În mediul penitenciar, tatuajele nu sunt privite doar ca elemente decorative. Pentru mulți deținuți, ele vorbesc despre trecut, familie, conflicte, afilierea la un grup sau statutul revendicat în ierarhia informală a închisorii.
Printre simbolurile frecvent asociate detenției se numără zarul cu cinci puncte. Cele patru puncte exterioare reprezintă pereții celulei, iar punctul central – persoana închisă între ei. Imaginile cu samurai, vikingi, războinici indieni, animale sălbatice ori câini de luptă sunt alese, uneori, pentru a sugera putere, agresivitate și autoritate.
În spatele gratiilor, desenul purtat pe piele poate deveni un mijloc de prezentare. El transmite identitatea pe care deținutul și-o asumă sau imaginea pe care încearcă să o proiecteze în fața celorlalți.
„Tatuajul te poate ajuta, dar, dacă cineva îți contestă poziția, trebuie să știi să te descurci. Poate fi cel mult un avertisment”, explică „Mihai”, unul dintre deținuții cunoscuți în Penitenciarul Colibași.
Identitatea persoanelor prezentate în acest material a fost protejată prin folosirea unor nume fictive. Interpretările simbolurilor provin din relatările celor intervievați și nu reprezintă reguli oficiale ori semnificații acceptate în toate penitenciarele.
În descrierea deținuților, structura informală din închisoare cuprinde categorii precum „jupân”, „șmecher”, „impresie” și „nepot”. Samuraiul sau capul de pitbull poate apărea la cineva care se declară lider, în timp ce motivele tribale sunt preferate de cei care încearcă să afișeze duritate. Tatuajele dedicate soției, iubitei ori copiilor aparțin însă unei alte zone: aceea a legăturilor afective și a vieții personale.
Cum au ajuns casetofoanele aparate de tatuat
Tatuarea în penitenciar este interzisă și poate conduce la aplicarea unor sancțiuni disciplinare. Constatarea apariției unui desen nou nu este însă suficientă în toate situațiile. Pentru sancționare, personalul trebuie să găsească dispozitivul și materialele utilizate sau să stabilească împrejurările concrete în care a fost executat tatuajul.
„Aparatul este ținut, de regulă, de un deținut aflat pe o poziție inferioară în ierarhia informală”, explică un angajat al penitenciarului.
Instrumentele sunt realizate artizanal, din obiecte care, la prima vedere, nu trezesc suspiciuni. În trecut, familiile trimiteau în penitenciar casetofoane ale căror motorașe erau scoase și adaptate pentru construirea aparatelor de tatuaj.
„O perioadă ne-am întrebat de ce primeau atât de multe casetofoane, dar nicio casetă. Motorașul care derulează banda putea fi folosit pentru a pune acul în mișcare. Acesta înțepa repetat pielea, iar pigmentul pătrundea pe conturul desenului”, povestește un gardian.
Nici cerneala nu provenea din surse obișnuite. Una dintre tehnicile descrise presupunea arderea sau topirea unei porțiuni din talpa unui pantof, după care reziduul negru era întrebuințat ca pigment. Metodele improvizate expun deținuții unor pericole serioase, inclusiv infectării și transmiterii unor boli.
Potrivit celor intervievați, motivele pentru care își tatuează corpul sunt diverse: afirmarea statutului, consemnarea unui episod important, păstrarea amintirii familiei sau înscrierea numelui unei persoane considerate trădătoare și față de care există dorință de răzbunare.
Ce mesaje transmit desenele purtate după gratii
Deținuții din Penitenciarul Colibași au explicat semnificațiile pe care le atribuie anumitor imagini. Interpretările nu sunt însă fixe și se pot schimba în funcție de persoană, grup sau locul de detenție.
Samuraiul, asemenea vikingului ori războinicului indian, evocă rezistența, puterea și autoritatea. Cel care îl poartă poate încerca să transmită că ocupă o poziție de conducere. Imaginea samuraiului este pusă în legătură și cu reprezentările tradiționale întâlnite printre membrii organizației japoneze Yakuza.
Animalele puternice, precum berbecul, taurul, leul, tigrul, lupul, ursul și dragonul, sunt asociate cu agresivitatea și forța. Repetarea aceluiași animal la mai multe persoane ar putea indica afilierea la un grup comun, însă această interpretare nu constituie o regulă.
Pitbullul simbolizează, pentru anumiți lideri de grupări, agresivitatea și fidelitatea. În același timp, poate funcționa ca amenințare la adresa celor care s-ar gândi să-l trădeze pe purtător.
Modelele tribale, realizate cel mai des pe umeri și brațe, apar la persoanele care urmăresc să inspire duritate și să lase impresia că nu pot fi intimidate cu ușurință.
Tatuajele „gangsta” sunt întâlnite în special la deținuții tineri, interesați să atragă atenția și să-și creeze o reputație în fața colegilor de detenție.
Prenumele celor apropiați indică atașamentul față de parteneră, soție ori copii. Numele unei persoane dragi este înscris frecvent în apropierea pieptului.
„Nu mai sunt la modă inimile străpunse de săgeți, cu numele iubitei scris pe braț. Sunt considerate desene de modă veche”, spune „Mihai”.
Numele adversarilor și ale celor acuzați de trădare pot fi scrise pe braț sau pe pumn. În interpretarea unor deținuți, asemenea tatuaje păstrează vie intenția unei răzbunări.
Formulele amenințătoare urmăresc intimidarea rivalilor. Mesaje precum „Urăsc persoanele perverse” sunt tatuate pe piept, brațe ori spate și prezentate ca avertismente.
Simbolurile zodiacale sunt considerate de unii purtători talismane care ar putea aduce noroc, protecție sau întărirea propriei identități.
Crenguța de cireș și floarea de lotus apar mai rar. Lotusul poate fi interpretat drept expresie a liniștii, transformării sau speranței într-un început diferit.
Cătușele, zarul cu cinci puncte, steaua cu cinci colțuri și ansamblurile formate din cinci stele trimit la experiența încarcerării.
„Cele cinci puncte simbolizează cei patru pereți și deținutul aflat între ei”, explică „Cătălin”, un alt deținut intervievat.
Însemnele fasciste pot fi utilizate pentru a transmite mesaje rasiste, extremiste sau intimidante. Acestea riscă să provoace conflicte, dar prezența lor nu demonstrează automat apartenența purtătorului la o organizație.
Frunza de marijuana poate indica un trecut legat de consumul de droguri, fie anterior încarcerării, fie din timpul detenției.
Tatuajele faciale, o identitate greu de ascuns
„George”, un bărbat de 34 de ani condamnat pentru tâlhărie, se număra printre puținii deținuți intervievați care purtau desene pe chip. Ajunsese la a cincea condamnare, însă susținea că intenționează să nu mai revină niciodată în penitenciar.
Și-a făcut primul tatuaj la vârsta de 17 ani. După aceea, și-a tatuat corpul în alte nouă rânduri, alegând inclusiv mâinile și fața.
„Intrasem într-un anturaj nepotrivit. Era o grupare care se declara satanistă, iar eu am fost convins să devin membru”, povestește acesta.
La 34 de ani, bărbatul afirma că regretă alegerea de a-și tatua chipul și că vrea să elimine desenele după punerea în libertate. Tatuajele îi ofereau poliției un semnalment imposibil de trecut cu vederea.
„Eram atât de amețit, încât, atunci când comiteam furturile, uitam să-mi pun cagula. Eram identificat imediat”, povestește el.
Mai mult de 60 de tatuaje și o afacere începută în libertate
Tot 34 de ani avea și „Mihai”, un alt deținut din același penitenciar. Fusese condamnat prima dată la 18 ani și executase atunci opt ani de închisoare. Revenise ulterior după gratii, iar din sentința pentru trafic de persoane mai avea de ispășit un an și nouă luni.
În decursul anilor, bărbatul își realizase peste 60 de tatuaje. O parte dintre cele mai vechi nu mai puteau fi observate, fiind transformate sau acoperite de compoziții mai ample.
Primul desen data din 1995 și fusese făcut la îndemnul prietenilor. Dintre toate tatuajele, cea mai mare valoare sentimentală o avea numele fiicei sale, înscris pe piept.
„Nu este numele iubitei. Este numele fetiței mele, care are șase ani. Așa am vrut să o păstrez aproape de mine”, explică bărbatul.
După prima ieșire din penitenciar, „Mihai” și-a deschis un salon și s-a ocupat de realizarea unor „cover-uri”, termen folosit pentru tatuajele noi care acoperă desene mai vechi.
„Primele mele tatuaje erau niște prostii. Îmi desenam orice pe piele. După ce am ieșit, mi-am deschis un salon și am început să acopăr tatuajele vechi. Cred însă că am avut salonul mai mult pentru mine, pentru că oamenii din oraș nu se înghesuiau să se tatueze”, spune acesta.
Tatuajul care a îndepărtat o asistentă
Pe corpul lui „Mihai” se aflau mai multe imagini cu înțeles personal: simbolul Gemenilor, zodia în care s-a născut; lotusul, asociat de el cu liniștea; un luptător japonez, ca reprezentare a luptei; și un pitbull, menit să-i avertizeze pe cei care ar încerca să-l înșele.
Cel mai neobișnuit mesaj era tatuat pe fesa stângă: „Poftă bună!”. Textul fusese conceput pentru o asistentă despre care deținutul spunea că îi făcea injecțiile într-o manieră dureroasă.
„Am rugat-o o dată, de două ori, să fie mai atentă, pentru că mă durea. A doua zi, când m-am dus din nou la injecție și a văzut tatuajul, asistenta a ieșit, iar procedura a fost făcută de altcineva. Nu am mai văzut-o după aceea”, povestește deținutul.
Desenele care scurtează simbolic timpul detenției
„Cătălin”, în vârstă de 34 de ani, executa o condamnare pentru furt calificat și urma ca în anul următor să fie analizat de comisia pentru liberare condiționată.
„Am multe desene pe corp, majoritatea tribale, pe umeri. Încerc să-mi fac și un dragon. Aici, după gratii, mulți avem tatuaje. Este un mod de a face timpul să treacă mai repede, dar și de a marca un eveniment”, spune bărbatul.
Tatuajele atribuite conducătorilor de clanuri
Compozițiile de mari dimensiuni apar și la persoanele descrise ca lideri ai lumii interlope. „Nicolae”, prezentat drept șeful unui clan, purta pe spate imaginea unui samurai. El asocia desenul atât cu statutul de conducător, cât și cu simbolistica întâlnită în cadrul grupării japoneze Yakuza.
Fratele său, „Silviu”, avea ambele brațe tatuate. Persoanele apropiate interpretau imaginile ca reprezentări ale forței și ale poziției sale în interiorul grupării.
Un alt bărbat, numit în material „Adrian”, avea tatuată pe un braț porecla „Beleaua”, iar pe celălalt inscripția „Criminal plătit”. Conform informațiilor din ancheta în care acesta era cercetat, aceeași poreclă ar fi fost folosită pentru semnarea unor amenințări atribuite grupării.
În pofida interpretărilor spectaculoase care le sunt atribuite, tatuajele întâlnite în penitenciare nu formează un limbaj unic. Unele sunt concepute pentru intimidare sau pentru semnalarea apartenenței la un grup. Altele păstrează memoria familiei, a unei trădări ori a unei experiențe importante. Pentru o parte dintre deținuți, ele devin componente ale identității, în timp ce pentru alții reprezintă numai o modalitate periculoasă de a ocupa timpul petrecut după gratii.
