Ministerul Muncii a adoptat un nou set de standarde minime obligatorii pentru toate serviciile sociale destinate persoanelor adulte cu dizabilități. Ordinul publicat în Monitorul Oficial introduce reguli mai stricte de funcționare, evaluare și control, în contextul accelerării procesului de dezinstituționalizare.
Un nou ordin al Ministerului Muncii redefinește cadrul de funcționare al serviciilor sociale destinate persoanelor adulte cu dizabilități. Actul normativ introduce standarde minime obligatorii de calitate pentru toate tipurile de servicii, de la centrele rezidențiale până la îngrijirea la domiciliu sau echipele mobile, și marchează o etapă importantă în reforma sistemului social din România.
Ordinul nr. 507 din 22 aprilie 2026, emis de Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale și publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 27 aprilie 2026. Ordinul, semnat de ministrul Petre-Florin Manole, vine în contextul implementării Legii nr. 7/2023 privind dezinstituționalizarea și al strategiilor naționale asumate de România pentru perioada 2022–2030, care urmăresc integrarea persoanelor cu dizabilități în comunitate și reducerea dependenței de centrele rezidențiale clasice.
Ce servicii sunt vizate
Noile standarde se aplică unei game largi de servicii sociale. Printre acestea se numără centrele de îngrijire și asistență, centrele de recuperare și reabilitare, locuințele protejate, centrele de pregătire pentru viață independentă, serviciile de îngrijire la domiciliu, echipele mobile, centrele de zi și serviciile de suport.
Pentru fiecare categorie, ordinul introduce standarde specifice minime obligatorii, structurate pe tipuri de servicii și coduri din nomenclatorul oficial. Practic, fiecare furnizor de servicii sociale, fie public sau privat, trebuie să respecte aceste cerințe pentru a putea funcționa legal.
Un element important este faptul că standardele se aplică inclusiv serviciilor destinate persoanelor adulte cu dizabilități provenite din zona conflictului din Ucraina, care beneficiază de sprijin umanitar în România.
Cum sunt definite standardele
Actul normativ introduce o structură clară pentru standardele de calitate. Acestea sunt organizate în module, standarde și cerințe minime, fiecare având indicatori de monitorizare și control. În plus, fiecare serviciu social trebuie să completeze o fișă de autoevaluare, în care să indice gradul de conformare cu standardele impuse.
Această autoevaluare este doar primul pas. Evaluarea finală pentru obținerea licenței de funcționare se face pe baza documentelor justificative și a vizitelor în teren realizate de inspectorii sociali.
Licențiere mai strictă și controale în teren
Ordinul introduce reguli mai stricte privind licențierea serviciilor sociale. Furnizorii sunt obligați să respecte standardele nu doar pentru a obține licența, ci pe întreaga durată de funcționare.
Inspectorii sociali vor avea un rol central în verificarea respectării acestor standarde. Aceștia vor evalua nu doar indicatorii declarați de furnizori, ci întregul set de condiții și criterii aferente fiecărui serviciu. În cazul în care constată nereguli, inspectorii pot sesiza alte instituții competente sau pot recomanda suspendarea licenței.
În paralel, alte autorități vor verifica respectarea normelor de sănătate publică, securitate la incendiu sau protecția muncii, ceea ce indică o abordare integrată a controlului.
Termene stricte pentru adaptare
Pentru serviciile deja existente, ordinul prevede o perioadă de tranziție. Centrele care îndeplinesc deja noile standarde pot continua să funcționeze până la expirarea licenței. În schimb, cele care nu respectă cerințele trebuie să se reorganizeze în termen de maximum 60 de zile.
În cazul locuințelor protejate și al serviciilor de locuire asistată, există obligația obținerii unui raport de evaluare suplimentar în același termen. Dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite, serviciile trebuie reorganizate sau pot funcționa temporar doar cu avizul Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități.
Accent pe viața independentă
Unul dintre obiectivele principale ale ordinului este promovarea vieții independente pentru persoanele adulte cu dizabilități. În acest sens, actul normativ introduce limitări și reguli pentru centrele de pregătire pentru viață independentă.
De exemplu, numărul total de beneficiari din aceste centre nu poate depăși o treime din totalul persoanelor transferate în comunitate până la jumătatea anului 2026. În plus, serviciile sociale trebuie să asigure activități specifice pe o perioadă limitată, de maximum doi ani, ceea ce indică o orientare clară spre integrarea rapidă în comunitate.
Adoptarea acestor standarde marchează o schimbare importantă de paradigmă în sistemul de asistență socială. Dacă până acum accentul era pus pe îngrijirea în centre rezidențiale, noul cadru legislativ încurajează servicii flexibile, adaptate nevoilor individuale și integrate în comunitate.
