Romanul „Eseu despre luciditate”, scris de José Saramago, imaginează un oraș în care peste 80% dintre cetățeni votează în alb. Rămași fără autorități, locuitorii se organizează singuri, iar puterea răspunde prin anchete, manipulare și represiune. Și totuși, oamenii continuă să se înțeleagă până când …
Un roman unic, „Eseu despre luciditate”, în care personajele principale sunt ideile.
Un oraș nu mai are nevoie de politicieni și de lideri, iar la alegeri 83% dintre cetățeni votează în alb. Politicienii trimit toți spionii în capitală pentru a afla cine îi organizează. Politicienii pur și simplu nu cred în versiunea potrivit căreia populația este în stare să refuze să ofere puterea unui partid sau altuia. Autoritățile arestează 500 de alegători care au votat în alb, pentru a-i tortura până când vor spune cine îi organizează. Răspunsul pe care îl primesc este luciditatea.
Anchetele pentru a descoperi cine manipulează oamenii care se înțeleg
Guvernul nu crede că populația poate fi atât de inteligentă. Speriat că oamenii nu vor mai avea nevoie de politicieni, pune orașul sub stare de asediu și retrage toate forțele de ordine – poliția, armata și chiar gunoierii -, astfel încât orașul să fie cuprins de haos, iar locuitorii să ceară în genunchi întoarcerea politicienilor.
Dar populația orașului învață să-și strângă gunoiul, să măture străzile și să aibă grijă de bunurile celorlalți, așa că planurile guvernului nu funcționează.
Ministrul de Interne apelează la detonarea unei bombe în metrou și, cu ajutorul presei manipulate, dă vina pe teroriști. Populația nu este însă acaparată de ură. Oamenii își îngroapă morții într-un parc, pentru a le aminti tuturor că nu trebuie să mai existe și alte victime nevinovate.
Dacă ați văzut filmul „Orbirea” – „Blindness” -, în care un oraș întreg este cuprins de molima orbirii, iar populația își pierde vederea, acest roman face parte dintr-o lume asemănătoare doar că de data această, oamenii găsesc resortul de a se înțelege. Filmul este realizat după romanul „Eseu despre orbire”, al lui José Saramago. În „Eseu despre luciditate”, boala de care suferă majoritatea populației unui oraș este luciditatea.
Despre roman
Publicat în 2004, „Eseu despre luciditate” este unul dintre cele mai puternice romane politice ale lui José Saramago și continuă universul din „Eseu despre orbire”.
Romanul devine astfel o alegorie despre democrație, frica puterii de cetățeni și transformarea instituțiilor în mecanisme de represiune. Ediția în limba română a apărut la Editura Polirom, în colecția „Top 10”, în traducerea Georgianei Bărbulescu, și are 360 de pagini. Cartea este disponibilă la Cărturești la prețul de 41 de lei.
În capitala unei țări imaginare, aproximativ 70% dintre alegători votează în alb. Scrutinul este repetat, iar procentul ajunge la peste 80%. Guvernul refuză să accepte că votul ar putea reprezenta o decizie lucidă și nesupravegheată a cetățenilor. Autoritățile caută organizatori și conspirații, declanșează o anchetă de amploare, instituie starea de asediu și abandonează capitala, sperând că lipsa puterii va provoca haos.
Locuitorii demonstrează însă că se pot organiza singuri.
Despre autor
José Saramago s-a născut în 1922, în satul Azinhaga din Portugalia, într-o familie săracă de agricultori. A lucrat ca mecanic, funcționar, jurnalist, traducător și editor înainte de a se consacra literaturii. În 1998 a devenit primul scriitor portughez recompensat cu Premiul Nobel pentru Literatură.
Romanele sale folosesc alegoria, ironia și frazele ample pentru a analiza puterea, religia, identitatea și fragilitatea societății. Printre cele mai cunoscute cărți se numără „Eseu despre orbire”, „Memorialul mănăstirii” și „Evanghelia după Isus Cristos”. A murit în 2010, în Lanzarote.
