E weekend, cel puțin atunci când apar aceste rânduri, așa că este timp și pentru o carte. La sfârșit de săptămână, NewsCenter.ro vă propune o lectură de weekend, care măcar să fie începută în această perioadă. Pentru acest weekend am ales „Obosit de viață, obosit de moarte”.
Unul dintre puținii prieteni pe care îi am l-a lăudat atât de mult pe scriitorul chinez Mo Yan (laureat cu Nobel), devenit între timp celebru și unul dintre autorii contemporani la modă, încât m-a convins să cumpăr această carte.
„Obosit de viață, obosit de moarte” este o operă impresionant de simplă. Este realismul magic al scriitorilor sud-americani aplicat însă realismului dur al comunismului chinezesc din secolul trecut.
Prin „simplă” mă refer la stilul direct al povestirii. Totul este rapid și concis, iar informațiile sunt așezate în fața cititorului fără ocolișuri, chiar și atunci când este descrisă o luptă aproape magică între vânători și o grupare paramilitară de porci mistreți bine antrenați.
Cu gândul la Márquez
Mo Yan nu a scris o carte de citate. În cele 731 de pagini ale ediției publicate de Humanitas cu greu poate fi găsită o frază care să se agațe de memoria cititorului și să poată fi desprinsă de restul poveștii. Amatorii de replici memorabile și de metafore spectaculoase pot fi, aparent, dezamăgiți. Nu prea au ce să posteze pe Facebook.
Întreaga carte este însă o alegorie, iar scenele romanului sunt ele însele metafore. Ca un detaliu interesant, romanul a fost scris în numai 42 de zile și a fost publicat pentru prima dată în 2006.
Cum comparațiile sunt la modă, „Obosit de viață, obosit de moarte” poate fi așezată alături de „Un veac de singurătate”, romanul lui Gabriel García Márquez. Stilul și locul acțiunii sunt diferite, dar ambele cărți transformă istoria unei comunități într-o lume în care realitatea și fantasticul conviețuiesc firesc.
Totuși, să respectăm autorii și operele și să nu abuzăm de comparații.
Prin vocile a doi naratori principali, „Obosit de viață, obosit de moarte” prezintă transformările prin care a trecut societatea chineză de la sfârșitul anilor ’40 până la începutul noului mileniu. Șase decenii de povești magice și profund umane se derulează prin fața cititorului.
Și ce poate fi mai tulburător decât faptul că personajul principal, Ximen Nao, moare chiar în primele pagini?
Ximen Nao era unul dintre cei mai bogați oameni din satul său. Este ucis în 1948, în timpul transformărilor violente care însoțesc instaurarea regimului comunist și reforma agrară prezentată drept „eliberare”. Deși susține că nu făcuse rău nimănui, este executat chiar de sătenii pe care îi ajutase.
În spatele personajelor, China comunistă
Viețile personajelor se desfășoară pe fundalul unei Chine aflate într-o schimbare continuă. Scriitorul nu uită să prezinte, cu umor, sarcasm și uneori cu neputință, evoluția țării de la perioada „eliberării” la Revoluția Culturală din anii 1966–1976 și apoi la politica de reformă și deschidere începută după 1978.
Un exemplu este ascensiunea în structurile comuniste a lui Ximen Jinlong, fiul lui Ximen Nao, care este întreruptă după ce acesta scapă în bălegar o insignă cu chipul lui Mao Zedong.
Transformările brutale prin care trece China între anii 1950 și 1980 sunt însă redate cel mai bine prin destinul unui alt personaj: Lan Lian.
Delirantul capitol al porcului Ximen
Folosind ideea transmigrației sufletului, prezentă în religiile asiatice, scriitorul chinez își readuce personajul la viață. Ximen Nao revine mai întâi sub înfățișarea unui măgar, care ajunge să-i povestească cititorului acțiunea.
Deși păstrează sufletul și amintirile lui Ximen Nao, măgarul are și pornirile și dorințele unui animal. Astfel, povestea sa de dragoste cu o măgăriță devine memorabilă.
Cum viața măgarilor este mai scurtă decât cea a oamenilor, sufletul lui Ximen Nao trece apoi într-un bou, într-un porc, într-un câine și, în cele din urmă, într-o maimuță.
Odată cu viața de câine, accentul se mută de pe regimul comunist și transformările sociale pe relațiile dintre oameni. Acțiunea trece din mediul rural în cel urban, la fel cum se transformă întreaga Chină. Trădările, divorțurile și iubirile interzise ajung în prim-plan, în timp ce povestea este spusă de un câine.
În perioada în care este porc, Ximen Nao evadează din cooperativa unde fusese folosit drept vier de prăsilă și ajunge pe un ostrov, unde devine conducătorul porcilor. Acolo dezvoltă o adevărată societate, iar mistreții ajung să ducă o luptă pe viață și pe moarte cu oamenii pentru supremația asupra insulei.
Înaintea confruntării finale, Ximen este înlăturat de la putere de un porc mistreț. Este un capitol delirant, în care autorul zugrăvește inclusiv lupta dintre porcul Ximen și un mistreț pentru statutul de vier de prăsilă al fermei satului – o concurență acerbă, presărată cu acțiuni murdare din partea ambilor adversari.
Pentru a evita monotonia, naratorul se schimbă. În funcție de capitol, povestea este spusă uneori de Lan Jiefang, fiul lui Lan Lian, argatul credincios al lui Ximen Nao. După moartea stăpânului său, Lan Lian se căsătorește cu Yingchun, una dintre concubinele acestuia.
Personajul monumental
Lan Lian este personajul monumental al cărții. Prin intermediul lui, scriitorul prezintă drama, ridicolul și lipsa de conținut a reformelor agrare comuniste care au dus la colectivizare.
Lan Lian este singurul țăran din sat care refuză să intre în cooperativa agricolă. Pentru a-și proteja familia, acceptă însă ca soția și copiii săi să se înscrie în colectivă și să nu sufere alături de el.
Timp de cinci decenii, Lan Lian își lucrează singur pământul, care, în cele din urmă, se micșorează până la un mu și șase fen. Cu trecerea timpului, peticul său de pământ devine cimitirul familiei.
Acceptă să fie batjocorit de întregul sat, de apropiați și chiar de propriii copii. Acceptă să trăiască în mizerie numai pentru a menține vie ideea că un om poate fi liber.
Lan Lian îi spune lui Jiefang:
„După ce mor, nu-i nevoie de sicriu, nici de fanfară și nici să vină prietenii și rudele. Rostuiește o rogojină de trestie, înfășoară-mă în ea și îngroapă-mă în liniște și fără zgomot.”
Statornicia
Dacă am amintit un personaj monumental, trebuie evocată și scena în care un bou se comportă mai demn decât oamenii.
După existența sa ca măgar, Ximen Nao revine la viață sub forma unui bou care îi aparține lui Lan Lian. Acesta nu îi pune belciug, nu îl bate și are grijă de el ca și cum ar ști că animalul poartă sufletul unui om.
Întreaga familie a lui Lan Lian trece la gospodăria colectivă, inclusiv Ximen Jinlong, fiul lui Ximen Nao, și Lan Jiefang, propriul fiu al lui Lan Lian.
În cele din urmă, Lan Lian este obligat să-și cedeze și boul cooperativei. În prima zi de muncă pentru colectivă, animalul se așază însă pe pământ și privește spre Lan Lian, care continua să-și lucreze singur micul ogor.
Ximen Jinlong începe să lovească boul – care purta sufletul propriului său tată – pentru a-l determina să muncească pentru cooperativă, nu pentru gospodăria individuală. I se alătură aproape toți cei prezenți la muncă, adică aproape întregul sat, iar animalul este bătut cu cruzime.
Deznodământul scenei poate fi aflat doar din carte. Trebuie remarcat însă că Mo Yan a ales ca întâmplarea să fie povestită de Lan Jiefang și a evitat perspectiva boului bătut cu ură și dispreț de propriul fiu. Este un semn că scriitorul nu a încercat să smulgă cu orice preț emoție din sufletul cititorului.
O altă scenă bine construită este cea a petrecerilor organizate de câinii orașului. Acestea seamănă cu petrecerile tinerilor pentru care distracția înseamnă să consume cât mai mult și să țipe cât mai tare.
„Jupâne, chiar am fost nevinovat. Dar pe lumea asta câți n-au fost nevinovați în toate aceste zeci de ani?”
Cartea are 736 de pagini și poate fi cumpărată din librăriile Humanitas, dar este listată și de alte librării. Prețul actual este de aproximativ 60 de lei, în funcție de magazin și promoții.
Lectură plăcută!
Despre scriitorul Mo Yan
Mo Yan, pseudonimul lui Guan Moye, este unul dintre cei mai importanți scriitori chinezi contemporani. Născut în 1955 într-o familie de agricultori, autorul a transformat istoria recentă a Chinei într-o literatură în care realismul dur, satira, folclorul și fantasticul se întrepătrund.
A publicat peste 80 de povestiri și zece romane, iar în 2012 a primit Premiul Nobel pentru Literatură. Printre volumele sale cunoscute se numără „Sorgul roșu”, „Țara vinului”, „Broaște” și „Baladele usturoiului din Paradis”. Romanul „Obosit de viață, obosit de moarte” a apărut în România la Humanitas Fiction, în colecția „Raftul Denisei”, în traducerea premiată a lui Dinu Luca.
