Conducea firma, dar nu răspunde pentru veniturile neevidențiate. Interpretarea ciudată a judecătorilor Cornoiu și Georgescu – Ashemimry

Cosmin Cornoiu este om de bază al conducerii CAB

Cosmin Cornoiu este om de bază al conducerii CAB

Un administrator de fapt al unei societăți a fost achitat definitiv de Curtea de Apel București pentru evaziune fiscală prin neevidențierea veniturilor, după ce judecătorii Cosmin Virgil Cornoiu și Violeta Elena Georgescu – Ashemimry au stabilit că acesta nu putea fi autorul infracțiunii deoarece nu avea calitatea de administrator de drept. Interpretarea a fost contestată chiar din interiorul completului. Judecătoarea Mihaela Niță a formulat opinie separată, susținând că răspunderea penală poate reveni și persoanei care conduce efectiv societatea, indiferent dacă figurează sau nu ca administrator în acte.

O decizie din 23 octombrie 2026, pronunțată în dosarul nr. 660/122/2022, ridică o problemă cu implicații care depășesc cazul concret. Mai exact, în ce măsură lipsa unei funcții înregistrate oficial poate exclude răspunderea celui identificat chiar de instanță drept administrator de fapt?

De la condamnare la achitare

În primă instanță, Tribunalul Giurgiu îi condamnase pe Dumitru Șomoiag și Ștefan Voicu la câte trei ani de închisoare cu suspendare, pentru evaziune fiscală în legătură cu activitatea societății D&D Tera Best Construct SRL. Tribunalul stabilise și obligații de despăgubire către stat: 478.270 de lei în cazul lui Șomoiag și 549.916 lei în cazul lui Voicu, la care se adăugau accesoriile fiscale.

În apel, soluțiile au fost schimbate. Pentru Șomoiag, Curtea a constatat prescrierea răspunderii penale și a redus suma datorată la 421.670 de lei. Voicu a fost achitat pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală, iar acțiunea civilă împotriva sa a fost lăsată nesoluționată.

În cazul lui Voicu, majoritatea nu s-a limitat la constatarea trecerii timpului sau la insuficiența probelor. A stabilit că persoanei acuzate îi lipsea o calitate juridică necesară pentru a putea săvârși infracțiunea în forma reținută.

Funcția din acte, decisivă

În motivare, Cornoiu și Georgescu – Ashemimry construiesc distincția dintre două forme de evaziune fiscală. Prima este omisiunea evidențierii operațiunilor comerciale sau veniturilor, a doua este înregistrarea cheltuielilor nereale ori a altor operațiuni fictive.

Pentru prima, majoritatea consideră că autor poate fi numai persoana căreia îi revine obligația legală de evidențiere. Plecând de la Legea contabilității și Legea societăților, judecătorii ajung la concluzia că administratorul de fapt nu poate fi asimilat administratorului de drept.

Punctul vulnerabil al acestui raționament este trecerea de la existența unei obligații legale la identificarea aproape exclusiv formală a titularului ei. Legea contabilității, citată chiar în hotărâre, se referă la administrator, ordonator de credite sau altă persoană care are obligația gestionării entității. Textul nu se rezumă la o simplă verificare a numelui înscris la Registrul Comerțului.

Întrebarea este, așadar, dacă instanța a interpretat justificat obligația legală sau a restrâns excesiv cercul persoanelor care pot răspunde, acordând formei juridice o importanță mai mare decât conducerii efective.

Faptele rămân, consecințele dispar

Motivarea conține o precizare importantă. Modificările aduse sentinței nu privesc situația de fapt „în materialitatea ei”, ci consecințele juridice ale calității deținute de inculpați și prescripția. Curtea reține că Ștefan Voicu a avut exclusiv calitatea de administrator de fapt în perioada analizată. În prezentarea situației de fapt, hotărârea menționează venituri impozabile neevidențiate de 1.553.989 de lei și TVA colectată nedeclarată de 303.607 lei.

Obligația de despăgubire stabilită de prima instanță pentru Voicu era de 549.916 lei. Doi din trei judecători precizează ulterior că achitarea nu rezultă din insuficiența probelor privind vinovăția, ci din lipsa unui element de tipicitate, mai exact calitatea de subiect activ calificat. Tocmai această alegere face soluția cel puțin discutabilă.

Argumentele care trebuie luate în calcul

În cazul concret, cei doi judecători invocă și argumente favorabile lui Voicu. Potrivit majorității, acesta nu depusese declarațiile fiscale, nu completase facturile și chitanțele și nu organizase sau dispusese organizarea contabilității. Activitatea sa este descrisă ca efectuarea a 65 de operațiuni bancare, în baza unei procuri speciale. Curtea consideră că mandatul bancar nu transferă obligațiile administratorului statutar.

Cei doi nu își întemeiază achitarea doar pe insuficiența unei implicări personale dovedite. Ei formulează o regulă de drept care exclude administratorul de fapt din categoria autorilor omisiunii incriminate.

Hotărârea admite că acesta ar putea răspunde, eventual, ca instigator sau complice la fapta administratorului de drept, dacă participația ar fi dovedită. În cazul analizat, o asemenea participație nu fusese reținută de procurori.

Colega de complet se opune

Judecătoarea Mihaela Niță respinge explicit interpretarea majorității. În opinia separată, aceasta arată că legea nu condiționează existența infracțiunii de deținerea unei funcții formale și că administratorul de fapt poate răspunde atunci când acțiunile sau inacțiunile sale urmăresc sustragerea societății de la plata obligațiilor fiscale. „Faptul că o persoană nu are un contract de administrare înregistrat oficial” este lipsit de semnificație juridică din această perspectivă, susține judecătoarea.

Niță considera că trebuia menținută condamnarea lui Voicu și obligația de despăgubire stabilită de Tribunalul Giurgiu. În privința lui Șomoiag, accepta prescrierea răspunderii penale, dar contesta eliminarea actelor săvârșite ca administrator de fapt și reducerea despăgubirilor.

Și recuperarea banilor este afectată

Consecințele nu se opresc la răspunderea penală. În cazul lui Voicu, acțiunea civilă a rămas nesoluționată, ceea ce obligă statul să urmărească recuperarea prejudiciului într-un alt cadru procesual. Măsurile asigurătorii au fost menținute condiționat. Potrivit dispozitivului, acestea încetează de drept dacă partea civilă nu introduce acțiune la instanța civilă în 30 de zile de la pronunțare.

Pentru Șomoiag, despăgubirile au fost reduse cu 56.600 de lei, prin eliminarea sumelor aferente omisiunii din perioada în care administra societatea în fapt.

Cine este judecătorul Cornoiu

Cosmin – Virgil Cornoiu este judecătorul care a prezidat completul și a redactat opinia majoritară. Și-a început cariera la Judecătoria Videle, a ocupat funcții de conducere la Tribunalul Ilfov și a ajuns în 2025 la Secția I penală a CAB. În iulie 2026 a fost delegat vicepreședinte al Curții de Apel București, iar în octombrie era propus pentru numire în această funcție.

Cornoiu a făcut parte din completul care, în ianuarie 2026, a admis contestația în anulare a lui Nelu Iordache, procedură în urma căreia pedeapsa a fost redusă, iar omul de afaceri a fost pus în libertate. În martie, a dispus întreruperea pentru trei luni, din motive medicale, a executării pedepsei lui Nicușor Constantinescu, relatează aceeași publicație.

Cine este Georgescu – Ashemimry

Violeta – Elena Georgescu-Ashemimry, care a susținut soluția majoritară alături de Cornoiu, este prezentată în relatările publice din septembrie 2026 președinta Secției I penale a Curții de Apel București.

A fost numită judecător la Judecătoria Târgu Bujor prin decret prezidențial din 21 mai 2013.

A făcut parte din completuri care au pronunțat soluții favorabile unor inculpați cunoscuți, printre care Marian Vanghelie, Ovidiu Tender și Mario Iorgulescu. În unele cauze, deciziile au înlăturat condamnări sau au redus pedepse; în altele, au confirmat achitări.

La 19 decembrie 2024, Georgescu – Ashemimry și Cristian Bălan au pronunțat decizia nr. 1683 în dosarul nr. 4871/3/2021, privind acuzațiile de abuz în serviciu, fals intelectual și șantaj formulate împotriva președintelui Consiliului Județean Călărași, Vasile Iliuță.

Completul a menținut soluția de achitare pronunțată de Tribunalul București, schimbând temeiul juridic al achitării din lipsa vinovăției cerute de lege în „fapta nu este prevăzută de legea penală”.

Lasă un răspuns