Un sfert din energia consumată în România seara vine din import. Cea mai mare parte, direct de la reactorul bulgăresc de la Kozlodui

Seara, în momentele de maxim consum energetic, România a importat un sfert din consum. Peste jumătate a venit de la Kozlodui (Bulgaria) – mai mult decât producea Cernavodă. În paralel, țara exporta masiv spre Moldova. Soare zero, vânt slab: hidro, gaz și cărbune au dus greul.

La ora 22:15:31, în seara de 10 august, sistemul energetic național consuma 6.686 MW, în timp ce producătorii din România livrau efectiv doar 4.922 MW, potrivit hărții live a rețelei de transport publicată de Transelectrica. Diferența de 1.763 MW – aproape exact un sfert din tot ce se consuma în acel moment în țară – a fost adusă din afara granițelor, prin liniile de interconexiune cu statele vecine.

Este o fotografie de moment care reprezintă situația generală în sistemul energetic din România între orele 20.00 și 23.00, cu mici variațiuni.

Instantaneul de seară – după o zi în care meteorologii anunțaseră temperaturi de până la 34 de grade în București – arată cu precizie de unde vine, la ora de vârf a serii, energia care lipsește producătorilor autohtoni.

Bulgaria, principalul furnizor al serii

Din totalul importat, o singură sursă externă domină clar: cele patru puncte de interconexiune cu Bulgaria. Prin Kozlodui 1 (567 MW) și Kozlodui 2 (568 MW) — liniile care alimentează practic direct din centrala nucleară bulgărească de la Kozlodui — plus Dobroudja (429 MW) și Varna (450 MW), România a importat la acel moment 2.014 MW brut dinspre sud, cifră care coincide cu fluxul agregat marcat separat pe hartă, lângă zona Ghizdaru, către inelul de 400 kV al Dobrogei.

Numai cele două linii Kozlodui aduceau, în acel moment, 1.135 MW — mai mult decât întreaga producție nucleară românească din același interval: 681 MW, tot ce putea da reactorul de la Cernavodă la acea oră. Practic, la ora 22:15, România cumpăra de la centrala nucleară a Bulgariei mai multă energie decât producea propriul reactor.

România, tranzitor spre Moldova

În paralel cu importul masiv dinspre sud, sistemul românesc exporta simultan spre vest și spre est. Către Ungaria plecau 60 MW prin Bekescsaba, iar spre Serbia, 41 MW prin Pancevo 1. Cel mai mare flux de export de pe întreaga hartă mergea însă spre Republica Moldova, prin Vulcănești: minus 549 MW.

Practic, o parte semnificativă din energia adusă din Bulgaria era re-exportată aproape imediat mai departe, spre est. Datele din acest instantaneu sugerează că, cel puțin în acest moment, România joacă mai degrabă rol de tranzitor regional decât de simplu importator net — energia intră pe la sud și iese, în bună măsură, pe la est, către rețeaua moldovenească. Fluxuri mai mici de import apăreau și la Sandorfalva (50 MW, dinspre Ungaria) și la Djerdap (80 MW, dinspre Serbia), completând tabloul.

De ce a fost nevoie de import: soarele lipsea, vântul era slab

Explicația pentru amploarea importului stă în mixul de producție internă din acel moment. La ora 22:15, mult după apusul verii, contribuția fotovoltaică era practic nulă — de fapt ușor negativă, -10 MW, reflectând doar consumul propriu al invertoarelor și stațiilor rămase conectate la rețea, nu o producție reală. Energia eoliană contribuia simbolic, cu doar 27 MW, semn al unei seri fără vânt semnificativ pe coridoarele din Dobrogea.

Practic, toată producția regenerabilă variabilă era aproape absentă din ecuație. Coloana vertebrală a producției interne rămânea formată din hidrocentrale (1.720 MW, cea mai mare sursă internă a momentului, mobilizată probabil pentru a acoperi vârful de consum al serii), hidrocarburi – în principal gaz natural (1.463 MW), cărbune (916 MW) și nuclear, plafonat la cei 681 MW pe care îi putea furniza în acel moment configurația de la Cernavodă. Biomasa (59 MW) și instalațiile de stocare (65 MW) aveau o contribuție marginală, deși prezența stocării în regim de descărcare arată că sistemul folosea activ resurse de tip baterie sau pompaj pentru a susține vârful de seară.

Sursa datelor: harta live a Rețelei Electrice de Transport, publicată de Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica

Lasă un răspuns