Curtea de Apel București a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de Grup Feroviar Român (GFR) împotriva Consiliului Concurenței – Consiliul Național de Supraveghere din Domeniul Feroviar (CNSDF), prin care operatorul feroviar încerca să anuleze două puncte dintr-o adresă emisă de autoritate privind modul de punere în aplicare a unor măsuri dispuse anterior.
Instanța nu a analizat fondul litigiului, ci a constatat că documentul contestat – adresa nr. RG/8644/13.06.2025 – nu reprezintă un act administrativ propriu-zis, ci doar conține clarificări privind executarea unor decizii deja emise de CNSDF. Din acest motiv, acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Ce obligații i-au fost impuse GFR
Litigiul are la bază Deciziile nr. 3 și nr. 4 din 20 noiembrie 2024, prin care Consiliul Național de Supraveghere din Domeniul Feroviar a constatat încălcări ale Legii nr. 202/2016 și a impus o serie de măsuri în sarcina Grup Feroviar Român. Ulterior, GFR a solicitat clarificări privind modul de aplicare a acestora, iar CNSDF a răspuns prin adresa contestată în instanță.
Printre obligațiile comunicate companiei se numără:
- publicarea în Documentul de Referință al Rețelei (DRR) a serviciilor de alimentare și furnizare a combustibilului;
- obținerea tuturor autorizațiilor necesare pentru prestarea acestor servicii către terți;
- calcularea și fundamentarea tarifelor pentru alimentarea și furnizarea combustibilului;
- prezentarea structurii costurilor și a modului în care acestea sunt reflectate în celelalte tarife percepute;
- transmiterea informațiilor privind personalul și costurile salariale aferente serviciului;
- recalcularea tarifelor de acces, manevră, staționare, întreținere și alimentare cu combustibil.
Ce a susținut Grup Feroviar Român
GFR a afirmat că autoritatea de supraveghere și-ar fi depășit atribuțiile legale prin obligarea companiei să desfășoare o activitate comercială nouă și să stabilească anumite tarife. Operatorul a invocat încălcarea dreptului de proprietate, a libertății economice și a principiului administrării independente a operatorilor feroviari, susținând că adresa emisă de CNSDF este nelegală și nu îndeplinește condițiile unui act administrativ.
Curtea de Apel București a reținut că adresa contestată nu produce efecte juridice prin ea însăși, ci reprezintă doar un set de clarificări privind executarea deciziilor deja emise de CNSDF.
Judecătorii au arătat că eventualele sancțiuni pot fi aplicate numai pentru nerespectarea Deciziilor nr. 3 și 4, nu pentru nerespectarea clarificărilor din adresă. În consecință, documentul nu poate fi atacat separat în contencios administrativ.
Ce sancțiune a primit, în realitate, Grup Feroviar Român
Hotărârea din 11 februarie 2026 nu aplică o sancțiune nouă împotriva GFR și nici nu stabilește o amendă.
Sancțiunea relevantă pentru companie este reprezentată de măsurile obligatorii impuse anterior prin Deciziile CNSDF nr. 3 și nr. 4 din 20 noiembrie 2024. Aceste măsuri obligă GFR să permită accesul la serviciile de alimentare cu combustibil în condiții transparente și nediscriminatorii, să publice aceste servicii și tarifele aferente și să recalculeze anumite tarife practicate în infrastructurile de servicii pe care le operează. Instanța a confirmat doar că adresa de clarificare nu poate fi anulată separat, fără a se pronunța asupra legalității deciziilor de fond.
Prin urmare, efectul practic al hotărârii este că obligațiile impuse anterior de Consiliul Național de Supraveghere din Domeniul Feroviar rămân în vigoare, iar GFR nu a obținut anularea clarificărilor privind modul lor de aplicare.
Semnificația Deciziilor CNSDF nr. 3 și nr. 4 din 20 noiembrie 2024
Pe baza hotărârii, explicația este următoarea:
Deciziile nr. 3 și nr. 4 din 20 noiembrie 2024 ale Consiliului Național de Supraveghere din Domeniul Feroviar (CNSDF) au vizat modul în care Grup Feroviar Român (GFR) pune la dispoziția altor operatori feroviari facilitățile de alimentare cu motorină din depourile și infrastructurile de servicii pe care le administrează. CNSDF a apreciat că aceste instalații trebuie să fie accesibile tuturor operatorilor de transport feroviar, în condiții transparente, obiective și nediscriminatorii, nu doar trenurilor GFR.
În acest scop, autoritatea a obligat compania să publice în Documentul de Referință al Rețelei serviciile de alimentare cu combustibil, condițiile de utilizare și tarifele practicate, să fundamenteze costurile și să recalculeze tarifele astfel încât acestea să reflecte costurile reale ale serviciului. Cu alte cuvinte, dacă un alt operator feroviar, precum CFR Călători, CFR Marfă sau un operator privat, dorește să alimenteze locomotivele într-o bază operată de GFR, acesta trebuie să poată beneficia de acces în condiții clare și nediscriminatorii, fără tratament preferențial pentru operatorul care deține infrastructura. Aceasta este una dintre obligațiile impuse de legislația europeană privind funcționarea pieței feroviare.
