Patru dosare provenite din procesul deschis de Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) împotriva Guvernului și Ministerului Finanțelor au termen de pronunțare joi, 20 august 2026. Miza acestor dosare este una singură. ÎCCJ a calculat restanțe salariale de puțin peste patru miliarde de lei, la care a adăugat dobânzi și despăgubiri de aproximativ 1,21 miliarde de lei. Astfel, suma totală documentată în proces depășește 5,22 miliarde de lei.
Secția de Contencios Administrativ și Fiscal de la Înalta Curte avea programate astăzi, 20 august, de la ora 9.00, patru pronunțări provenite din acțiunea deschisă chiar de instanța supremă împotriva Executivului. Completul C7-AP al secției amintite va lua deciziile în aceste procese.
UPDATE, ora 17.00. Înalta Curte de Casaţie şi Justiție a amânat pentru data de 3 septembrie pronunţarea unei soluţii definitive în acest proces privind plata unor drepturi salariale restante către magistrați, rezultate în urma unor majorări stabilite retroactiv prin hotărâri judecătoreşti.
Dosarele
Pe lista ședinței se află dosarul principal 1844/2/2026, înregistrat în recurs, dosarul 1844/2/2026*, tot în recurs, precum și două dosare asociate, 1844/2/2026*/a1 și 1844/2/2026*/a2, aflate formal în stadiul de fond.
Cele patru înregistrări nu înseamnă însă că statul este urmărit de patru ori pentru aceeași sumă și nici că pretențiile financiare trebuie multiplicate. Dosarul principal privește obligația Guvernului și Ministerului Finanțelor de a asigura fondurile, iar celelalte cauze sunt ramuri procedurale desprinse din același litigiu, inclusiv cea privind solicitarea de sesizare a Curții Constituționale.
Pronunțarea a fost amânată succesiv din 9 iulie pentru 23 iulie, apoi pentru 6 august și, în final, pentru 20 august 2026.
Miza celor 5 miliarde de lei/un miliard de euro
Ambele cifre sunt corecte, dar descriu lucruri diferite.
Documentele depuse în instanță arată că Înalta Curte a calculat la 4.013.986.000 de lei necesarul pentru stingerea drepturilor salariale restante ale personalului propriu și al celorlalte instanțe judecătorești.
Această sumă este formată din:
- 3.487.152.000 de lei reprezentând drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești și acte administrative, aferente tranșelor din 2024 rămase neachitate și celor scadente în 2025 și 2026;
- 526.834.000 de lei reprezentând drepturi salariale aflate deja în executare silită, în cauze în care contestațiile la executare fuseseră respinse definitiv.
ÎCCJ a mai solicitat însă la capitolul „Alte cheltuieli” încă 1.209.984.000 de lei, reprezentând dobânzi legale moratorii și penalizatoare aferente plății întârziate a drepturilor recunoscute prin titluri executorii.
Adunate, cele două componente ajung la 5.223.970.000 de lei sau aproape un miliard de euro.
Formularea exactă este, așadar: Guvernul este chemat să asigure aproximativ patru miliarde de lei pentru restanțele salariale, iar impactul total depășește 5,2 miliarde de lei dacă sunt incluse dobânzile și despăgubirile calculate pentru întârzierea plăților.
Cum s-a ajuns la proces
Acțiunea a fost introdusă pe 30 martie 2026 de Înalta Curte de Casație și Justiție, în calitatea sa de ordonator principal de credite pentru cheltuielile de personal ale instanțelor.
ÎCCJ a susținut că Guvernul și Ministerul Finanțelor nu au inclus în proiectul bugetului pe 2026 toate sumele necesare executării hotărârilor judecătorești și actelor administrative prin care fuseseră recunoscute drepturile salariale.
În proiectul propriu de buget, instanța supremă prevăzuse 7,804 miliarde de lei la capitolul cheltuieli de personal. Din această sumă, 3,790 miliarde de lei erau destinate salariilor curente, iar 4,014 miliarde achitării restanțelor.
Ministerul Finanțelor a transmis însă inițial o limită de 6,54 miliarde de lei pentru cheltuielile de personal. Ulterior, în proiectul trimis Parlamentului au mai rămas 4,942 miliarde de lei, iar prin Legea bugetului de stat suma a fost redusă la 3,37 miliarde de lei.
Curtea de Apel a constatat că bugetul final nu acoperea nici măcar cheltuiala salarială curentă estimată de ÎCCJ la 3,79 miliarde de lei. Pentru achitarea restanțelor salariale, după acoperirea salariilor curente, proiectul Guvernului ar fi lăsat practic aproximativ 1,15 miliarde de lei, față de necesarul de peste patru miliarde indicat de instanța supremă.
Și capitolul destinat dobânzilor a fost redus drastic. ÎCCJ ceruse 1,21 miliarde de lei, dar în proiectul înaintat Parlamentului la „Alte cheltuieli” au fost înscrise numai 21,7 milioane de lei, sumă care trebuia să acopere și alte obligații.
Guvernul, obligat în primă instanță să găsească banii
Pe 5 mai 2026, Curtea de Apel București a admis acțiunea ÎCCJ. Judecătoarea Ramona Bușu a obligat Guvernul și Ministerul Finanțelor să emită actele administrative și să facă toate demersurile bugetare necesare pentru alocarea integrală a fondurilor, inclusiv printr-o rectificare bugetară.
Banii trebuie să acopere drepturile salariale restante ale judecătorilor și ale celorlalte categorii profesionale cu titluri executorii scadente în 2026.
Instanța a stabilit un termen de executare de zece zile de la rămânerea definitivă a hotărârii. Pentru întârziere, Curtea de Apel a impus o penalitate de 1% pentru fiecare zi și o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi, până la îndeplinirea obligațiilor.
Guvernul și Ministerul Finanțelor au atacat sentința. În esență, Executivul a invocat limitele bugetare, eșalonarea plăților și marja sa de apreciere în stabilirea cheltuielilor publice. Curtea de Apel a considerat însă că lipsa fondurilor nu poate justifica neexecutarea unor hotărâri definitive.
Judecătorii ICCJ care vor decide soarta miliardului de euro
Completul nr. 7 al Secției de contencios administrativ și fiscal este alcătuit, potrivit repartizării oficiale din martie 2026, din: Mădălina-Elena Vladu-Crevon, Bogdan Cristea și Emilian-Constantin Meiu.
Mădălina-Elena Vladu-Crevon
Mădălina-Elena Vladu-Crevon este judecătoare la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți din 2023. A intrat în magistratură în anii ’90 și a lucrat peste două decenii la instanțe din Gorj, inclusiv la Tribunalul Gorj. A obținut gradul profesional de curte de apel în 2006 și titlul de doctor în drept comercial în 2013. În 2016 a candidat pentru un loc în CSM, criticând lipsa de transparență a sistemului, influența serviciilor secrete asupra justiției și inechitățile salariale dintre magistrați.
Bogdan Cristea
Bogdan Cristea este judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți din 2023. A intrat în magistratură în 2005, la 24 de ani, după ce a absolvit Institutul Național al Magistraturii ca șef de promoție. A activat la Judecătoria Sectorului 3, Tribunalul București și, din 2012, la Curtea de Apel București. Este specializat în drept administrativ, fiscal și european și desfășoară activități de formare la INM. În 2024 a coordonat echipa României participantă la competiția europeană THEMIS.
Emilian-Constantin Meiu
Emilian-Constantin Meiu este judecător la Înalta Curte din 2025. A absolvit Dreptul la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, un master în științe penale și Institutul Național al Magistraturii. Este magistrat din 2008 și a lucrat la Judecătoria Brașov, Judecătoria Sectorului 1, Tribunalul Ilfov și Curtea de Apel București. A condus Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, iar în 2023 a devenit vicepreședinte al Curții de Apel. Este formator al INM și autor de lucrări și intervenții despre drept civil și executare silită.
Cele patru dosare
Dosarul 1844/2/2026 este recursul principal și va stabili dacă obligația de asigurare a banilor rămâne în vigoare.
Dosarul 1844/2/2026* privește separat un incident legat de excepția de neconstituționalitate ridicată în timpul judecării cauzei. Curtea de Apel a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, iar soluția a fost atacată.
Dosarele 1844/2/2026/a1* și 1844/2/2026/a2* sunt dosare asociate formate în interiorul acestei ramuri procedurale. Faptul că apar în stadiul „Fond” nu înseamnă că pretențiile financiare sunt judecate din nou, ci că respectivele incidente sunt analizate pentru prima dată.
Toate au aceleași părți, același termen și același complet deoarece provin dintr-un singur conflict între ÎCCJ, pe de o parte, și Guvernul și Ministerul Finanțelor, pe de altă parte.
În proces a intervenit și Sindicatul Național al Grefei Judiciare Dicasterial, care reprezintă personalul auxiliar, conex și contractual din instanțe și parchete. Sindicatul a cerut protejarea drepturilor salariale ale grefierilor. Curtea de Apel a constatat că aceștia erau deja cuprinși în acțiunea extinsă a ÎCCJ și a admis Dicasterial numai ca intervenient accesoriu.
Cine este Sindicatul Dicasterial
Sindicatul Național al Grefei Judiciare Dicasterial este o organizație cu sediul în Timișoara, care reprezintă personalul auxiliar, conex și contractual din instanțe și parchete: grefieri, grefieri-arhivari, registratori, specialiști IT și alte categorii. Pot deveni membri inclusiv angajații DNA, DIICOT, Ministerului Justiției, CSM și Școlii Naționale de Grefieri. Organizația acționează în instanță pentru recuperarea drepturilor salariale și revendică plata orelor suplimentare, reducerea deficitului de personal și îmbunătățirea condițiilor de muncă.
Sindicatul este condus din 2025 de Cătălin Trăistaru, grefier la Tribunalul Timiș. Vicepreședinți sunt Ana Roxana Roșca, de la Curtea de Apel Constanța, și Liviu Dărăban, de la Parchetul Tribunalului Timiș. Secretarul Biroului Executiv este Mariana Budur, iar funcția administrativă de secretar general este ocupată din 2021 de George Pîrvu, angajat de sindicat printr-un contract reînnoit anual.
Dicasterial a devenit una dintre cele mai vocale organizații din justiție prin proteste și suspendarea parțială a activității instanțelor. Aceste acțiuni au provocat însă și controverse, deoarece limitarea ședințelor la cauzele urgente a dus la amânarea proceselor unor cetățeni, uneori cu câteva luni. În 2023–2024, sindicatul anunța că aproximativ 2.500 de grefieri continuau protestul.
În dosarul 1844/2/2026, Dicasterial a cerut bani pentru drepturile membrilor săi. Curtea de Apel i-a respins intervenția principală, deoarece solicitarea ÎCCJ îi includea deja pe grefieri, dar i-a admis intervenția accesorie în sprijinul instanței supreme. Sindicatul a atacat totuși hotărârea, motiv pentru care apare ca recurent-intervenient.
