Procesul privind proprietatea cunoscută drept „Ștrandul Lido” continuă la Curtea de Apel București, după ce Tribunalul București a obligat Centrul de Afaceri România SA să le restituie moștenitorilor familiei Angelescu un teren de 2.587 de metri pătrați și construcțiile aflate pe acesta.
Dosarul, deschis în urmă cu 14 ani, a ajuns în apel la 11 septembrie 2026. Centrul de Afaceri România SA, Grand Hotel Bucharest SA și Hotel Lido București SRL au atacat hotărârea pronunțată în luna iulie de Tribunalul București.
Primul termen al apelului din Dosarul nr. 14400/3/2012 fost stabilit pentru 3 noiembrie 2026, de la ora 9:00, la Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a Curții de Apel București. Dosarul are ca obiect „revendicare imobiliară – partaj judiciar”, potrivit informațiilor publicate pe portalul instanțelor de judecată.
Ce a decis Tribunalul București: familia Păunescu a pierdut locația
Prin hotărârea pronunțată la 10 iulie 2026, Tribunalul București a admis cererea depusă de Ioana Angelescu, Nora Geta Angelescu Monteoru, Rodica Ghika și Anca Ghika, precum și intervențiile formulate de Catherine Madeleine Ghika Budești, Ștefan Ghika Budești și Alexandru Gheorghe Ghika Budești.
Instanța a obligat Centrul de Afaceri România SA să le lase reclamanților „în deplină proprietate și liniștită posesie” imobilul cunoscut sub denumirea de „Ștrandul Lido”, compus dintr-un teren cu suprafața măsurată de 2.587 de metri pătrați și construcțiile existente pe acesta.
Identificarea exactă a proprietății a fost realizată printr-o expertiză judiciară și o anexă care face parte din hotărârea instanței.
Centrul de Afaceri România SA, înființată în 1994, este controlată de oamenii de afaceri Gheorghe Constantin Păunescu, cu 86,03% din capital, și Ion Viorel Păunescu, cu 7,2%, conform datelor platformei de date ListaFirme.ro. Alți 3,87% revin firmei Lido SA. Compania, cu sediul pe strada C.A. Rosetti din București, are ca obiect principal închirierea și subînchirierea bunurilor imobiliare, dar declară o cifră de afaceri zero și niciun salariat. În 2025 a înregistrat pierderi de 18.142 de lei, datorii de 168.233 de lei și capitaluri proprii de 6,4 milioane de lei.
Pe lângă restituirea proprietății, Centrul de Afaceri România a fost obligat să achite mai multe sume reprezentând cheltuieli pentru expertize: 6.250 de lei, 7.398 de lei, 5.605 lei și 500 de lei către diferite grupuri de reclamanți și intervenienți. Instanța a mai majorat onorariile experților de la 10.500 la 15.000 de lei, diferența de 4.500 de lei urmând să fie suportată de societate.
Familia Adamescu a încercat să intervină în proces
Tribunalul a respins, în schimb, cererile de intervenție formulate de Grand Hotel Bucharest SA și Hotel Lido București SRL. Cele două societăți au contestat ulterior soluția, alături de Centrul de Afaceri România SA.
Hotel Lido București SRL, înființată în decembrie 2005, este deținută integral de Grand Hotel Bucharest SA, companie controlată de familia Adamescu, urmașii omului de afaceri Dan Adamescu. Firma nu mai are activitate comercială: din 2011 declară constant afaceri zero. În 2025 a raportat o pierdere de 19.659 de lei, datorii de 110.667 de lei, capitaluri proprii negative de 103.147 de lei și un angajat. În 2006–2008 avea până la 67 de salariați și afaceri de maximum 7,4 milioane de lei. Astfel, cele două companii sunt controlate de urmașii lui Dan Adamescu, Alexander Adamescu (fiul) și Camelia Adamescu (soția).
Motivul intervenției a fost unul patrimonial: companiile urmăreau să împiedice pierderea Complexului Lido și restituirea hotelului, piscinei, Casei Lido și terenurilor către moștenitorii doctorului Constantin Angelescu. Compania Hotelieră Intercontinental România, actuala Grand Hotel Bucharest, susținea că imobilele intraseră în patrimoniul său în urma reorganizării și privatizării fostei întreprinderi hoteliere de stat.
De ce au considerat judecătorii că moștenitorii sunt proprietarii
În motivarea soluției, Tribunalul București a avut în vedere decizia definitivă pronunțată la 8 martie 2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin acea hotărâre fusese dispusă restituirea către moștenitorii familiei Angelescu a Complexului Lido, care cuprindea Hotelul Lido, Ștrandul Lido și Casa Lido.
Istoria juridică a proprietății este însă și mai veche. Potrivit hotărârii analizate, o instanță stabilise încă din 1996 că statul nu dobândise în mod legal proprietatea, deoarece Decretul nr. 92/1950 fusese aplicat nelegal în cazul imobilelor familiei Angelescu.
Tribunalul a concluzionat că societățile care au primit ulterior proprietatea de la stat nu puteau dobândi un drept mai puternic decât cel deținut de autorul lor. În esență, instanța a reținut că titlul invocat de Centrul de Afaceri România provine de la un neproprietar.
Judecătorii au considerat că decizia Înaltei Curți din 2007 îi este opozabilă societății Centrul de Afaceri România, chiar dacă aceasta nu a fost parte în procesul soluționat atunci.
Societatea a invocat și faptul că revendicarea ar fi trebuit soluționată exclusiv potrivit Legii nr. 10/2001, actul normativ care reglementează restituirea imobilelor preluate abuziv de stat. Argumentul a fost respins deoarece acțiunea inițială a moștenitorilor fusese introdusă la 23 mai 2000, înainte de intrarea în vigoare a legii.
O proprietate împărțită în mai multe suprafețe
Expertiza realizată în dosar a stabilit că proprietatea istorică analizată avea o suprafață totală de 8.376 de metri pătrați. Din aceasta, mai multe loturi și construcții fuseseră deja restituite sau predate moștenitorilor în urma unor executări silite ori prin predare voluntară.
Pentru Hotelul Lido fusese consemnată predarea unei suprafețe de 2.036,75 metri pătrați în mai 2010. În cazul Casei Lido, o suprafață de 1.311,407 metri pătrați fusese predată în martie 2008. Documentele dosarului mai menționează o suprafață de 506,45 metri pătrați predată voluntar.
Reclamanții solicitaseră inițial restituirea unei suprafețe de 2.375,393 metri pătrați, însă măsurătorile expertului au identificat pentru Ștrandul Lido un teren de 2.587 de metri pătrați.
O altă suprafață, de aproximativ 2.139 de metri pătrați – măsurată de expert la 2.146 de metri pătrați –, deținută în baza unui contract din 17 februarie 1943, nu a făcut obiectul revendicării formulate în acest proces.
Litigiul aflat acum pe rolul Curții de Apel privește, prin urmare, terenul și construcțiile Ștrandului Lido identificate prin expertiza judiciară, nu întreaga clădire a Hotelului Lido.
Un proces început în 2012
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul București în 2012, dar disputa referitoare la proprietatea Complexului Lido durează de mai multe decenii. Moștenitorii doctorului Constantin Angelescu au obținut în 2007, la Înalta Curte, recunoașterea dreptului de proprietate și restituirea complexului.
Constantin Angelescu a fost medic, ministru al Instrucțiunii Publice și primul reprezentant diplomatic al României în Statele Unite. Hotelul Lido, inaugurat în august 1930 pe bulevardul Magheru, a fost proiectat de arhitectul Ernest Doneaud și a devenit una dintre clădirile reprezentative ale Bucureștiului interbelic, potrivit unei documentări publicate de Agerpres.
După naționalizare, complexul a fost administrat de stat, iar după 1990 a trecut prin mai multe societăți comerciale. Informațiile apărute în perioada proceselor anterioare arată că Hotelul Lido, Ștrandul Lido și Casa Lido au fost administrate împreună până în 1990, după care activele și participațiile au fost transferate succesiv între mai multe entități comerciale.
În 2008, avocații moștenitorilor susțineau că statul transmisese bunurile unei societăți comerciale fără să fi fost proprietarul lor legal, aceeași problemă juridică reținută ulterior și de Tribunalul București în hotărârea din 2026. La acel moment, suprafețele și clădirile revendicate erau prezentate public ca făcând parte din complexul format din Hotelul Lido, bazin și Casa Lido.
Ce urmează la Curtea de Apel
În apel, cele trei companii pot solicita schimbarea integrală sau parțială a hotărârii Tribunalului București. Curtea de Apel va reanaliza argumentele juridice, documentele privind proprietatea, efectele hotărârilor mai vechi și concluziile expertizei care a delimitat terenul de 2.587 de metri pătrați.
Până la soluționarea apelului, obligația de restituire stabilită de Tribunalul București nu reprezintă o soluție definitivă asupra actualului litigiu.
La termenul din 3 noiembrie 2026, instanța poate începe judecarea apelurilor, poate pune în discuție probe și excepții sau poate acorda un nou termen. Decizia Curții de Apel va stabili dacă hotărârea privind restituirea Ștrandului Lido către moștenitorii familiei Angelescu este menținută, modificată ori anulată.
Povestea ștrandului cu piscină cu valuri
Ștrandul Lido este situat pe bulevardul Magheru, în centrul Bucureștiului, în spatele hotelului cu același nume. A fost inaugurat în august 1930 și a devenit rapid una dintre marile atracții ale Capitalei interbelice. Bazinul de aproximativ 500 de metri pătrați era dotat cu o instalație care producea valuri artificiale, inspirată de piscina construită la Budapesta în 1927. Pentru bucureștenii vremii, Lido aducea senzația unei zile petrecute la mare chiar în mijlocul orașului. A fost una dintre primele piscine cu valuri din lume și una dintre cele mai mari la acel moment.
Hotelul Lido îi aparținea medicului și politicianului Constantin Angelescu, fost ministru al Învățământului și, pentru câteva zile, prim-ministru al României. Clădirea Art Deco, proiectată de arhitectul Ernest Doneaud, avea 119 camere, însă principala atracție era ștrandul din curtea interioară. Apa era filtrată și clorinată, iar bazinul beneficia de reflectoare subacvatice, o noutate pentru București. În vara inaugurării, aici a învățat să înoate principele Mihai, viitorul rege al României, pe atunci în vârstă de nouă ani.
În jurul piscinei existau terase pentru plajă, aparate de gimnastică și masaj, iar orchestrele de jazz întrețineau atmosfera. După ora 18.00, ștrandul și terasa se transformau în restaurant. Lido a devenit un simbol al luxului, modernității și emancipării sociale, într-o perioadă în care femeile și bărbații începeau să înoate împreună.
După instaurarea regimului comunist, hotelul a fost naționalizat, iar bazinul și instalațiile sale au fost modernizate în 1958. După 1990, proprietatea a fost revendicată de moștenitorii familiei Angelescu, însă piscina a fost abandonată și s-a degradat. Hotelul a fost redeschis în 2019, după renovare, dar celebrul bazin cu valuri a rămas în paragină, împărțit între proprietari care nu au ajuns la o înțelegere privind restaurarea lui.
