Transportatorii cer Ministerului Transporturilor să revoce ordinul care stabilește regulile de aplicare a TollRO, susținând că acesta transferă asupra firmelor consecințele defecțiunilor sistemului, restrânge alternativele de plată și îngreunează recuperarea banilor pentru rovinietele neutilizate. Într-o plângere prealabilă înregistrată la 14 octombrie 2026, și consultată de NewsCenter.ro, COTAR contestă și adoptarea normelor după numai două zile acordate pentru observații, urmate de modificări importante introduse fără reluarea consultării.
Confederația Operatorilor și Transportatorilor Autorizați din România, condusă de Vasile Ștefănescu, solicită revocarea Ordinului ministrului Transporturilor nr. 922 din 30 septembrie 2026 și a normelor metodologice aprobate prin acesta.
Demersul vizează regulile de aplicare a Legii nr. 226/2023. COTAR nu solicită, prin această plângere, anularea contractului pentru realizarea platformei informatice și nici nu contestă, în sine, obligația transportatorilor de a achita tariful rutier. Organizația susține că mecanismele impuse pentru plată și condițiile introduse prin ordin sunt nelegale și afectează desfășurarea transporturilor.
NewsCenter.ro a prezentat anterior contractul pentru platforma centrală TollRO, de aproximativ 224,4 milioane de lei fără TVA, câștigat de Vodafone România, cu subcontractanții Kontron Services România, Maguay Computers și Phoenix IT.
În răspunsul transmis redacției, CNAIR susținea, la 20 octombrie, că platforma funcționa normal. Compania preciza că nu stabilise penalități sau daune-interese și că urma să analizeze respectarea termenelor contractuale. Vodafone nu răspunsese solicitărilor NewsCenter.ro. Patronatele au contrazis afirmațiile CNAIR cum că aplicația și sistemul TollRo ar funcționa normal. „Sunt probleme în continuare”, ne-a spus supărat Vasile Ștefănescu.
Ce s-a schimbat prin TollRO
Noul sistem separă taxarea în funcție de categoria vehiculului. Pentru autoturisme, autobuze, autocare și vehiculele de marfă de cel mult 3,5 tone, tariful este stabilit în funcție de perioada de utilizare a infrastructurii, prin rovinietă. Pentru vehiculele de transport marfă de peste 3,5 tone, TollRO presupune plata în funcție de distanța parcursă.
Plângerea descrie trei modalități de achitare: printr-un contract cu un furnizor autorizat de servicii de tarifare, printr-un tichet de rută plătit înaintea trecerii sau prin aplicația mobilă gratuită a CNAIR.
Disputa privește atât funcționarea acestor instrumente, cât și posibilitatea transportatorilor de a apela la intermediari care să gestioneze plățile pentru întreaga flotă.
1. Șoferul trebuie să oprească și atunci când problema nu îi aparține
Una dintre principalele critici privește obligațiile utilizatorului aplicației mobile. Potrivit normelor descrise în plângere, acesta trebuie să mențină un sold suficient, să asigure funcționarea permanentă a aplicației și să urmărească alertele.
La apariția unor alerte privind neîndeplinirea condițiilor, utilizatorul trebuie să întrerupă deplasarea, cu respectarea siguranței circulației, până la remedierea problemei sau achitarea TollRO prin alt mijloc.
COTAR susține că regula nu diferențiază suficient între o greșeală a utilizatorului și o defecțiune a platformei.
„Ceea ce criticăm este reglementarea unui mecanism care impune întreruperea deplasării fără a distinge […] între situații imputabile utilizatorului și cele determinate de disfuncționalități ale sistemului ori ale aplicației”, se arată în document.
Concret, un transportator poate avea camionul pregătit, șoferul disponibil și bani pentru taxă, dar să nu poată începe sau continua cursa deoarece autentificarea, înregistrarea deplasării ori plata nu funcționează.
Plângerea menționează existența unei protecții pentru vehiculele care au deja echipamentul activ, o sesiune de tarifare activă sau un tichet valabil la momentul defecțiunii. COTAR reclamă însă lipsa unei soluții la fel de clare pentru utilizatorul care încearcă să pornească sesiunea sau să plătească și nu reușește din motive tehnice.
Organizația invocă exemple raportate de UNTRR: imposibilitatea emiterii unui tichet pentru accesul la Uzina Dacia și durate de aproximativ 15–30 de minute pentru emiterea unui tichet aferent unui singur vehicul.
2. O aplicație gratuită poate genera cheltuieli suplimentare pentru flotă
COTAR susține că impactul economic nu se limitează la timpul necesar repornirii aplicației. Oprirea camionului poate însemna pierderea intervalului de încărcare sau descărcare, întârzierea livrării și afectarea cursei următoare.
Documentul descrie și sarcini administrative suplimentare: verificarea plăților, reluarea autentificării, selectarea vehiculului, configurarea traseului și repartizarea facturilor pe camioane și curse.
Este menționată situația individuală a unui operator care ar fi primit sute de facturi în câteva zile. Separat, plângerea citează o informare UNTRR din 7 octombrie despre o firmă care comandase aproximativ 200 de telefoane, investiție estimată la 40.000 de euro.
Aceste exemple sunt invocate pentru a susține că ministerul trebuia să evalueze costurile reale înainte de impunerea sistemului. COTAR nu le prezintă drept cheltuieli suportate de fiecare transportator.
3. Tichetele nu pot fi pregătite cu mai mult de 24 de ore înainte
O altă critică privește limita potrivit căreia tichetul de rută poate fi achitat cu cel mult 24 de ore înainte de data și ora începerii deplasării.
COTAR argumentează că legea cere plata înaintea trecerii, fără să introducă această limitare suplimentară.
Pentru o firmă care își planifică transporturile cu mai multe zile înainte, efectul este că plata nu poate fi finalizată odată cu organizarea curselor, ci trebuie reluată într-un interval apropiat plecării. În cazul flotelor, operațiunile se concentrează astfel într-o perioadă mai scurtă, susține confederația.
4. Operatorii privați sunt excluși de la emiterea tichetelor prin propriile aplicații
Plângerea contestă rezervarea emiterii tichetelor de rută canalelor CNAIR. Argumentul COTAR este că Legea nr. 226/2023 permite utilizarea unor aplicații interconectate cu sistemul de tarifare, fără să impună ca toate să aparțină companiei de drumuri.
Organizația arată că proiectul inițial permitea emiterea tichetelor prin aplicațiile persoanelor juridice care încheiaseră convenții cu CNAIR. Această posibilitate ar fi fost eliminată ulterior.
Miza, explică transportatorii, depășește alegerea unei aplicații. Un intermediar poate centraliza achizițiile pentru flotă, poate oferi facturare consolidată, asistență și condiții comerciale de plată.
COTAR susține că autoritatea putea impune cerințe de securitate, interconectare și control, fără să excludă în totalitate acest canal privat. Totodată, organizația precizează că serviciile comerciale ale intermediarilor nu ar înlătura obligația achitării tarifului în termenul legal.
5. Un proces cu CNAIR poate împiedica prelungirea convenției
Printre regulile contestate se află condiționarea prelungirii convențiilor de distribuție de inexistența unor litigii în curs cu CNAIR privind încasarea tarifelor rutiere.
COTAR susține că simpla existență a unui proces nu dovedește încălcarea obligațiilor distribuitorului. Litigiul poate privi chiar o măsură a CNAIR pe care firma o consideră nelegală sau un drept contractual pe care încearcă să îl recupereze.
„Distribuitorul este astfel pus în situația de a renunța la demersul judiciar împotriva partenerului contractual pentru a putea continua relația cu acesta”, argumentează confederația.
În interpretarea COTAR, regula exercită o presiune economică asupra accesului la justiție: firma poate merge formal în instanță, dar riscă să nu își poată continua relația contractuală.
Plângerea contestă și limitarea convențiilor existente la cel mult 90 de zile de la intrarea în vigoare a normelor. Organizația susține că ministerul nu a explicat de ce era necesară înlocuirea lor într-un termen maxim, în locul adaptării prin acte adiționale.
6. Banii pentru rovinietele neutilizate se restituie după deduceri
COTAR reclamă și condițiile de recuperare a sumelor achitate în vechiul sistem pentru perioade sau treceri care nu mai pot fi utilizate.
Potrivit plângerii, normele prevăd un termen de 90 de zile lucrătoare de la înregistrarea solicitării în aplicația dedicată. Organizația subliniază dezechilibrul: transportatorul trebuie să avanseze banii pentru noul sistem, în timp ce sumele aferente tarifelor vechi pot rămâne blocate mai multe luni.
În plus, din restituire se scad costurile de virare și comisionul distribuitorului sau al procesatorului de plăți.
Documentul citează condiția potrivit căreia „restituirea se efectuează numai dacă suma cuvenită depășește aceste costuri”.
Practic, dacă valoarea recuperabilă nu depășește deducerile, utilizatorul nu mai primește bani. COTAR susține că ministerul a depășit competența de a organiza procedura, diminuând un drept recunoscut prin lege.
7. Comisionul distribuitorului este raportat la un serviciu diferit
Plângerea critică și stabilirea remunerației pentru distribuția online prin raportare la comisionul procesatorului de plăți al CNAIR.
Procesarea unei tranzacții și administrarea unei platforme de distribuție presupun servicii diferite, argumentează COTAR. Distribuitorul suportă și dezvoltarea, mentenanța, integrarea informatică, securitatea și asistența pentru clienți.
Organizația susține că, fără evaluarea acestor costuri, remunerația poate deveni insuficientă pentru continuarea activității. Efectul reclamat este reducerea alternativelor disponibile transportatorilor, chiar dacă accesul distribuitorilor rămâne formal permis.
Două zile pentru observații, apoi schimbarea regulilor
Separat de conținut, COTAR contestă procedura adoptării ordinului.
Potrivit documentului, proiectul a fost publicat pe 23 septembrie, cu termen pentru observații și solicitarea unei dezbateri până la 25 septembrie. Versiuni modificate au apărut pe 28 și 29 septembrie, iar ordinul a fost emis pe 30 septembrie.
Modificările ar fi inclus eliminarea aplicațiilor private pentru emiterea tichetelor, limitarea convențiilor existente și introducerea deducerilor la restituiri.
COTAR invocă nerespectarea termenelor de transparență decizională și lipsa unei dezbateri publice, deși aceasta fusese cerută atât de confederație, cât și de UGIR-1903.
Plângerea consemnează și explicațiile ministerului, comunicate la 6 octombrie: prima cerere COTAR ar fi ajuns după termenul stabilit, iar pentru versiunea revizuită instituția a considerat că nu se impunea o nouă dezbatere. Ministerul a invocat urgența și posibilitatea participării la ședințele de dialog social.
COTAR contestă aceste justificări, susținând că întârzierea pregătirii normelor nu poate legitima comprimarea consultării și că dialogul social nu înlocuiește automat dezbaterea publică.
