Taxarea inversă este prezentată frecvent drept una dintre soluțiile prin care statul ar putea combate fraudele cu TVA fără să majoreze taxele. Mecanismul poate limita situațiile în care un furnizor încasează TVA de la client, dar nu mai virează suma la buget. El nu garantează însă venituri suplimentare imediate și nu poate înlocui, de unul singur, măsurile necesare pentru reducerea deficitului bugetar.
Avocatul fiscalist Gabriel Biriș a readus în 2026 în dezbatere generalizarea taxării inverse pentru tranzacțiile dintre firme, măsură pe care afirmă că o susține încă din 2008.
În postările sale pe Facebook, Biriș a susținut că sistemul ar elimina fraudele de tip carusel, TVA neîncasată în urma insolvențelor și o mare parte din cererile de rambursare. El a mers chiar și în Parlament pentru a sprijini un proiect promovat de AUR, precizând că ar susține inițiativa indiferent de partidul care o propune, asta deși nu este un susținător al acestei formațiuni.
Fiscalistul propune aplicarea taxării inverse în toate relațiile B2B, cu un prag de 22.500 de lei pentru bunurile care pot ajunge la consumatorul final.
„Dupa cum știți, sunt susținătorul necondiționat al taxării inverse generalizate, pentru facturi de peste un anumit nivel, eventual similar celui de la telefoane mobile, console de jocuri si calculatoare (5.000 euro). Nu m-aș fi gândit însă niciodată că am putea avea taxare inversă la aceste produse”, spune Gabriel Biriș.
Taxarea inversă ar elimina deficitul de TVA
Potrivit estimării sale, aproximativ 80% din deficitul de încasare a TVA ar proveni din tranzacțiile dintre companii. Biriș este însă principalul specialist identificat care a susținut explicit, în 2026, generalizarea mecanismului. Alți economiști, precum Adrian Negrescu, au pledat pentru îmbunătățirea colectării și reformarea fiscalității, fără a formula public aceeași propunere generală.
În regimul obișnuit, furnizorul facturează bunul sau serviciul împreună cu TVA, încasează taxa de la cumpărător și are obligația să o declare și să o plătească statului, după compensarea cu TVA deductibilă. În cazul taxării inverse, furnizorul emite factura fără TVA și înscrie mențiunea „taxare inversă”.
Beneficiarul calculează taxa și o înregistrează în contabilitate atât ca TVA colectată, cât și ca TVA deductibilă, în limitele dreptului său de deducere. Dacă beneficiarul are drept integral de deducere, efectul financiar al acestei înregistrări este, de regulă, zero. Așadar, cumpărătorul nu virează automat TVA la buget și nici nu emite o „autofactură”, așa cum se afirmă uneori.
Condiția esențială pentru aplicarea taxării inverse în cazul operațiunilor interne este ca atât furnizorul, cât și beneficiarul să fie înregistrați normal în scopuri de TVA. Responsabilitatea aplicării corecte a mecanismului le revine ambelor părți, potrivit explicațiilor publicate de ANAF.
Pentru ce tranzacții se aplică taxarea inversă
Taxarea inversă nu reprezintă regula generală și nu poate fi utilizată pentru orice factură emisă între două firme. Articolul 331 din Codul fiscal o prevede numai pentru anumite categorii de bunuri și operațiuni.
Printre acestea se află livrările de deșeuri și materiale reciclabile, masă lemnoasă și materiale lemnoase, anumite cereale și plante tehnice, precum și construcțiile, părțile de construcții și terenurile pentru care se aplică regimul de taxare prin efectul legii sau prin opțiune.
Mecanismul vizează și anumite livrări de aur, transferuri de certificate, operațiuni din sectorul energiei și, în condițiile stabilite de lege, comercializarea telefoanelor mobile, dispozitivelor cu circuite integrate, consolelor de jocuri, tabletelor și laptopurilor.
Achizițiile intracomunitare și anumite servicii primite de la furnizori din alte state urmează reguli distincte prin care obligația de evidențiere a TVA revine beneficiarului din România. Aceste operațiuni nu trebuie confundate cu măsurile de simplificare aplicate tranzacțiilor interne.
Aplicarea concretă depinde de natura bunului, codul tarifar, statutul fiscal al părților și condițiile prevăzute de Codul fiscal. De exemplu, pentru cerealele și plantele tehnice vizate de lege, taxarea inversă este posibilă numai dacă produsele se încadrează în codurile stabilite prin normele metodologice și ambele firme sunt înregistrate în scopuri de TVA.
Ce câștigă statul și firmele
Principalul avantaj pentru buget este reducerea riscului ca furnizorul să încaseze TVA și să dispară înainte de a o plăti statului. Mecanismul este util mai ales în domeniile expuse fraudelor de tip „carusel”, în care bunurile sunt tranzacționate succesiv între mai multe societăți.
Taxarea inversă simplifică și circulația banilor între firme. Furnizorul nu mai colectează TVA și nu mai riscă să fie obligat să o achite înainte de a încasa factura de la client. Beneficiarul nu mai plătește furnizorului suma reprezentând TVA, ci o evidențiază contabil.
Această procedură nu înseamnă însă că statul încasează taxa mai repede. Într-o tranzacție între două firme cu drept integral de deducere, TVA este înregistrată, dar efectul net poate fi zero. Încasarea efectivă apare, în principiu, într-o etapă ulterioară, când bunul sau serviciul ajunge la un cumpărător pentru care nu se mai aplică taxarea inversă ori care nu beneficiază de drept integral de deducere.
De aceea, extinderea mecanismului poate închide unele portițe de fraudă, dar nu produce automat venituri bugetare egale cu valoarea TVA înscrisă în tranzacțiile respective. Efectul depinde de conformarea contribuabililor, de controalele fiscale și de traseul bunurilor până la consumatorul final.
Limitele și dezavantajele mecanismului
Taxarea inversă poate muta tentativele de fraudă spre ultima verigă a lanțului comercial, unde TVA este încasată efectiv. În plus, firmele trebuie să identifice corect operațiunile eligibile, iar aplicarea greșită poate conduce la facturi corectate, ajustări fiscale, dobânzi sau penalități.
Societățile care fac investiții și acumulează TVA deductibilă pot ajunge să solicite mai des rambursări de la stat, ceea ce le poate afecta fluxul de numerar dacă restituirea întârzie. Pentru firmele mici, regulile diferite aplicate fiecărei categorii de tranzacții pot crește costurile cu evidența contabilă și consultanța fiscală.
O extindere generală a taxării inverse nu poate fi decisă fără respectarea legislației europene în materie de TVA. Prin urmare, mecanismul poate fi lărgit numai în limitele permise de normele Uniunii Europene sau prin obținerea derogărilor necesare.
„Dacă am lua scenariul taxării inverse generalizate, TVA nu se mai colectează deloc pe fiecare verigă a lanțului de tranzacții și dacă ultima verigă este o firmă care intră în faliment, insolvență (cazuri frecvente), deja TVA se pierde uneori definitiv”, a explicat și experta Mariana Vizoli.
Exemplu: o companie care vinde cereale
Pentru a înțelege diferența, poate fi luată situația ipotetică a unei companii care comercializează cereale și vinde marfă de zece milioane de lei unei fabrici de procesare. Ambele societăți sunt înregistrate normal în scopuri de TVA, iar produsele se încadrează în categoria pentru care legea impune taxarea inversă.
Dacă s-ar aplica regimul obișnuit
Furnizorul ar factura zece milioane de lei, la care ar adăuga TVA calculată la cota legală. Ar încasa de la client inclusiv taxa și ar declara-o ca TVA colectată. Dacă factura ar fi plătită cu întârziere, furnizorul ar putea suporta temporar din fonduri proprii obligația fiscală.
Prin taxare inversă
Compania care vinde cerealele emite o factură de zece milioane de lei, fără TVA, și înscrie mențiunea „taxare inversă”. Fabrica beneficiară calculează taxa și o evidențiază simultan ca TVA colectată și TVA deductibilă, dacă are drept integral de deducere.
Furnizorul nu mai încasează și nu mai virează TVA pentru acea livrare, iar beneficiarul nu îi plătește suma corespunzătoare taxei. Avantajul imediat este reducerea nevoii de lichidități și eliminarea posibilității ca furnizorul să încaseze TVA fără să o mai plătească statului.
Exemplul arată și limita mecanismului: bugetul nu primește automat, în acel moment, întreaga taxă calculată de beneficiar. Câștigul statului constă în primul rând în diminuarea riscului de fraudă, nu într-o încasare instantanee. Taxarea inversă poate îmbunătăți colectarea în sectoarele vulnerabile, dar nu reprezintă, singură, o soluție suficientă pentru acoperirea deficitului bugetar.
