Societatea lui Alexandru Andrei Oprescu, consilier local AUR în Sectorul 4, cere statului român despăgubiri de 350.000 de euro pentru lucrările efectuate fără facturi la un spațiu public din incinta Sălii Polivalente, transformat în restaurant. HDFP Grup SRL susține că statul s-a îmbogățit pe seama activității sale, păstrând investiția după încetarea contractului, fără să o plătească. După ce a rămas fără spațiu de la stat, afacerile lui Oprescu nu au mai avut succes. Firma a intrat în insolvență și a lăsat datorii neplătite de peste două milioane de lei. 200.000 sunt doar datoriile neplătite la bugetul asigurărilor de sănătate ale angajaților. Oprescu nu a răspuns până acum la mesajele trimise de NewsCenter.ro.
Acțiunea a fost introdusă pe 14 octombrie 2024. HDFP Grup a solicitat 350.000 de euro, echivalentul în lei la data plății, pentru investițiile în construcția C1 de la adresa Piscului nr. 10, Sectorul 4, identificată prin numărul cadastral 202860-C1. HDFP Grup a administrat restaurantul denumit „Casa Oprescu” al consilierului local din partea Alianței pentru Unirea Românilor (AUR), Alexandru Andrei Oprescu.
Firma cere statului despăgubiri de 350.000 de euro pentru investițiile de la Sala Polivalentă. Tribunalul București a respins acțiunea, considerând că recuperarea eventualelor cheltuieli trebuie cerută pe un alt temei juridic. Compania a declarat apel.
Dosarul nr. 38279/3/2024 a fost înregistrat la Curtea de Apel București pe 5 octombrie 2026, după hotărârea pronunțată de Tribunalul București pe 28 mai. Potrivit informațiilor afișate pe portalul instanțelor, HDFP Grup SRL este apelantă, iar statul român, prin Complexul Național Sportiv „Sala Polivalentă” și prin Ministerul Finanțelor, figurează ca intimat.
NewsCenter.ro a consultat motivarea de la prima instanță care explică atât pretențiile firmei, cât și apărările instituțiilor chemate în judecată.
Restaurantul de la Sala Polivalentă pe seama căruia statul s-a îmbogățit nemeritat
Compania arată că a beneficiat de folosința unui imobil public în cadrul unui parteneriat și că, pe baza unei autorizații de construire din 5 aprilie 2011, a efectuat lucrări de consolidare, reamenajare și extindere, transformând clădirea într-un restaurant.
Potrivit motivării, firma a susținut că, deși a suportat integral costurile, instituțiile statului „și-au atribuit unilateral întreaga investiție”, prin înscrierea proprietății în cartea funciară, fără plata lucrărilor.
Societatea a invocat și evidențe fiscale din martie 2021, în care ar fi figurat ca proprietar al restaurantului și titular al folosinței unui teren de 1.256 de metri pătrați. Aceasta este una dintre susținerile reclamantei consemnate în hotărâre. În anul 2020 a expirat contractul de închiriere cu Sala Polivalentă.
Firma admite că investiția asupra unui bun public revine statului, dar argumentează că transferul „nu poate avea loc fără o justă despăgubire a celui care a suportat cheltuielile”.
HDFP Grup a ales o acțiune pentru îmbogățire fără justă cauză: susține că patrimoniul său s-a diminuat, iar cel al statului a crescut prin lucrările finanțate. Compania afirmă că nu dispune de altă cale pentru recuperarea banilor și că nu a urmărit să ofere gratuit investiția, fiind o societate constituită pentru obținerea de profit.
Acționarul unic și administratorul este Alexandru Andrei Oprescu, conform datelor platformei ListaFirme.ro. Acesta este consilier local în Sectorul 4 din partea AUR (Alianța pentru Unirea Românilor).
Deși vrea 350.000 de euro de la stat, nu își plătește taxele de 200.000 de euro
Până ca statul să se îmbogățească fără justă cauză pe seama afacerii consilierului local din Sectorul 4, cert este că Agenția Națională de Administrare Fiscală consideră că restaurantul lui Alexandru Andrei Oprescu prejudiciază bugetele publice cu un milion de lei.
HDFP Grup nu a mai depus bilanțul pe 2025, iar pe anul 2024, cifra de afaceri a fost de 644.000 de lei. HDFP Grup SRL avea, la 30 iunie 2026, restanțe fiscale de 1.080.767 de lei, potrivit datelor ANAF reproduse în fișa firmei.
Cea mai mare sumă, 539.744 de lei, era datorată bugetului asigurărilor sociale. Alte 328.921 de lei reprezentau obligații restante la bugetul de stat, iar 212.102 lei erau datorate bugetului de sănătate.
Din total, 908.884 de lei constituiau datorii principale, iar 171.883 de lei erau accesorii. Societatea nu figura cu restanțe la bugetul de șomaj.
HDFP Grup este în Faliment din luna mai 2025, după ce anterior a fost în insolvență.
În dosarul de insolvență al HDFB Grup SRL, nr. 25712/3/2024 de la Tribunalul București, tabelul definitiv consolidat al creanțelor, publicat în BPI pe 14 octombrie 2025, consemnează datorii acceptate de 2,18 milioane de lei.
Peste jumătate, respectiv 1,14 milioane de lei, reprezintă creanțe bugetare: un milion de lei către Fisc și 69.663 de lei către Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 4.
Datorii și la bănci
Băncile ING și Banca Transilvania au creanțe garantate însumând 481.318 lei. Firma mai datorează 389.994 de lei Complexului Sportiv Național „Sala Polivalentă”, 80.025 de lei societății Bin Go Solutions, fosta Rosal, și 51.005 lei către Metro. Procedura este gestionată de Carpați Consulting SPRL, iar societatea nu desemnase un administrator special.
NewsCenter.ro a încercat să obțină un punct de vedere de la Alexandru Andrei Oprescu atât în privința daunelor cerute de la bugetul public, cât și a datoriilor la stat pe care firma acestuia le înregistrează, conform ANAF. Nu ne-a răspuns până acum la întrebările trimise.
Ce susține administratorii de la Sala Polivalentă
Revenind la procesul prin care Alexandru Andrei Oprescu cere daune din bani publici, Complexul Național Sportiv „Sala Polivalentă” a cerut respingerea acțiunii. Instituția susține că relația dintre părți a fost una de închiriere, pentru un spațiu de 4.000 de metri pătrați, redus ulterior la 1.000 de metri pătrați. Contractul ar fi fost prelungit succesiv până la 31 octombrie 2020, când a încetat.
Instituția contestă prezentarea investiției ca realizare a unei construcții noi. Potrivit apărării consemnate în motivare, autorizația „viza doar intervenții asupra unei structuri deja existente la momentul închirierii”.
Sala Polivalentă a pus sub semnul întrebării și întinderea acordului dat pentru lucrări. A susținut că adresa invocată de firmă nu dovedește consimțământul pentru o construcție nouă și că nu a fost depus un proces-verbal de recepție finală.
O altă obiecție privește finanțarea investiției. Instituția a arătat că „nu există dovezi contabile care să ateste suportarea cheltuielilor de materiale și manoperă din fondurile proprii ale reclamantei”.
În plus, a susținut că imobilul era înscris în proprietatea statului și în administrarea complexului încă din 2003. În opinia sa, disputa privește regulile accesiunii imobiliare – lucrările efectuate asupra imobilului altuia – și un eventual drept la despăgubire, nu îmbogățirea fără justă cauză.
Ministerul Finanțelor: cererea este tardivă și suma nu este justificată
Ministerul Finanțelor, introdus ulterior în proces ca reprezentant al statului, a invocat prescripția. A susținut că lucrările au fost finalizate în 2013 și că termenul general de trei ani s-ar fi împlinit cel târziu în 2016, cu mult înaintea acțiunii din 2024.
Ministerul a contestat și justificarea pretențiilor. Potrivit motivării, a argumentat că suma de 350.000 de euro „a fost indicată arbitrar, fără suport tehnic” și că o parte din utilitatea economică a investiției fusese valorificată chiar de firmă în perioada folosirii imobilului.
Aceste afirmații reprezintă apărările Ministerului Finanțelor. Tribunalul nu și-a întemeiat respingerea acțiunii pe o constatare că investiția nu ar exista sau că valoarea acesteia ar fi zero.
Tribunalul: există o altă acțiune pentru recuperarea investiției
Instanța a stabilit mai întâi că, în această acțiune, statul trebuie reprezentat prin Ministerul Finanțelor, nu prin Sala Polivalentă. A respins, în schimb, excepția prin care ministerul susținea că statul, reprezentat de acesta, nu ar avea calitate procesuală pasivă.
Argumentul decisiv a fost caracterul subsidiar al îmbogățirii fără justă cauză. O asemenea cerere poate fi folosită numai dacă persoana care solicită banii nu are la dispoziție o altă acțiune pentru recuperarea lor.
Tribunalul a considerat că lucrările asupra imobilului altuia sunt reglementate distinct prin accesiunea imobiliară artificială. Aceste reguli stabilesc și condițiile în care autorul lucrărilor poate cere cheltuielile efectuate sau sporul de valoare adus proprietății.
„Reclamanta dispune de o acțiune specială pentru valorificarea unor asemenea pretenții”, a reținut instanța, explicând că aceasta exclude recurgerea la acțiunea subsidiară pentru îmbogățire fără justă cauză.
