NewsCenter.ro vă prezintă o cronică de lectură în cadrul rubricii „De citit” a romanului lui Lars Saabye Christensen denumit „Beatles”. Este o lectură despre principiile solide ale prieteniei care trebuie să apară încă din copilărie. În plus, prezintă copilărie dintr-o perioadă în care telefoanele și tabletele nu erau încă o atracție pentru copii pentru că încă nu erau inventate.
Lars Saabye Christensen a scris în „Beatles” una dintre cele mai puternice povești despre copilărie și adolescență din literatura europeană. Romanul nu vorbește doar despre patru băieți fascinați de muzica formației britanice, ci despre trecerea lentă și dureroasă spre maturitate, despre prietenie, primele iubiri, frică și întâlnirea cu moartea.
O explicație a felului în care se formează oamenii și comunitățile
Cartea poate fi citită și ca o explicație a felului în care se formează oamenii și comunitățile. Diferențele dintre noi și societățile occidentale încep, probabil, încă din copilăria târzie. La noi, succesul este asociat deseori cu șmecheria prin care „să-ți faci” chiar și fratele. În universul descris de Christensen, prietenia poate însemna să muncești o vară întreagă pentru a strânge banii necesari salvării unui amic.
Acțiunea romanului se desfășoară la Oslo, între 1965 și 1972, într-o perioadă în care muzica, politica și moravurile se schimbă rapid. În centrul poveștii se află Kim, Gunnar, Sebastian și Ole, patru adolescenți care își împrumută identitățile de la membrii formației preferate. Kim devine Paul, Gunnar este John, Sebastian – George, iar Ole – Ringo.
Poreclele lor nu seamănă cu cele întâlnite de obicei în copilăria românească — Gogoașă, Dintosul, Borcănel sau Diliul. Alegerea numelor nu este doar un joc. Fiecare băiat încearcă să-și construiască o identitate și să-și găsească locul într-o lume care se schimbă mai repede decât poate el să înțeleagă.
De la ștrengării la întâlnirea cu moartea
La început, viața lor pare alcătuită din aventuri obișnuite. Una dintre distracții este colecționarea emblemelor mărcilor auto, pe care băieții le rup sau le desprind de pe mașini. Când sunt în pericol să fie prinși de poliție, aruncă în râu obiectele furate.
Ștrengăria se încheie însă brutal în momentul în care descoperă biletul lăsat de un sinucigaș. Pentru Kim, aventura copilărească se transformă într-o primă întâlnire cu ideea propriei dispariții:
„Mi-am dat seama, fără totuși să înțeleg, că începusem să mor deja; era un gând respingător și-am plâns.”
Aceasta este una dintre marile calități ale romanului: Christensen surprinde exact clipa în care un copil descoperă că lumea nu este un spațiu sigur, iar viața nu continuă la nesfârșit. Trecerea spre maturitate nu se produce printr-un eveniment solemn, ci prin acumularea unor asemenea revelații.
Fiecare dintre cei patru băieți are o trăsătură dominantă, care într-o altă comunitate ar putea fi privită chiar ca o slăbiciune. Gunnar, de exemplu, nu știe să mintă. În lumea adolescenților lui Christensen, sinceritatea nu este întotdeauna comodă, dar devine una dintre formele esențiale ale loialității.
Examenul
Romanul urmărește toate problemele pe care le descoperă un copil de la vârsta de 14 ani până în adolescența târzie: școala, familia, iubirea, gelozia, muzica, frica de eșec și destrămarea iluziilor.
Chiar și un examen capătă proporțiile unei tragedii:
„Văzuserăm moartea cu ochii la Bygdøy. Tot moartea era și acum, dar cu totul altfel: examen. Sau poate că așteptarea semăna cu moartea. Un fel de anticameră, albă și tăcută.”
Comparația surprinde perfect felul în care adolescenții trăiesc evenimentele aparent mărunte. Pentru un adult, examenul este o etapă. Pentru un copil, poate fi sfârșitul lumii. Christensen nu ironizează această teamă, ci îi recunoaște intensitatea și adevărul.
Prietenia care împiedică o cădere
Unul dintre cele mai puternice episoade este cel în care Kim, devastat după ce Nina, prima lui iubire, își găsește un alt prieten, urcă pe o balustradă periculoasă. Scena nu este construită sentimental, iar salvarea nu vine prin cuvinte solemne. Gunnar îl trage jos și apoi îl lovește, ca și cum furia ar fi singura formă prin care poate exprima spaima de a-și pierde prietenul:
„Mergeam pe balustradă. Inima intră în pauză, în repaus. Valurile se opriră și rămăseseră așa, încremenite în mișcare. Vântul se domoli și muri. Deodată, Gunnar se năpusti din întuneric, mă prinse și mă trase jos. Căzurăm unul peste altul pe punte, Gunnar ținându-mă încleștat. Apoi începu să mă lovească. Mă lovi exact în mijlocul mutrei.”
Este un exemplu de prietenie sinceră, lipsită de declarații grandioase. Gunnar nu îi explică lui Kim de ce viața merită trăită. Pur și simplu nu îl lasă să cadă.
Muzica prin care adolescenții descoperă lumea
The Beatles reprezintă coloana sonoră a copilăriei lor, dar muzica se schimbă odată cu băieții. La 16 ani, descoperirea formației The Doors este descrisă ca un șoc aproape fizic:
„Apoi, într-o seară, apăru Gunnar cu un LP. Îl împrumutase de la Stig, care îi spusese că LP-ul era o bombă neasigurată, că trebuia să ne punem centura de siguranță și parașuta ca să suportăm consecințele. Ne-am uitat cu curiozitate la copertă. Doors. Niciodată nu auziserăm despre ei. Am pus discul pe pick-up și am dat volumul la maximum. Atunci s-a întâmplat ceva. Am rămas zăcând așa, însângerați, fiecare în colțul său, strigând după aer. Mai cumplit de-atât nu se putea. Ne-am adunat puterile care ne mai rămăseseră și ne-am strâns din nou în jurul difuzorului. Eram asemenea peștilor pe uscat, bătând din branhii.”
Muzica nu este un simplu decor. Ea le oferă băieților un limbaj pentru sentimentele pe care încă nu știu să le numească. Discurile marchează etapele maturizării lor, iar fiecare melodie deschide o ușă spre o lume nouă.
„Beatles” este, în cele din urmă, legenda unei generații și a unei prietenii. Romanul lui Christensen nu este cu nimic mai prejos decât istoria formației britanice care îi dă titlul. The Beatles oferă muzica, dar adevărata poveste este cea a celor patru băieți care încearcă să rămână împreună în timp ce copilăria lor se destramă.
Forța cinematografică a cărții a dus și la o ecranizare. Filmul „Beatles”, regizat de Peter Flinth, a fost lansat în 2014 și poate fi așezat în aceeași familie cu „Stand by Me”, una dintre cele mai cunoscute producții despre copilărie, prietenie și maturizare.
Un roman care mai poate fi găsit aproape numai în anticariate
Din verificările disponibile, „Beatles” nu a mai fost reeditat recent în limba română. Edițiile cunoscute au apărut la Editura Univers, inclusiv volumul publicat în 2008 în colecția „Cotidianul”. Cartea mai poate fi cumpărată în principal din anticariate și de la comercianții de volume vechi. Nu am identificat o ediție românească nouă aflată în oferta actuală a unei edituri.
