constituțională și financiară a Executivului.
AUR și SOS au invocat și viteza procedurii: proiectul a fost înregistrat pe 4 august și adoptat definitiv două zile mai târziu.
Consiliul Legislativ a emis pe 5 august un aviz negativ, arătând că, la momentul analizării propunerii, nu primise textul acordului în limba oficială și traducerea oficială în română. Contestatarii au susținut că instituția nu a putut analiza complet documentele asupra cărora Parlamentul urma să-și dea consimțământul.
Deputații au mai reclamat lipsa unei fișe financiare oficiale întocmite de Guvern. La dosarul proiectului exista un tabel intitulat „Fișă financiară”, dar acesta fusese semnat de inițiatorii parlamentari. Potrivit sesizării, nu rezulta că Guvernul furnizase documentul oficial privind impactul bugetar și nici că precizase sursele pentru plata comisionului inițial, a dobânzilor și a celorlalte costuri.
Prin urmare, autorii contestației au invocat încălcarea prevederilor constituționale privind separația puterilor, rolul Parlamentului și al Guvernului, avizarea proiectelor de către Consiliul Legislativ, informarea Guvernului și stabilirea sursei de finanțare pentru cheltuielile bugetare.
De ce a respins CCR contestația
Curtea Constituțională a decis că procedura legislativă a respectat Constituția. Judecătorii au stabilit că obligația referitoare la Consiliul Legislativ fusese îndeplinită deoarece Parlamentul solicitase avizul instituției. Caracterul negativ al avizului nu putea bloca adoptarea legii, avizul fiind consultativ.
CCR a constatat, de asemenea, că fuseseră solicitate Guvernului atât punctul de vedere asupra inițiativei, cât și fișa financiară. Potrivit jurisprudenței Curții, Parlamentul trebuie să dovedească faptul că a cerut aceste documente, însă lipsa răspunsului autorității competente nu poate opri procedura de legiferare.
Judecătorii au mai arătat că Executivul cunoștea în mod deplin implicațiile financiare ale operațiunii: Guvernul aprobase prin memorandum negocierea și semnarea acordului, iar documentul fusese semnat chiar de ministrul Finanțelor în numele României. În aceste condiții, CCR nu a acceptat argumentul potrivit căruia Guvernul ar fi fost ocolit sau insuficient informat.
Curtea a respins și critica privind inițierea parlamentară a legii. Constituția nu interzice deputaților și senatorilor să inițieze o lege de ratificare, iar acordul fusese negociat și semnat de autoritățile executive competente.
În consecință, CCR a respins contestația ca neîntemeiată și a declarat constituțională legea de ratificare. Hotărârea este definitivă și general obligatorie.
