După aproape patru ani de judecată și la aproximativ 17 ani de la deschiderea anchetei, Tribunalul Ilfov nu a pronunțat o condamnare în dosarul de evaziune fiscală al omului de afaceri Şahin Yüksek, supranumit „Sultanul legumelor”. Instanța a restituit cauza la DNA, deoarece prejudiciul nu fusese stabilit printr-o expertiză contabilă. Hotărârea poate fi atacată cu apel.
Tribunalul Ilfov a decis, la 30 iulie 2026, să restituie procurorilor Direcției Naționale Anticorupție (DNA) dosarul în care Şahin Yüksek a fost trimis în judecată pentru evaziune fiscală în formă continuată. Omul de afaceri nu a fost, așadar, nici condamnat, nici achitat în această cauză. Procesul se întoarce la parchet pentru remedierea unei neregularități a rechizitoriului.
Lipsește expertiza contabilă la aproape 15 ani de la startul anchetei
Instanța a constatat că, înainte ca judecata să poată fi finalizată, trebuie efectuată o expertiză contabilă care să stabilească valoarea prejudiciului presupus produs bugetului de stat. Hotărârea a fost pronunțată în dosarul nr. 3555/93/2022, în care Agenția Națională de Administrare Fiscală figurează ca parte civilă.
„Restituie la procuror în vederea remedierii neregularității rechizitoriului, respectiv în vederea efectuării expertizei contabile pentru determinarea valorii prejudiciului cauzat”, se arată în soluția Tribunalului Ilfov.
Decizia a fost luată în baza articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitor la dreptul la un proces echitabil, și a Directivei europene 2012/13 privind dreptul persoanei acuzate de a fi informată complet asupra acuzației.
Judecătorii au făcut trimitere și la Decizia nr. 430/2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Acuzat de evaziune prin 24 de operațiuni
Şahin Yüksek fusese trimis în judecată prin rechizitoriul emis de DNA la 28 noiembrie 2022, în dosarul de urmărire penală nr. 113/P/2009. Numărul dosarului arată că ancheta fusese deschisă încă din 2009, cu aproximativ 13 ani înainte ca rechizitoriul să ajungă la instanță.
Procurorii l-au acuzat de evaziune fiscală, în forma evidențierii în documentele contabile ori în alte acte legale a unor cheltuieli care nu ar avea la bază operațiuni reale sau a altor operațiuni fictive. Acuzația vizează forma agravată a infracțiunii și cuprinde 24 de acte materiale.
Procesul a fost înregistrat la Tribunalul Ilfov pe 16 decembrie 2022 și a rămas în faza judecății pe fond până la hotărârea din 30 iulie 2026.
După aproape patru ani, instanța a constatat că nu poate continua judecata pe baza rechizitoriului în forma întocmită de procurori. Lipsa expertizei contabile afectează un element esențial al acuzației: întinderea exactă a pagubei despre care DNA susține că a fost produsă statului.
Hotărârea nu echivalează cu declararea nevinovăției lui Yüksek. În același timp, nici nu stabilește că acuzațiile procurorilor sunt întemeiate. DNA trebuie să remedieze problema indicată de judecători, după care cauza poate reveni în instanță. Decizia poate fi contestată în termen de zece zile de la comunicare.
Cine este Şahin Yüksek
Cetățean turc de origine kurdă, Şahin Yüksek a devenit unul dintre cei mai cunoscuți importatori de legume și fructe din România. A controlat societatea Yuksek International Fruct, companie care lucra atât cu comercianții din piețele tradiționale, cât și cu marile rețele de magazine.
Potrivit unei documentări publicate de Agroinvestigații.ro, familia Yüksek domina o parte importantă a importurilor de legume și fructe în perioada 2010–2012. Şahin, Abbas și Ayhan Yüksek, împreună cu rude și apropiați originari din Samandağ, provincia turcă Hatay, ajunseseră printre principalii actori ai acestei piețe.
Yuksek International Fruct ar fi controlat în 2009 aproximativ 35% din piața românească a importurilor de legume și fructe. Raportat la această pondere, aproximativ una din trei legume importate și comercializate în România trecea prin firmele familiei.
Rețeaua a fost vizată de mai multe anchete penale. Într-un alt dosar de evaziune, nouă societăți comerciale despre care procurorii susțineau că erau controlate prin intermediari au fost trimise în judecată. ANAF s-a constituit atunci parte civilă și a solicitat recuperarea unui prejudiciu de aproximativ 70 de milioane de lei.
Mecanismul descris în acel dosar presupunea importarea unor produse la valori diminuate și revânzarea lor prin firme intermediare. Aceste societăți acumulau obligațiile fiscale, după care erau cedate unor persoane greu de identificat sau lipsite de posibilitatea de a achita datoriile. Marfa ajungea mai departe în piețe și hipermarketuri, în timp ce TVA-ul și impozitul pe profit rămâneau neplătite.
Cele nouă firme au recunoscut, prin reprezentant, faptele pentru care fuseseră trimise în judecată și au acceptat judecarea pe baza probelor procurorilor. Procesul a fost însă încetat în 2023 deoarece răspunderea penală se prescrisese. Apelul DNA a fost respins definitiv.
Acela este un dosar diferit de cauza nr. 3555/93/2022, în care este judecat personal Şahin Yüksek și pe care Tribunalul Ilfov a restituit-o acum procurorilor.
Firmele sale au scăpat de acuzațiile DNA
Companiile controlate de Şahin Yüksek au mai fost implicate într-un dosar penal, în care faptele s-au prescris. Dosarul conex este nr. 1264/93/2022, judecat de Tribunalul Ilfov.
În cauză au fost trimise în judecată nouă societăți comerciale despre care procurorii au susținut că erau controlate în fapt de un reprezentant al familiei Yüksek.
Firmele ar fi fost utilizate între 2010 și 2012 pentru importul și comercializarea legumelor și fructelor fără plata TVA. ANAF s-a constituit parte civilă cu un prejudiciu de 70.573.253 de lei.
Deși societățile au recunoscut faptele, Tribunalul Ilfov a încetat procesul penal la 13 aprilie 2023, constatând împlinirea termenului de prescripție de zece ani. Instanța a menținut însă obligația firmelor de a achita prejudiciul și accesoriile fiscale, precum și sechestrele asupra disponibilităților din conturi. DNA a formulat apel, dar Curtea de Apel București l-a respins definitiv la 6 iulie 2023, prin decizia penală nr. 1236/A. Dosarul este legat de aceeași rețea comercială, dar este distinct de cauza nr. 3555/93/2022, în care Yüksek Șahin este inculpat personal.
Condamnat anterior pentru mituirea unui funcționar ANAF
Afirmația că Şahin Yüksek „nu a fost condamnat” trebuie limitată strict la actualul dosar de evaziune. Omul de afaceri are o condamnare definitivă într-o altă cauză.
În 2013, procurorii DNA l-au acuzat că a încercat să mituiască un înalt funcționar ANAF pentru a favoriza Yuksek International Fruct și pentru a declanșa controale împotriva unor firme concurente. Oferta inițială ar fi fost de 40.000 de euro, transmisă printr-un intermediar. După refuzul funcționarului, Yüksek ar fi revenit personal cu o ofertă de 30.000 de euro.
În acel moment, inspectorii stabiliseră preliminar că firma sa ar fi datorat statului 32,48 milioane de lei, controlul fiscal nefiind încă încheiat. DNA a anunțat trimiterea sa în judecată în mai 2013.
La 29 mai 2014, Înalta Curte l-a condamnat definitiv pe Şahin Yüksek la doi ani și șase luni de închisoare cu suspendare, pentru dare de mită. Termenul de încercare a fost stabilit la șase ani. Hotărârea definitivă a fost comunicată de DNA.
La mai mult de un deceniu de la acea condamnare, noul dosar de evaziune nu a ajuns la o soluție asupra vinovăției. În locul unei sentințe de condamnare sau achitare, Tribunalul Ilfov a constatat că procurorii trebuie să stabilească mai întâi, prin expertiză contabilă, prejudiciul pe care și-au construit acuzația.
Metoda de evaziune Yuksek
Rețeaua folosea o metodă de evaziune simplă, dar eficientă, exploatând slăbiciunile sistemului fiscal.
O firmă din rețea importa roșii subevaluate, pe care le vindea ulterior, la prețul pieței, unei alte firme din rețea, care avea statutul de depozit sau intermediar. Aceasta le revindea mai departe către tarabagii sau hipermarketuri.
Firma intermediară avea la dispoziție până la 55 de zile pentru a achita TVA-ul și impozitul pe profit către stat – termen care curgea de la data efectuării tranzacției până la data de 25 a lunii următoare. Dacă tranzacția avea loc pe 1 iunie, termenul de plată era 25 iulie.
În acest interval, firma putea importa sute sau chiar mii de tiruri cu marfă. Dacă exista riscul unui control fiscal, administratorii vindeau firma unei persoane străine, dificil de găsit sau lipsită de resurse pentru a achita datoriile.
Astfel, firmele intermediare rămâneau cu datoriile către stat, fără a mai putea fi trase la răspundere, în timp ce depozitele și restul rețelei apăreau în acte cu activitate „curată”, dar cu profituri declarate aproape zero.
