Piața ciupercilor sălbatice din România a devenit o afacere de zeci de milioane de euro, dar funcționează într-un haos legislativ și instituțional. O investigație publicată de Átlátszó Erdély arată cum culegătorii sunt exploatați, pădurile sunt distruse, autoritățile emit permise controversate, iar lipsa controalelor pune în pericol inclusiv sănătatea consumatorilor.
Ciupercile sălbatice ar putea fi o resursă valoroasă pentru comunitățile rurale, pentru stat și pentru consumatori: venituri pentru oameni săraci, produse sănătoase în piețe, exporturi și taxe colectate legal. În România, însă, potrivit investigației realizate de jurnalista Kristina Babos pentru atlatszo.ro, piața ciupercilor a devenit un domeniu marcat de exploatare economică, violență, distrugeri de mediu, lipsă de control sanitar și indiferență administrativă.
Ce se întâmplă în România
Materialul arată că, în timp ce în Ungaria există un sistem organizat de verificare a ciupercilor și de formare a experților, în România statul nu are nici măcar o imagine completă asupra cantităților culese și vândute.
În Munții Gilăului, lângă Cluj-Napoca, grupuri de 20-30 de persoane străbat pădurile în sezonul ciupercilor, în căutare de hribi, în timp ce petardele sperie animalele sălbatice. În trecut, situația era și mai gravă: cumpărătorii mutau familii întregi, inclusiv copii mici și femei însărcinate, în tabere improvizate în pădure, unde oamenii locuiau luni întregi pentru a culege ciuperci.
Horea Petrehuș, paznic de vânătoare citat de publicație, spune că în urmă cu aproximativ zece ani circa 4.000 de persoane trăiau în astfel de tabere, iar după plecarea lor au fost strânse 15 tone de deșeuri, inclusiv medicamente aruncate pe malul lacului Tarnița, sursă de apă pentru Cluj.
Dimensiunea socială a fenomenului este una dintre cele mai dure. Culegătorii sunt, în mare parte, persoane fără venituri stabile, aflate în sărăcie profundă, care primesc doar o mică parte din valoarea reală a produselor.
Exporturile
La Comandău, în județul Covasna, jurnaliștii au găsit culegători plătiți cu 20 de lei pentru kilogramul de hribi și 10-15 lei pentru kilogramul de gălbiori, în timp ce la doar 50 de kilometri, în piața din Sfântu Gheorghe, gălbiorii erau vânduți cu 50 de lei kilogramul. Diferența devine și mai mare pe piețele externe, unde comercianții pot obține de zece sau chiar de douăzeci de ori mai mult decât suma plătită culegătorilor.
În spatele banilor puțini primiți de culegători se află o piață de export considerabilă. Potrivit datelor obținute de Átlátszó Erdély de la Institutul Național de Statistică, România a exportat în 2023 ciuperci sălbatice în valoare de 75,6 milioane de euro. Mai mult de 25 de milioane de euro au venit din trufe neprocesate, deși acestea au reprezentat o cantitate relativ mică, 245 de tone.
Cea mai mare cantitate exportată a fost reprezentată de hribi: peste 3.100 de tone, în valoare de peste 22,8 milioane de euro. Alte 2.135 de tone au fost ciuperci congelate, în valoare de 13 milioane de euro, iar gălbiorii au reprezentat 570 de tone exportate, în valoare de peste 4 milioane de euro.
Datele oficiale ar putea arăta doar o parte a realității. Horea Petrehuș estimează că piața reală a ciupercilor sălbatice din România ar putea ajunge, în anii buni, la 800-900 de milioane de euro, mult peste cifrele înregistrate oficial. El susține că, în sezoane favorabile, se pot recolta și exporta cantități uriașe de hribi, iar trufele ar putea genera singure sute de milioane de euro. Mihai Goțiu, fost senator și activist de mediu, ajunge la estimări similare printr-o altă metodă, raportând veniturile potențiale din produse forestiere nelemnoase la valoarea exploatării lemnului.
Lipsa controlului
Problema este că statul român pare să nu vadă aproape nimic din această piață. Jumătate din pădurile României, adică 3,1 milioane de hectare, sunt deținute de stat, iar alte aproximativ 1,2 milioane de hectare de păduri private sunt administrate de Romsilva.
Cu toate acestea, în 2023, Romsilva a încheiat contracte pentru colectarea a doar 29,06 tone de trufe și 127,12 tone de alte ciuperci. Veniturile raportate din aceste permise au fost de 3,8 milioane lei pentru trufe și 275.000 lei pentru celelalte ciuperci, deși cantitățile oficial autorizate la nivel național erau mult mai mari.
Una dintre cele mai grave consecințe ale lipsei de control este distrugerea pădurilor. În multe state europene, trufele se culeg cu ajutorul câinilor special antrenați, care indică locul exact unde se află ciuperca matură, iar culegătorul folosește o unealtă specială, cu impact redus asupra solului. În România, însă, în multe zone se sapă cu sapa, fiind scoase inclusiv trufe imature. Această practică afectează miceliul, rădăcinile copacilor și solul, iar experții citați de Átlátszó Erdély spun că în pădurile săpate repetat trufele pot dispărea în aproximativ cinci ani.
Rețele infracționale
În același timp, fenomenul este însoțit de violență.
Investigația menționează cazuri în care grupuri rivale s-au atacat cu săbii și răngi, un viol în grup petrecut într-o tabără din Moldova, dar și amenințări la adresa celor care încearcă să se opună recoltării ilegale. Horea Petrehuș povestește că a fost urmărit cu o lance după ce a criticat culegerea ilegală și că o plângere depusă la poliție nu a dus la rezultate timp de trei ani. El mai afirmă că un pădurar care încerca să oprească recoltarea excesivă a fost amenințat noaptea de zeci de persoane în fața casei.
Haosul legislativ produce și situații absurde.
Agențiile de protecție a mediului au emis permise de recoltare inclusiv pentru muscariță, Amanita muscaria, o ciupercă toxică și cu efecte halucinogene, deși, în principiu, aceasta nu ar trebui culeasă. Átlátszó Erdély a analizat un set masiv de date privind aproximativ 30.000 de permise emise în ultimii zece ani și a descoperit că, până în 2020, au fost autorizate cantități mici în câteva județe, iar în 2022 și 2023 au fost aprobate cantități mult mai mari în județele Cluj și Alba. În unele cazuri, specia apărea sub denumiri latine vechi sau sub nume care indicau, de fapt, un remediu homeopat.
Ciupercile sălbatice sunt folosite și ca droguri
Muscarița este considerată de specialiști o ciupercă otrăvitoare. Micologul Ferenc Pál-Fám, citat de publicație, explică faptul că una dintre substanțele sale, acidul ibotenic, are efect psihoactiv și poate provoca halucinații și pierderea orientării în timp și spațiu.
Ciuperca este folosită în unele zone ca drog, fiind uscată, consumată în ceai, fumată sau amestecată în mâncare. Faptul că autoritățile au emis permise pentru o asemenea specie arată nu doar lipsa de control, ci și lipsa de competență în identificarea speciilor.
O altă vulnerabilitate majoră este lipsa specialiștilor oficiali în piețe. România are o lege adoptată încă din 2006 care ar fi trebuit să reglementeze verificarea ciupercilor, inclusiv obligativitatea ca produsele vândute în piețe să fie controlate de experți. Legea nu a produs însă efecte, pentru că normele de aplicare nu au fost elaborate. Mai mult, meseria de inspector de ciuperci nu figurează oficial în lista ocupațiilor, astfel încât nici autoritățile locale care ar vrea să angajeze experți nu o pot face în mod normal.
Consecința este că otrăvirile cu ciuperci rămân o problemă reală și insuficient documentată. Potrivit datelor obținute de Átlátszó Erdély de la autoritățile sanitare, în ultimii zece ani 1.901 persoane au ajuns la spital din cauza intoxicațiilor cu ciuperci, iar 46 au murit. Specialiștii spun că multe tragedii sunt cauzate de lipsa de informare și de confuzia dintre speciile comestibile și cele toxice, în special în cazul ciupercilor foarte periculoase, precum buretele viperei, Amanita phalloides.
Singurul exemplu funcțional menționat în România este la Sfântu Gheorghe, unde primăria a găsit o soluție de compromis: a încheiat un contract de consultanță cu Asociația Micologică László Kálmán, iar experții verifică ciupercile în piață pentru o sumă simbolică. Totuși, din cauza lipsei cadrului legal, aceștia nu pot interveni eficient împotriva vânzătorilor care comercializează ciuperci în locuri izolate, în afara pieței.
